COMISIA EUROPEANĂ

Elaborat:Curicheru Ionela
 Cuprins:
1. Definiție
2. Istoria Comisii Europene
3. Înființarea
4. Dezvoltarea inițială
5. Structura Comisiei Europene
6. Puteri și atribuții
7. Aplicarea
8. Organizare
9. Cadrul legal
10. Viitorul Comisiei
Definiție

Comisia Europeană (EC) este o instituție a Uniunii Europene, responsabilă cu

întocmirea propunerilor legislative, punerea în aplicare a deciziilor, respectarea 
tratatelor UE și de gestionarea activității curente a UE.
Termenul de „Comisie” este folosit fie pentru a-i desemna pe cei 27 de membri ai
Colegiului Comisarilor fie pentru a desemna inclusiv organismele administrative
formate din 32.000 de funcționari publici europeni care sunt împărțiți în
departamente numite Directorate-Generale și Servicii.
Limbile procedurale (de lucru) ale Comisiei sunt: engleza, franceza și
germana. Membrii Comisiei și "cabinetele" lor (echipele de lucru) au sediul în
clădirea Berlaymont din Bruxelles.
Istoria Comisii Europene

Comisia Europeană derivă din una din cele 5 instituții create în

sistemul supranațional al Comunităților Europene, urmând propunerea
lui Robert Schuman (ministrul de externe al Franței) din 9 mai 1950.
Funcționând din 1951 ca Înalta Autoritate în Comunitatea Europeană
a Cărbunelui și Oțelului, comisia a suferit numeroase schimbări în
privința competențelor și a componenței, sub diferiți președinți,
implicând cele trei comunități.
Înființarea

Prima Comisie a fost înființată în 1951 drept Înalta Autoritate și era formată din nouă
membri sub președinția lui Jean Monnet. Înalta Autoritate a fost un organ executiv
supranațional a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO). În 1958 
Tratatul de la Roma a instituit două noi comunități alături de CECO, Comunitatea
Economică Europeana (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice
(EuroAtom).
Louis Armand a condus prima Comisie a EuroAtom. Walter Hallstein a condus prima
Comisie a Comunității Economice Europene (CEE) care s-a întâlnit pentru prima dată
pe 16 ianuarie 1958 la Castelul Val-Duchesse din Bruxelles. Acesta a obținut un acord
privind prețul cerealelor și a făcut de asemenea o bună impresie țărilor terțe atunci
când si-a făcut debutul internațional la negocierile comerciale privind acordul general
privind tarifele și comerțul.
Dezvoltarea inițială

Cele trei organisme, denumite colectiv Executivele Europene, au co-existat până la

1 iulie 1967 când Tratatul de fuziune le-a combinat într-o singură administrație sub
președinția lui Jean Rey. Comisia Rey a finalizat uniunea vamală a Comunităților în
1968 și a militat pentru un Parlament European mai puternic și ales direct de
cetățenii comunității. În ciuda faptului că Rey a fost primul președinte al Comisiei
unificate, Hallstein este considerat primul președinte al Comisiei moderne.
Comisiile Malfatti și Mansholt au urmat lucrul pentru crearea unei cooperări
monetare și prima extindere către nord în 1973. O dată cu extinderea, Comisia a
crescut la 13 membri sub Comisia Orteli (Regatul Unit) a primit 2 locuri de comisar
din cauza faptului că este un stat mare), care s-a confruntat cu instabilitatea
internationala si economică din acea perioadă.
Structura Comisiei Europene
Puteri și atribuții

Comisia Europeană a fost încă de la început concepută să acționeze ca o autoritate

independentă supranațională separată de guvernele naționale. A fost descrisă ca fiind
„singurul organism plătit să gândească european”. Membrii sunt propuși de guvernele
statelor membre, unul din partea fiecăreia, totuși aceștia au obligația de a funcționa
independent și neutru fără a fi influențați de guverne care îi numesc. Aceasta contrastează 
Consiliul European, care reprezintă guvernele, Parlamentul European, care reprezintă
cetățenii și Comitetul Economic și Social, care reprezintă societatea civilă.
Conform art. 17 din Tratatului Uniunii Europene, Comisia are câteva atribuții: dezvoltarea
de strategii pe termen mediu, conceperea de proiecte legislative și medierea procesului
legislativ, reprezentarea UE în negocierile comerciale, emiterea de decizii și reglementări,
de exemplu politica privind competiția, conceperea bugetului Uniunii Europene precum și
supravegherea implementării tratatelor și legislației comunitare.
Aplicarea

O dată ce legislația este trecută de Consiliu și Parlament, devine o responsabilitate a Comisiei să

asigure că ea este implementată și aplicată. Comisia facea asta în primul rând prin intermediul statelor
membre sau prin intermediul agențiilor sale. Pentru adoptarea măsurilor tehnice necesare, Comisia
este asistată de comisii formate din reprezentații ai statelor membre și a lobby-urilor publice (un proces
cunoscut cu jargonul „comintologie”).În plus, Comisia este responsabilă pentru punerea în aplicare a
bugetului UE, asigurând, împreună cu Curtea de Conturi, că fondurile UE sunt cheltuite corect.
Comisia are datoria de a se asigura că tratatele sunt respectate și chiar de a obliga statele membre
sau alte instituții să respecte legislatia și tratatele prin Curtea de Justiție a Uniunii Europene. În acest
rol este cunoscută neoficial ca „gardian al tratatelor”.
Comisia are de asemenea atribuții pentru reprezentarea externă a Uniunii, alături de statele membre și
de Politica Comună pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate și Apărare Comună (PSAC),
reprezentând Uniunea în organisme precum Organizația Mondială a Comerțului. Este de asemenea un
obicei ca Președintele Comisiei să participe la reuniunile G8.
Organizare

Comisia își are sediul principal la Bruxelles, unde se află biroul președintelui și sala de sedințe a
Comisiei care se află la etajul 13 al Clădirii Berlaymont. De asemenea, Comisia își desfășoară
activitatea în numeroase alte clădiri din Bruxelles și Luxembourg.[2][40] Atunci când Parlamentul
European se întrunește în Strasbourg, comisarii se întâlnesc de asemenea acolo, în Clădirea 
Winston Churchill pentru a avea posibilitatea de a participa la dezbaterile Parlamentului.
 Comisia Europeană este împărțită în departamente cunoscute sub numele de Direcții Generale
(DG) care pot fi asemănate ministerelor din statele membre. Fiecare dinte acestea acoperă
domenii specifice, cum ar fi agricultura sau justiția și drepturile cetățenilor sau a serviciilor
interne, cum ar fi resursele umane și traducere și sunt conduse de Directori Generali, care
răspund în fața unui comisar. Portofoliul de comisar poate fi susținut de către mai multe Direcții
Generale, ele pregătind propuneri legislative și directive care sunt aprobate de majoritatea
comisarilor și sunt transmise către Parlamentul European și către Consiliul Uniunii Europene
 pentru examinare.
Cadrul legal

Conf. disp. art. 211 pp din Tratatul CE și art. 124 pp EURATOM Comisia este un
organ comunitar. În viitoarea Constituție Europeană cadrul legal al Comisiei este
reglementat de art. 25, III-250 din proiectul de constituție. Comisia nu a avut până
acum mari competențe în domeniul Colaborării polițienești și justițiare în domeniul
penal, precum și în cel al Politicii externe și de securitate comune a UE (deci în
sfera definită de cel de-al II-lea și al III-lea pilon). Acest lucru se poate însă schimba
odată cu noua constituție elaborată de Conventul European, cu condiția ca aceasta
să fie ratificată de toate cele 27 de state membre și deci să intre în vigoare.
Viitorul Comisiei

Tratatul privind noua constituție a Europei prevede la art. I-26 alin. 5 și 6 reducerea pe termen
lung a numărului membrilor comisiei la 2/3 din numărul statelor membre. Numai prima comisie,
numită la intrarea în vigoare a constituției va mai fi alcătuită din câte un cetățean al fiecărui
stat membru. După acest prim mandat comisia – inclusiv președintele și ministrul de externe al
UE – va fi compusă dintr-un număr de membri egal cu două treimi din numărul statelor
membre, cu excepția cazului în care Consiliul European nu va hotărî cu unanimitate de voturi
modificarea acestui număr.
Reducerea numărului de membri ai comisiei are ca scop creșterea eficienței activității
acesteia. Principiul rotației posturilor, conform căruia membrii comisiei micșorate vor fi aleși din
rândul statelor membre, este prevăzut și în proiectul de constituție. Conform Tratatului
Constituțional președintele comisiei va fi ales de parlament, la propunerea Consiliului de
Miniștri, lucru care va contribui la creșterea legitimității democratice a comisiei și va întări în
general poziția președintelui față de Consiliul European și Consiliul de Miniștri.
Sfârșit!