ATLETISM

OBIECTIVUL GENERAL AL
DISCIPLINEI

Explicarea din perspectivă kinetoterapeutică a

conceptelor, teoriilor şi metodelor specifice
atletismului de bază
 OBIECTIVELE SPECIFICE
 1. Instruirea şi perfecţionarea deprinderilor
motrice specifice atletismului de bază;
 2.Însusirea cunoştinţelor privind alcătuirea
şi predarea exerciţiilor atletice adaptate cu
caracter corectiv.
 3. Formarea deprinderilor şi capacităţilor
necesare predării exerciţiilor atletice
adaptate specifice atletismului de bază.
 3
 UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
 1.Importanţa profilactică şi terapeutică a atletismului
 2. Lecţia de atletism – noţiuni generale
 3. Bazele tehnicii probelor de alergare, sărituri şi aruncări
 4.Metodica învăţării tehnicii probelor de atletism: şcoala
alergării
 5.Metodica învăţării tehnicii probelor de atletism: şcoala
săriturii
 6.Metodica învăţării tehnicii probelor de atletism: şcoala
aruncării
 7. Prevenirea şi corectarea deficienţelor fizice prin
intermediul exerciţiilor atletice adaptate
 STRUCTURĂ CURS
14 SĂPTĂMÂNI
PREZENŢĂ 80%
MEDIA FINALĂ
70% EXAMEN SCRIS -Definirea şi explicarea corectă
a conceptelor şi noţiunilor specifice domeniului;
30% PROBE TEHNICE - Execuţia tehnică a
elementelor de bază din scoala alergării, săriturii şi
aruncării și a probelor atletice. Se urmăreşte
corectitudinea execuţiei tehnice a fiecărui element.
Modalitatea de manevrare a colectivului şi descrierea unei
metodologii de invăţare predare a exerciţiilor atletice
adaptate corective.
 1.Importanţa profilactică şi
terapeutică a atletismului
Atletismul este componenta sistemului
educa- ţional şi totodată  şi componenta sistemului social
cu care interacţionează dinamic dispunând de un
conţinut bogat, diversificat, atractiv, de mijloace
formative şi educative în dezvoltarea ontogenetică a
omului.
Scopul constă în evidenţierea
importanţei mijloacelor atletice de bază în atingerea
obiectivelor educaţiei şi implicit ale atletismului.
 Exerciţiile atletice adaptate au rolul de a preveni
agravarea deficienţelor şi afecțiunilor fizice.
 Prevenirea sau atenuarea – îndepărtarea efectelor
sedentarismului şi îmbătrânirii – este de maximă
importanţă. De aceea, practicarea atletismului constituie
o componentă a regimurilor terapeutice pentru controlul
şi tratamentul diferitelor boli (ex. Cardiopatii,
hipertensiuni arteriale, bolilor respiratorii, etc.)

CONCLUZIE
- Utilizarea exerciţiilor atletice în mod organizat şi
eficient cu motivaţie şi competenţă produce un efect de
ameliorare a stării biologice la diferite vârste.
 ISTORIC ATLETIC
 Cuvântul de "atletism" derivă de la
cuvântul grecesc "athlos" care înseamnă
"competiție".
 Practicarea "atletismului ca si sport
datează din anul 776 i.Hr, altletismul fiind
practicat încă din cele mai vechi timpuri
ale omenirii, iar în Europa sunt
consemnate câteva competiții majore ale
antichității.
 Atletismul se practică în cadrul Jocurilor Panelenice
(competiții: Jocurile Pythice, Istmice, Nemeice, Olimpice) în
Grecia antică.
 - Jocurile Pythice (fondate în anul 557 i.Hr) ținute la Delhi la
fiecare 4 ani.
 - Jocurile Nemeice (fondate în anul 516 i.Hr) ținute la Argolid
la fiecare 2 ani- cursa carelor de luptă etc.
 - Jocurile Istmice (fondate în anul 523 i.Hr) ținute la Istmul
din Corint la fiecare 2 ani.
 Atletismul este unul dintre cele mai vechi sporturi olimpice
fiind inclus şi în programul Jocurilor Olimpice Antice, atunci
când concurenţii se întreceau într-o varietate de concursuri.
Aceste întreceri au inclus lupte şi sărituri peste tauri, în
conformitate cu ilustraţiile de pe vase de lut, greu de spus că
era vorba despre atletism.
Fig.1.Pugilatul şi luptele
Fig. 2 Ridicarea greutăţilor
Fig. 3 Aruncarea partenerului
 Importanța cea mai mare revenind Jocurilor Olimpice care
se desfășurau la Olimpia. Jocurile se desfășurau la fiecare
patru ani, vara, în zilele sărbătorilor lui Zeus, în nord-vestul
Peloponesului, în câmpia Olimpia.
 Participau doar bărbații de origine grecească în timp ce
femeilor nu le era permisă prezența nici ca spectatoare. De
asemenea, doar cetățenii liberi erau admiși, sclavii fiind
excluși.
 Jocurile durau cinci zile și începeau cu o procesiune solemnă
și cu jertfe, cu defilarea concurenților și jurământul olimpic.
În ziua a doua avea loc întrecerea tinerilor de 18-20 ani
după care, în ziua a treia întreceri de alergare, lupte, și
pugilat. Cea mai disputată probă, cea de pentatlon avea loc
în ziua a patra urmată de întrecerile „hoplitodorilor” (oameni
înarmați), alergările de care și călăria.
 Pentatlonul
 Pentatlonul este o probă combinată de
atletism, la care participă aceiași sportivi,
ea fiind alcătuită din cinci probe diferite,
clasamentul făcându-se prin totalizarea
punctelor obținute la fiecare probă.
 La masculin Jocurile Olimpice din 1906
proba consta din săritura în lungime de pe
loc, aruncarea discului, aruncarea suliței,
luptă greco-romană și alergare 192 m. Între
anii 1912 - 1924, proba la masculin consta
din: săritura în lungime, aruncarea suliței,
aruncarea discului și alergări 200 și 1500 m.
 Din 1928 s-a desfasurat si pentatlonul
feminin: 100m, saritura in lungime, saritura
in inaltime, aruncarea greutatii si aruncarea
sulitei.
 În perioada antică stadioanele aveau
următoarele aspecte ilustrate:
 Fig. 4 Stadionul din Atena unde s-au ţinut
în 1896 primele Jocuri Olimpice din
perioada modernă,
Fig. 5 Stadionul din Isthmia, urmele locului
de start pentru alergători,
Fig. 6 Stadionul din Delfi, cel mai bine
conservat stadion antic de pe teritoriul
Greciei
Fig. 7 Stadionul din Olympia, resturile
tribunei pentru arbitrii
Fig. 8 Poarta de intrare (iniţial un tunel
acoperit) a stadionului Olympia,
 Fig. 9 Stadionul din Olympia, vedere dinspre răsărit. În
fundal, resturile tunelului de intrare (fig.8), în stânga
rămăşiţele tribunei arbitrilor (fig.7), în faţă pragul de start,
iar pe laturi - colinele pentru spectatori
 Atletismul face parte din programul primei
ediţii a Jocurilor Olimpice moderne (1896)
cu 12 probe şi reprezentanţi din 12 ţări şi
este disciplina ce a fost prezentă la toate
ediţiile Jocurilor Olimpice până în prezent.
 Scopul atletismului
 Scopul atletismului în kinetoterapie este reprezentat de
asigurarea unei dezvoltări fizice armonioase, de
dezvoltarea calităților motrice de bază, contribuind astfel
la menținerea stării de sănătate și la formarea unuei
ținute corecte.
 În cadrul centrelor medicale și a școlilor specifice
utilizarea celor mai adecvate metode de predare, alegerea
și dozarea judicioasă a sistemelor de acționare atletice
adaptate contribuie la formarea unui bagaj complex de
deprinderi motrice și la prevenirea și corectarea diferitelor
deficiențe fizice.
 Exercițiile atletice adaptate au rolul de
menținere a stării de sănătate, contribuind
în mod nemijlocit la perfecționarea
structurală a organelor și țesuturilor, la
optimizarea funcțiilor somatice și psihice,
la educarea și modelarea multilaterală a
personalității individului.
 Caracteristicile atletismului
 1. Are un conţinut bogat de sisteme de acționare în funție de
probele atletice;
 2. Mişcările specifice atletice au un caracter analitic, fapt cei conferă
posibilitatea de a acţiona eficient şi selectiv asupra grupelor
musculare şi articulaţiilor.
 3. Forma de practicare a probelor atletice din atletism sunt variate –
lungimea sau înălţimea săriturii face departajarea concurenţilor şi nu
forma de executare a lor. Formele de practicare ale atletismului sunt
următoarele:
 • „mijloc specific de realizare a obiectivelor educației fizice;
 • Sport școlar, premisă pentru sportul de performanță;
 • Sport de performanță;
 • Sport de înaltă performanță;
 • Mijloc asociat în kinetoterapie;
 • Mijloc de loisir;
 • Mijloc de fitness
 4. Stăpânirea şi adaptarea mişcărilor executanţilor,
conduc la coordonarea aparatului locomotor şi obținerea
randamentulu sportiv;
 5. Conţinutul specific al atletismului conduce la
dezvoltarea unor atitudini comportamentale precum:
voinţa, hotărârea, curajul, perseverenţa, altruismul,
dârzenia, stăpânirea de sine, sociabilitatea, disciplina,
etc
Săritura în lungime
Triplusalt
Săritura în înălţime
Săritura cu prăjina
 CATEGORIA ARUNCĂRILOR

1.ARUNCĂRI DE TIP ÎMPINGERE

2.ARUNCĂRI DE TIP AZVÂRLIRE
3. ARUNCĂRI DE TIP LANSARE
Aruncarea greutăţii
Aruncarea suliţei
Aruncarea mingii de oina
Aruncarea discului
Aruncarea ciocanului