Sunteți pe pagina 1din 17

REFERAT

DISCIPLINA: GENETICA PLANTELOR


PROFESOR COORDONATOR: Șef. lucr. dr. EMILIA BRÂNDUȘA SĂNDULESCU

TEMA : METODE DE AMELIORARE A PLANTELOR


,,AMELIORAREA LA VIȚA DE VIE,,

STUDENȚI: ANDREI ANGELA- GEORGETA


CIMPOIERU (STEFĂNESCU) MIHAELA CRISTINA
MARIN ( ROȘIORU) ANDREEA
STATE ( MOISE) ELENA CORINA
AMELIORAREA PLANTELOR
GENERALITATI
 Importanţa ameliorării plantelor
Ameliorarea plantelor ad melior (limba latină) = la mai bine – reprezintă ştiinţa aplicativă care foloseşte legile geneticii, legile eredităţii în
vederea obţinerii de material biologic nou, soiuri şi hibrizi precum şi pentru producerea de sămânţă şi material săditor pentru cultură
Crearea de soiuri şi hibrizi prezintă importanţă pentru faptul că în economia unei culturi, soiul contribuie cu 30% din preţul produsului
respectiv. Odată creat un material biologic, acesta îşi menţine proprietăţile, caracterele şi însuşirile o perioadă de 10-20 de ani timp în care
se economiseşte 30% din preţul produsului respectiv.Este o ştiinţă aplicată şi care are legătură cu alte discipline după cum urmează:
Genetica – foloseşte legile acesteia pentru orice combinaţie hibridă, pentru obţinereaefectului heterozis, pentru selecţia formelor mutante,
pentru obţinerea formelor poliploide.
Fiziologia – în procesul de creare a soiurilor este nevoie să se cunoască procesele decreştere şi dezvoltare, perioada de vegetaţie, diferite
fenofaze pentru fiecare specie în parte.
Biochimia – pentru cunoaşterea proceselor de acumulare a diferiţilor compuşi chimici,substanţelor organice, substanţelor minerale care vor
alcătui produsul principal.
Fitopatologia – pentru a cunoaşte biologia fiecărui agent fitopatogen pentru care săgăsim gene de rezistenţă care vor fi inoculate în
materialul respectiv.
Entomologia – pentru a cunoaşte biologia dăunătorilor în crearea de soiuri rezistente.
Viticultura, pomicultura, legumicultura– pentru a se putea stabili cele mai bune tehnologii care să corespundă cerinţelor soiurilor
respective.
Management, marketing – în sensul de a putea cunoaşte cerinţele pieţei în momentulîn care soiul va fi terminat şi scos în producţie
AMELIORAREA LA VIȚA DE VIE

METODE DE AMELIORARE PRIN HIBRIDARE


 METODE DE AMELIORARE PE CALEA HIBRIDĂRII NATURALE
 METODE DE AMELIORARE PE CALEA HIBRIDĂRII INTRASPECIFICĂ
 METODE DE AMELIORARE PE CALEA HIBRIDĂRII INTERSPECIFICĂ
 METODE DE AMELIORARE PE CALEA HIBRIDĂRII INTERGENERICĂ
METODA DE AMELIORARE PE CALEA HIBRIDĂRII NATURALE

Metoda de ameliorare pe calea hibridării naturale -are dezavantajul că reclamă un volum mare de muncă şi un timp îndelungat de lucru, în
contrast cu valoarea relativ mică a procesului de selecţie. Datorită acestor inconveniente hibridarea naturală se recomandă numai atunci
când nu poate fi aplicată hibridarea artificială (de exemplu, extinderea către nord a culturii viţei de vie). În astfel de cazuri, lipsind
un anumit material iniţial de selecţie, amelioratorul este obligat să folosească o cantitate mare de seminţe, recoltate dintr-o zonă
consacrată de cultură a viţei de vie, pe care apoi le seamănă în zona de perspectivă. Soiurile de viţă roditoare, de hibrizi producători
direcţi şi de portaltoi pot fi folosite cu succes ca material iniţial de ameliorare prin hibridare naturală, mai ales atunci când este
vorba de soiuri hermafrodite funcţional femele.
Hibridarea naturală poate fi folosită prin înmulţirea în masă a seminţelor din soiurile Vitis vinifera pentru obţinerea formelor
rezistente la mană şi la viroze.
Hibridarea naturală constă din alegerea seminţelor extrase din boabele ajunse la maturitatea deplină a strugurilor şi înmulţirea
acestora prin metoda însămînţării în masă. Reuşita ameliorării pe această cale depinde într-o mare măsură de soiurile folosite.
Dintre acestea, au prioritate cele mai valoroase soiuri sub raport biologic şi tehnologic. O anumită importanţă o au apoi soiurile de viţă
roditoare superioare, dar cu defecţiuni florale ce trebuie corectate.
Metoda ameliorării pe calea hibridării naturale - este practicată de asemenea în lucrările de selecţie la portaltoi, în special la soiurile
hermafrodite funcţional femele. La alegerea materialului pentru hibridarea naturală, au prioritate strugurii mai aspectuoşi, iar din
cadrul acestora, boabele mai mari şi seminţele mai bine formate. Pentru a obţine un număr cât mai ridicat de plante din seminţele
puse la germinateste important sa se evite uscarea exagerată a acestora atât înainte, cât şi după însămînţare.Obţinerea unui soi nou de
viţă de vie este un proces de lungă durată, întrucât este vorba de o plantă perenă, care fructifică după minimum 3—5 ani.
După intrarea în producţie, viţele din seminţe trebuie urmărite timp de minimum 3 ani, pentru a avea posibilitatea de a cunoaşte
influenţa pe care o exercită variaţia anuală a factorilor meteorologici şi modul în care au fost stabilizate caracterele şi însuşirile lor
mai valoroase.
SOIUL: NEGRU AROMAT
Soiul a fost obținut la institutul de cercetări pentru viticultură și vinificație Valea
Călugărească, prin hibridarea naturală a soiului cabernet sauvignon, fiind omologat în anul 1987.
Vigoarea butucului este mijlocie;
florile sunt hermafrodite, normale, soiul fiind autofertil;
bobul este mic, sferic, având pielița de culoare neagră-albăstruie, groasă, neaderentă la pulpa cu
pruină intensă, pulpa este verzuie, zemoasă, cu gust plăcut, aromat (tămâios);
realizează o producție medie de  3.4 kg/butuc, respectiv 16 t/ha;
conținutul mediu al strugurilor în zaharuri la maturitatea deplină este de 200 g/l, iar aciditatea
fiind de 4.8 g/l exprimată în H2SO4, maturarea strugurilor se realizează odată cu cea a soiului
cabernet sauvignon 20.IX-15.X.
METODA DE AMELIORARE PE CALEA HIBRIDĂRII INTRASPECIFICĂ

În viticultură, primele hibridări artificiale au fost efectuate de câţiva specialişti francezi emigraţi în America de Nord în secolul 19
Hibridarea intraspecifică inițiată în jurul anului 1830 s-a extins cu repeziciune, devenind la mijlocul secolului trecut o metodă la
modă pentru crearea soiurilor noi de viță de vie. Toate acestea se întâmplau mai înainte ca Mendel să fi descoperit legile eredităţii și
variabilității. În deceniile ce au urmat invaziei filoxerice, refacerea viticulturii mondiale a stimulat interesul pentru soiuri noi de Vitis
vinifera și, în legătură cu aceasta, aplicarea pe scară largă și perfecționarea metodei de ameliorare prin hibridarea intraspecifică.
 Diversitatea mare a soiurilor eurasiatice, plasticitatea lor biologică foarte ridicată, posibilităţile largi de adaptare au conferit
hibridării intraspecifice un loc important în practica şi teoria ameliorării viței de vie. Așa se explică de ce la începutul secolului 20, în
Franța, Germania, Italia, Ungaria, Austria şi alte ţări, existau deja adevărate şcoli naţionale de ameliorare a viţei de vie pe această cale.
Soiurile de viță roditoare create în ultimii 30 - 40 de ani (de exemplu, Perleta, Cardinal, Italia) și fondul mare de plante hibride din
câmpurile experimentale şi cele de înmulţire existente în numeroase ţări demonstrează că posibilităţile de ameliorare prin intermediul
hibridării intraspecifice sunt mari şi departe de a fi epuizate. Aceste soiuri noi au contribuit la îmbogăţirea sortimentelor naţionale, unele
din ele căpătând o circulaţie de soiuri cosmopolite (de exemplu Regina viilor).
SOIUL REGINA VIILOR
METODE DE AMELIORARE PE CALEA HIBRIDĂRII INTERSPECIFICĂ

  Uneori, la obţinerea soiurilor de hibrizi producători direcţi au contribuit 3 parteneri, cu participarea speciei Vitis
vinifera. Aceasta din urmă a fost folosită la hibridare, fie ca mamă, fie ca tată. Soiurile de hibrizi producători direcţi au
cunoscut o perfecționare continuă în obţinerea unor portaltoi cu însuşiri superioare de producție. Hibridarea interspecifică
are un rol de seamă în crearea unor soiuri de viță roditoare sau de portaltoi rezistente la mană, filoxeră, viruși, ger, etc.
Pentru realizarea acestui țel se impune o alegere judicioasă a materialului inițial de ameliorare şi cultivarea plantelor hibride
în F2, procedând ori de câte ori este nevoie la retroîncrucişarea cu soiurile de Vitis vinifera. În prima generaţie hibridă (F1)
se constată că viţele rezultate prezintă struguri și boabe mici, al căror gust particular se transmite
și în vin. Pentru a menţine fondul variaţiilor genetice şi a realiza o nouă asociere a factorilor ereditari definiţi, este necesar să
se treacă de la prima generație hibridă (F1) la o a doua generație filială (F2). După intrarea în producţie, cele mai valoroase
exemplare sunt retroîncrucişate cu soiuri europene, în scopul păstrării însuşirii de rezistenţă şi în acelaşi timp pentru a
îmbunătăţi productivitatea viţelor şi calitatea producției de struguri. Procedându-se astfel, ameliorarea pe calea hibridării
interspecifice se încheie după cel puțin 21 de ani, cu unele șanse de a obține un soi nou, care să însemne un progres faţă de
soiurile de comparaţie.
METODE DE AMELIORARE PE CALEA HIBRIDĂRII INTERSPECIFICĂ

Hibridarea interspecifică pune la dispoziţia teoriei şi practicii viticole o metodă de


ameliorare mai eficientă pentru îmbunătăţirea rezistenţei biologice la boli , secetă, îngheț, etc. Aceasta constituie tocmai superioritatea faţă de
metoda de ameliorare prin hibridarea interspecifică.
Hibridarea interspecifică constă în încucișarea a două sau mai multe specii diferite aparținând genului Vitis, în vederea obținerii unui soi
nou cu caractere şi însuşiri superioare, privind în special rezistenţele biologice, în comparaţie cu materialul iniţial de ameliorare folosit. Această
metodă de ameliorare a început să fie larg folosită în a doua jumătate a secolului 19 ca răspuns împotriva invaziei de filoxeră. Obiectivele
principale au fost: crearea hibrizilor producători direcți cu însușiri biologice și economice superioare, obţinerea unor soiuri noi de portaltoi cu un
grad sporit de adaptabilitate şi afinitate.  Aceste preocupări au rămas actuale până în zilele noastre; în plus, după anul 1930, s-a impus ca o a treia
preocupare, obținerea unor noi soiuri care să reunească calitatea superioară a vițelor europene cu rezistenţa sporită a speciilor americane. La
început, hibrizii producători direcţi artificiali au rezultat din hibridarea a două specii de viță americană, cum este cazul soiurilor Taylor, Clinton (V.
labrusca x V. riparia), Couderc nr.3 (V. rupestris — V. cordifolia) etc.
taylor clinton coudearc
EXEMPLE DE DAUNATORI AI VITEI DE VIE
Dactylosphaera vitifoliae - FILOXERA este o insectă
dăunătoare a viței de vie, care atacă rădăcinile plantei din sol.
La jumătatea secolului al XIX-lea, ca urmare a intensificării
schimburilor comerciale dintre continentele Europa şi America
şi mai ales a importului de viţe americane, în plantaţiile
viticole din Europa a pătruns această insectă minusculă ce
avea să producă un adevărat dezastru ecologic. Este vorba de
Dactylosphaera vitifoliae (sin. Phylloxera vastatrix)
aparţinând Ordinului Homoptera. Impactul deosebit pe care l-
a avut apariţia filoxerei în Europa a marcat istoria viticulturii
românești şi chiar mondiale. 
METODE DE AMELIORARE PE CALEA HIBRIDĂRII INTERGENERICĂ
Aceasta metodă constă în hibridarea dintre diferite soiuri sau specii aparținând genului Vitis şi respectiv alte genuri ale
familiei Vitaceae.
Hibridarea intergenerică i-a preocupat pe amelioratori începînd de la sfîrşitul secolului 19, fără
însă a se obţine un rezultat remarcabil sub raport teoretic sau practic. Unele succese au fost înregistrate în prezent. Principala cauză
a nereuşitei hibridării intergenerice o constituie fenomenul de respingere de la încrucişare, care este generat atât de cauze cantitative, cât
şi de cele calitative. În realizarea hibridărilor dintre speciile subgenului Euvitis şi cele ale subgenului Muscadinia, Ampelopsis sau
Parthenocissus, apar mari dificultăţi datorită numărului diferit de cromozomi. În cazul în care asemenea încrucişări reuşesc şi se obţin
hibrizi, aceştia sunt de cele mai multe ori total sau parţial sterili, iar unii pier în diferite etape ale creşterii şi dezvoltării lor. În
ameliorare, sterilitatea hibrizilor nu mai constituie un inconvenient major, întrucât fertilitatea lor poate fi asigurată prin dublarea
numărului de cromozomi, prin tratamente de poliploidizare efectuate cu colchicină. Ca şi la alte plante de cultură hibridarea
intergenerică la viţa de vie este abia la începutul succeselor sale. Ea ascunde mari posibilități de ameliorare, de aici rezultă interesul
teoretic şi practic din ce în ce mai mare.
VITICULTURA ÎN ROMÂNIA
În România, viticultura constituie o activitate tradițională, de mare
importanță economică, dezvoltată armonios în decurs de secole, ca
rezultat al condițiilor naturale deosebit de favorabile pe care vița de vie le
găsește pe tot cuprinsul țării, mai ales în zona colinară din răsăritul și
sudul lanțului carpatic, din Transilvania și Dobrogea.
SOIURI DE VIȚĂ DE VIE RODITOARE
REALIZATE DE CERCETAREA VITICOLĂ
ROMÂNEASCĂ
CODREANCA – (BLACK MAGIC)

SOI REZISTENT. SOI NOU DE VIȚĂ DE VIE CU TERMEN DE


COACERE FOARTE TIMPURIU (110-115ZILE), CREAT ÎN URMA
HIBRIDARII ÎNTRE SOIURILE MOLDOVA ȘI MARSALISKII.
ACEST SOI ÎNCEPE SĂ CAPETE POPULARITATE PE PIAȚA
SOIURILOR TIMPURII DATORITĂ STRUGURILOR MARI ȘI
FRUMOȘI, CU BOBUL MARE, OVAL-ALUNGIT ȘI A GUSTULUI
FIN-ATRACTIV. REZISTENȚA LA ÎNGHEȚ ESTE SPORITĂ, CEEA
CE PERMITE CULTIVAREA ACESTUI SOI ÎN ZONE MAI ÎNALTE,
DUPĂ METODA CULTURII NEPROTEJATE.SOIUL ESTE FOARTE
RECEPTIV LA UTILIZAREA IRIGĂRII ȘI FERTILIZAREA SOLULUI.
PRODUCTIVITATEA –12-13 T /HA.
GREUTATEA MEDIE A STRUGURELUI: 440 G/O BOBIȚĂ: 5-6 G
PRIORITĂŢI: REZISTENŢĂ SPORITĂ LA MANA VIŢEI DE VIE,
FĂINARE, ANTRACNOZĂ, PUTREGAI CENUȘIU.
REZISTENŢA LA ÎNGHEŢ: -22º C.
TIMPURIU DE PIETROASA
Soiul a fost obținut la Stațiunea de Cercetare Viti-Vinicolă Pietroasa, prin
hibridarea sexuată a soiurilor Alphonse Lavallée și Regina viilor,
omologat în anul 1989. Este destinat consumului în stare proaspătă.
Vigoarea butucului este mare, cu creșteri medii anuale ale lăstarilor de
1,84 – 2,84 m; florile sunt hermafrodite normale, atât morfologic, cât si
funcțional; strugurii sunt mijlocii spre mari, uniaxiali, de compactitate
mijlocie si cu aspect plăcut; bobul este mijlociu, sferic, cu pielița de
culoare neagră-violacee și pruină groasă, persistentă, cu gust franc,
echilibrat, plăcut; realizează o recoltă medie de 5,8 kg/butuc, continutul
mediu al strugurilor în zaharuri la maturitatea deplină este de 145 g/l și
aciditate de 5,8 g/l (H2SO4); strugurii ajung la maturitatea de consum :1-
15 august.
TIMPURIU DE CLUJ
SOIUL A FOST OBȚINUT LA STAȚIUNEA DE CERCETĂRI
POMICOLE CLUJ, PRIN HIBRIDAREA SEXUATĂ A SOIURILOR
CRÂPOSIE X FRUMOASA DE GHIOROC, OMOLOGAT ÎN ANUL 1989.
ESTE DESTINAT CONSUMULUI ÎN STARE PROASPĂTĂ, CÂT ȘI LA
PRODUCEREA VINURILOR. VIGOAREA BUTUCULUI ESTE MIJLOCIE
SPRE MARE, CU FLORI HERMAFRODITE, NORMALE MORFOLOGIC ȘI
FUNCȚIONALE, SOIUL FIIND AUTOFERTIL. STRUGURII SUNT
MIJLOCII, CILIDRO-CONICI, UNIFORMI ȘI CU ASPECT PLĂCUT.
BOBUL ESTE DE CULOARE VERDE-GĂLBUIE, PULPA -
SEMICROCANTĂ, GUSTUL - AROMAT, RECOLTA MEDIE FIIND DE 4,0
KG/BUTUC. CONȚINUTUL MEDIU AL STRUGURILOR ÎN ZAHARURI
LA MATURITATEA DEPLINĂ ESTE DE 170 G/L, IAR ACIDITATEA
MEDIE A ACESTORA ESTE DE 4,65 G/L EXPRIMATĂ ÎN H2SO4.
MATURITATEA DE CONSUM SE ATINGE ÎN INTERVALUL 1-15 AUGUST.
SOIUL ESTE RECOMANDAT PENTRU CULTURĂ ÎN PODGORIILE DIN
REGIUNEA VITICOLĂ A PODIȘULUI TRANSILVANIEI ȘI CEA A
DEALURILOR CRIȘANEI ȘI MARAMUREȘULUI.
BIBLIOGRAFIE
http://editura.bioflux.com.ro/docs/poprodica.pdf
https://ro.scribd.com/document/462972927/Referat-Ameliorarea-Vita-de-Vie
http://millesime.ro/vita-de-vie-nobila-vita-de-vie-hibrida/
https://ro.scribd.com/document/470026539/Ameliorarea-plantelor-horticole
https://ro.scribd.com/doc/313924888/Etapele-Ameliorarii-La-Vita-de-Vie
https://ro.scribd.com/doc/137076134/Vita-de-Vie-2
https://www.oenologycentre.com/e-bulletin/Soiuridevitaroditoare
https://www.google.com/search?q=imagini++vita+de+vie+
+&tbm=isch&ved=2ahUKEwiE5bP9-Yv0AhUw57sIHRrbC2kQ2-
cCegQIABAA&oq=imagini++vita+de+vie+
+&gs_lcp=CgNpbWcQDDIHCCMQ7wMQJzIHCCMQ7wMQJzIECAAQHjIGCAAQCB
AeMgYIABAIEB4yBggAEAgQHlD2B1jfJGCHOmgAcAB4AIABkAGIAaEOkgEEMC4x
NZgBAKABAaoBC2d3cy13aXotaW1nwAEB&sclient=img&ei=osOKYYSMObDO7_UPm
ravyAY&bih=692&biw=1084&rlz=1C1GIGM_enRO880RO880

S-ar putea să vă placă și