Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Reflexia totală (numită uneori și reflexie internă totală) este fenomenul optic de reflexie a
luminii pe suprafața de separare dintre două medii transparente, atunci cînd mediul din
care vine lumina are un indice de refracție mai mare decît în celălalt mediu, iar unghiul de
incidență este atît de mare încît refracția nu mai poate avea loc. În astfel de condiții,
întregul fascicul incident este reflectat înapoi în mediul din care a venit.
Reflexia totală este folosită într-o serie de aplicații practice, ca de exemplu transmisia prin
fibră optică, elemente optice din unele binocluri și aparate de fotografiat, dispozitive de
citire a amprentelor digitale etc.
Lentile
În optică, lentila este o piesă realizată dintr-un Tipuri de lentile:
material transparent (sticlă, material plastic etc.), Covergente
cu două suprafețe opuse, în general curbe, folosită
singură sau împreună cu alte piese similare pentru Divergente
a concentra sau diverge lumina și a forma imagini
ale obiectelor. Lentilele se bazează pe fenomenul
de refracție a luminii, adică schimbarea direcției
de propagare a acesteia la trecerea dintr-un mediu
transparent în altul.
Formula lentilei subțiri.Mărimea liniară
Oglinzi sferice
Instrumente optice
Instrumentul optic sau aparatul optic este o combinație de oglinzi, lentile, prisme,
formând un ansamblu unitar, destinat observării și măsurării unor mărimi optice.
Aparatele optice se clasifică în:
aparate cu obiective (reale): furnizează imagini reale și pot înregistra imaginea obiectelor
pe un receptor fizic (placă sau film fotografic), unde ca exemple se pot da: aparatul
fotografic, aparatul de proiecție, retroproiectorul, epidiascopul etc.;
aparate cu imagini virtuale (oculare): dau imagini virtuale, funcționează odată cu ochiul și
imaginea se formează în ochiul observatorului, pe retină, de exemplu: lupa, luneta,
microscopul, telescopul etc.
Ochiul
Ochiul este un organ a cărui principală funcție este cea de a detecta lumina. Se compune
dintr-un sistem sensibil la schimbările de lumină, capabil să le transforme în impulsuri
nervoase.
Ochii compuși se găsesc la artropode (insecte și animale similare) și sunt formați din mai
mulți ochi simpli care permit formarea unei vederi panoramice în mozaic.
La majoritatea vertebratelor și câteva moluște, ochiul funcționează prin proiectarea
imaginilor pe o retină sensibilă la lumină, de unde se transmite un semnal spre encefal
prin intermediul nervului optic. Ochiul are o formă sferică, este umplut de o substanță
transparentă, gelationoasă numită umoare vitroasă, are o lentilă de focalizare numită
cristalin și, adeseori, un mușchi numit iris, care reglează cantitatea de lumină care intră.
Dispersia luminii