APARATUL RESPIRATOR

Conf. Maier Adrian

Aparatul respirator este alcătuit din două grupe
de organe: căile respiratorii și organele
respiratorii-plămânii cu anexele lor
Căile respiratorii asigură pătrunderea și
evacuarea aerului în și din plămâni, se clasifică
astfel:
-căile aeriene superioare: nasul extern,
cavitatea nazală, faringele și laringele
 -căile aeriene inferioare: trahee și bronhiile
principale
-la nivelul toracelui se află traheea, bronhiile
principale, plămânii și pleura
Traheea este segmentul cuprins între
extremitatea inferioară a laringelui și originea
bronhiilor
-este un conduct median, nepereche, situat în
partea antero-inferioară a gâtului și partea
superioară a toracelui
-la origine este situată mai superficial, iar la
bifurcație se află în punctul cel mai profund
-se întinde de la cartilajul cricoid până la originea
bronhiilor
-are forma unui cilindru turtit posterior, de 12-
13cm lungime
-este menținută în poziție de continuitatea sa cu
laringele, cranial și cu bronhiile caudal, dar și
prin aderențele sale cu esofagul și crosa aortei
-topografic prezintă două segmente: cervical și
toracic
I)Segment cervical are o lungime de 6-7 cm, de
la marginea inferioară a cartilajului cricoid până
la al 6-lea inel traheal
-raporturi:
-anterior cu elementele regiunii
subhioidiene și cu istmul tiroidian
-lateral vine în raport cu lobii glandei
tiroide, ramurile arterelor tiroidiene inferioare și
nervii laringieni recurențiali și ganglionii linfatici
recurențiali
-posterior cu esofagul cervical
II)Segmentul toracic are o lungime de 4-5 cm de
la al 6-lea inel traheal până la cartilajul carinal
-traheea se plasează în mediastinul anterior,
fiind limita de separare cu mediastinul posterior
-raporturi:
-anterior cu manubriul sternal, la copil cu
timusul iar la adult cu vestigiile sale, și cu planul
fibros-lig. sternopericardic superior
 -lateral cu fețele mediale ale lobilor pulmonari
superiori, acoperite de pleurele mediastinale; pe
dreapta cu trunchiul arterial brahiocefalic, nervul
vag drept, crosa venei azygos, și nodulii limfatici
traheobronșici superiori drepți
-pe stânga arcul aortic (porțiunea orizontală),
cu originea arterei carotide comună stângă,
nervul laringeu recurențial
stâng și originea arterei subclaviculare stângi
-posterior cu esofagul toracic, care separă
traheea de coloana vertebrală
Bifurcația traheei: este zona caudală a acesteia,
din care iau naștere bronhiile principale: dreaptă
și stângă
Structura traheei:
I)Tunica externă este adventicea, reprezentată de
condensarea țesutului peritraheal și este
alcătuită din: fibre conjunctive, fibre musculare
netede, vase sangvine, limfatice și nervi
vegetativi destinați traheei
II)Tunica mijlocie este fibromusculocartilaginoasă,
alcătuită din trei categorii de elemente:
 -cartilajele traheale în număr de 13-14 în
formă de potcoavă
-membrana fibroelastică învelește
cartilajele și le unește prin ligamentele inelare
-mușchiul traheal se plasează anterior de
lama transversă, de la o extremitate posterioară
a inelelor traheale la cealaltă
III)Tunica mucoasă tapetează fața interioară a
traheei, și este aderentă la nivelul inelelor și a
ligamentelor inelare; mucoasa are o culoare roz,
cu proeminențe anterioare corespunzătoare
inelelor cartilaginoase
Vascularizația și inervația:
-arterială: artera tiroidiană superioară ram din
artera carotidă externă; artera tiroidiană
inferioară, ram din subclaviculară, cât și ramuri
din arterele bronșice.
-venele drenează în venele esofagiene și
tiroidiene inferioare, care sunt colectate în
sistemul venos cav superior
-limfaticele se adună în nodulii traheali,
traheobronșici superiori și recurențiali, iar o
mică parte drenează în nodulii traheobronșici
inferiori
 -nervii traheei provin din nervii vagi, prin
intermediul nervilor laringei recurențiali și a
plexului pulmonar; primește ramuri din simpatic
de la ganglionii cervicali, primii doi-trei ganglioni
toracici, care au funcție senzitivă, motorie și
secretorie
Bronhiile principale sunt două conducte care iau
naștere prin bifurcarea traheei, una dreaptă și
una stângă
-se află în mediastinul anterior, superior de cord
și pericard și inferior de crosele vasculare
(dreapta crosa venei azygos și stânga arcul aortei)
-bronhia principală dreaptă este mai scurtă și mai
voluminoasă
-bronhia stângă este mai lungă și mai puțin
voluminoasă
-bronhiile au aceeași structură ca a traheei
-raporturile comune ale bronhiilor pulmonare
principale sunt cu elementele pediculilor
pulmonari
Raporturi:
-bronhia principală dreaptă
-anterior vena cavă superioară, de care
este separată prin artera și venele pulmonare
-posterior vena azygos
-medial vagul drept
-superior crosa venei azygos
-inferior cu pericardul și atriul drept
-bronhia principală stângă
-anterior cu elementele pediculului pulmonar
-superior cu arcul aortei și nervul laringeu
recurențial stâng
-inferior cu pericardul și atriul stâng
-posterior se găsesc elemente din mediastinul
posterior: aorta, esofagul și nervul vag stâng
Vascularizația și inervația:
-arterele provin din artera toracică descendentă
prin arterele bronșice
-venele în număr de două de fiecare parte
drenează în vena azygos
-limfaticele drenează în nodulii traheobronhiali
-nervii sunt simpatici și parasimpatici provin din
plexurile pulmonare
Pulmonii (plămânii) sunt organele principale ale
respirației unde se realizează hematoza-
transformarea sângelui venos bogat în bioxid de
carbon în sânge arterial bogat în oxigen
-dimensiunile diferă de la o persoană la alta, în
general plămânul drept are 700g, iar cel stâng 600g
-culoarea variază cu vârsta la nou născut este roz-
roșietică, iar la adult albăstruie cu zone negre
-consistența este moale, elastică, buretoasă,
revenind la forma inițială după deformare
-plămânii au o formă semiconică și prezintă
două fețe, o bază, un vârf, și trei margini:
-fața costală este cea mai întinsă, convexă,
iar la plămânul drept este străbătută de două
șanțuri adânci numite fisuri (oblică și
orizontală), care delimitează plămânul astfel
lobul superior, mijlociu și inferior.
-plămânul stâng prezintă o singură fisură care îl
împarte în lobul superior și inferior
-fața costală vine în raport cu fețele mediale ale
coastelor și spațiilor intercostale
-fața medială este concavă și conține hilul pulmonar;
rădăcina plămânului sau pediculul constituie
ansamblul elementelor acoperite de pleură, ce fac
legătura între mediastin și fața medială a plămânilor
-hilul pulmonar este o depresiune prin care
elementele rădăcinii pulmonare pătrund în plămân:
-hilul drept are o formă variabilă-ovalară,
dreptunghiulară, triunghiulară sau excavată; hilul
este străbătut de 2 fisuri ce delimitează cei trei lobi
cu pediculii lor: pediculul lobar superior drept,
conține venă, arteră, bronhie (VAB); pediculul lobar
mijlociu drept, anteroinferior, conține venă,
bronhie, arteră (VBA), și pediculul lobar inferior
cuprinde bronhie, arteră, venă (BAV)
-hilul pulmonar stâng este situat mai central și
mai superior, cu formă de rachetă de tenis cu
mânerul inferior; este străbătut de o singură
fisură care delimitează lobii astfel:
-pediculul lobar superior stâng, conține
venă, arteră, bronhie (VAB)
-pediculul lobar inferior stâng conține
bronhie, arteră, venă (BAV)
-baza plămânului sau fața diafragmatică este
inferioară, concavă și se mulează pe
convexitatea diafragmului; are raporturi cu
viscerele abdominale, la dreapta cu lobul drept
al ficatului, iar la stânga cu lobul stâng al
ficatului, cu fundusul stomacului, și cu splina
-vârful plămânului reprezintă porțiunea
extratoracică, situat superior de prima coastă;
are raporturi cu organele de la baza gâtului
prin intermediul cupolei pleurale .
-marginea anterioară se află la unirea fețelor
costală și medială, este subțirea, iar pe partea
stângă prezintă incizura cardiacă
-marginea posterioară este groasă, convexă și
corespunde șanțurilor costovertebrale
-marginea inferioară este circumferențială bazei
pulmonare, convexă și ascuțită
Anatomie funcțională plămânii sunt constituiți
după tipul glandelor acinoase, care fiziologic
asigură schimburile gazoase dintre organe și
mediul extern
-în structura morfofuncțională a plămânului
întâlnim ramificațiile bronhice intrapulmonare,
spațiile respiratorii –lobulii pulmonari, sistemul
vascular și nervos și țesut conjunctiv interstițial
Arborele bronhic intrapulmonar: bronhiile
principale, se împart succesiv la nivelul hilului
în bronhii lobare (3 pe dreapta și 2 pe stânga),
apoi în bronhii segmentare, în bronhii
subsegmentare, și apoi bronhiolele care dau
naștere la ductele alveolare
Spațiile respiratorii sunt unități fragmentate și
funcționale unde are loc schimbul gazos
-lobulul pulmonar este un mic sac membranos,
cu pereți anfractuoși care se umplu la fiecare
inspirație
-bronhiola intralobulară se ramifică până la un
număr de 50-80 pentru fiecare lobul; acestea
dau naștere la ductele alveolare care se termină
cu niște umflături numite saculi alveolari,
prevăzute cu alveole pulmonare
-ductele alveolare și saculi alveolari sunt
prevăzuți cu alveole pulmonare, mici dilatații
de 1/10-2/10, în număr de 150mil-4milarde,
cu o suprafață respiratorie totală de 80-130m2
Sistemul vascular și nervos pulmonar prezintă o
circulație funcțională și una nutritivă
I)Circulația funcțională: deservește funcția
respiratorie pulmonară și constituie mica
circulație a sistemului sangvin
-trunchiul pulmonar transportă sângele venos de
la ventriculul drept către plămân; arterel urmează
fidel toate ramificațiile bronhiilor până la lobuli
-venele pulmonare închid circuitul micii circulații aducând
sângele oxigenat la atriul stâng; ele rezultă din capilarele
rețelei alveolare, converg către periferia lobulului și prin
uniri succesive devin venele interlobulare
II)Circulația nutritivă asigură hrănirea elementelor
componente ale plămânilor
-arterele bronhice iau naștere din aorta toracică; ajunse în
parenchimul pulmonar se distribuie ca și bronhiile, al
cărui traiect îl urmează până la lobulii pulmonari
-venele bronhice adună sângele din peretele
vaselor pulmonare de la țesutul interstițial,
nodulii limfatici și de la ramurile bronhice
supralobulare
-sunt vene avalvulate, se anastomozează
cu venele pulmonare și transportă sângele
neoxigenat la vena azygos (dreapta) și vena
hemiazygos pe stânga
-limfaticele încep la nivel alveolar, sub formă de
capilare limfatice; limfa conținută de capilarele
limfatice are o dublă proveniență: din vasele
nutritive și din vasele funcționale
-inervația plămânilor provine din vervii vagi și
lanțurile simpatice toracice; caracteristicile
fibrelor nervoase sunt următoarele: fibre
centripete senzitive, fibre eferente secretorii,
vasomotoare și bronhomotoare
-organizarea pulmonară:
-plămânul drept:
-lobul superior drept
-segmentul apical
-segmentul posterior
-segmentul anterior
-lobul mijlociu drept
-segmentul lateral
-segmentul medial
 -lobul inferior drept
-segmentul apical inferior
-segmentul bazal medial, anterior,
lateral, posterior
-plămânul stâng
-lobul superior stâng se împarte în:
a)Culmen
-segmentul apicoposterior, anterior
 b)Lingula conține
-segmentul lingular superior și inferior
-lobul inferior stâng
-segmentul apical inferior
-segmentul bazal medial, anterior,
lateral, posterior
Pleura: este o membrană seroasă care învelesc
plămânii și tapetează pereții interiori ai cavității
toracice
-prezintă două foițe: pleura pulmonară sau
viscerală ce învelește plămânul și pleura
parietală care tapetează o parte din pereții cutiei
toracice
Anatomie descriptivă
-pleura pulmonară învelește suprafața
plămânului cu excepția hilului pulmonar și a
rădăcinii de inserție pulmonară
-pleura parietală tapetează cavitatea unde se
află plămânul și prezintă aceleași porțiuni ca și
fețele pulmonare: costală, mediastinală,
diafragmatică și cupola pleurală
-recesurile pleurale sunt răsfrângerile realizate
de continuarea celor trei părți componente
ale pleurei parietale: costală, diafragmatică și
mediastinală
-pleura are rolul de a transforma mișcarea de
frecare în mișcare de alunecare, și de
solidarizare a plămânului la peretele toracic în
mișcările respiratorii.
Mediastinul este spațiul median al toracelui,
localizat între cele două cavități pleurale
-superior fuzionează cu apertura toracică
superioară, iar inferior este limitat de diafragm
-dinspre anterior spre posterior se întinde de la
peretele sterno-condral până la coloana toracală
-este împărțit de un plan în două compartimente:
superior și inferior
-mediastinul superior conține anterior originea
mușchilor sternohioidieni și sternotiroidieni și
extremitatea caudală a mușchilor lungi ai
gâtului
-tot aici găsim timusul sau vestigiile sale, iar
posterior de acesta se află planul venos:
trunchiurile venoase brahio-cefalice care se
unesc și formează vena cavă superioară
-urmează planul arterial ce conține arcul
aortei, din care se desprind trunchiul arterial
brahiocefalic, artera carotidă comună stângă și
subclaviculară stângă
-posterior se află nervul cardiac superior
drept, iar anterior de trahee și posterior de
artera carotidă comună stângă trece nervul
cardiac superior stâng
-în partea dreaptă traheea vine în raport cu
nervul vag drept, iar posterior cu esofagul; mai
posterior, pe flancurile coloanei vertebrale se
află lanțurile ganglionilor simpatici
-mediastinul anterior conține mușchiul
triunghiular al sternului, artera toracică
internă, care este acoperită de fascia
endotoracică; se mai află și ligamentele
sterno-pericardice
-mediastinul mijlociu conține pericardul și cordul
-mediastinul posterior conține esofagul, în
dreapta acestuia se află vena azygos, care se
deschide în vena cavă superioară
-pe flancul stâng al esofagului se găsește canalul
toracic, iar în profunzime se decelează aorta
toracică, care vine în contact cu trunchiul
simpatic stâng și vena hemiazygos
-nervii splanhnici coboară în abdomen
perforând diafragmul, iar trunchiurile vagale
Anterior mai subțire și posterior mai voluminos
se constituie deasupra orificiului esofagian al
diafragmului
-elementul cel mai profund al mediastinului
posterior este reprezentat de lanțul simpatic
toracic acoperit de fascia endotoracică
-mediastinul este locul de trecere al organelor
de import al materiei, constituie de asemenea
sediul pompei aspirator-respingătoare ce
asigură circulația sangvină și sediul principal al
anastomozei cavo-cave.