Aparatul respirator este alcătuit din două grupe de organe: căile respiratorii și organele respiratorii-plămânii cu anexele lor Căile respiratorii asigură pătrunderea și evacuarea aerului în și din plămâni, se clasifică astfel: -căile aeriene superioare: nasul extern, cavitatea nazală, faringele și laringele -căile aeriene inferioare: trahee și bronhiile principale -la nivelul toracelui se află traheea, bronhiile principale, plămânii și pleura Traheea este segmentul cuprins între extremitatea inferioară a laringelui și originea bronhiilor -este un conduct median, nepereche, situat în partea antero-inferioară a gâtului și partea superioară a toracelui -la origine este situată mai superficial, iar la bifurcație se află în punctul cel mai profund -se întinde de la cartilajul cricoid până la originea bronhiilor -are forma unui cilindru turtit posterior, de 12- 13cm lungime -este menținută în poziție de continuitatea sa cu laringele, cranial și cu bronhiile caudal, dar și prin aderențele sale cu esofagul și crosa aortei -topografic prezintă două segmente: cervical și toracic I)Segment cervical are o lungime de 6-7 cm, de la marginea inferioară a cartilajului cricoid până la al 6-lea inel traheal -raporturi: -anterior cu elementele regiunii subhioidiene și cu istmul tiroidian -lateral vine în raport cu lobii glandei tiroide, ramurile arterelor tiroidiene inferioare și nervii laringieni recurențiali și ganglionii linfatici recurențiali -posterior cu esofagul cervical II)Segmentul toracic are o lungime de 4-5 cm de la al 6-lea inel traheal până la cartilajul carinal -traheea se plasează în mediastinul anterior, fiind limita de separare cu mediastinul posterior -raporturi: -anterior cu manubriul sternal, la copil cu timusul iar la adult cu vestigiile sale, și cu planul fibros-lig. sternopericardic superior -lateral cu fețele mediale ale lobilor pulmonari superiori, acoperite de pleurele mediastinale; pe dreapta cu trunchiul arterial brahiocefalic, nervul vag drept, crosa venei azygos, și nodulii limfatici traheobronșici superiori drepți -pe stânga arcul aortic (porțiunea orizontală), cu originea arterei carotide comună stângă, nervul laringeu recurențial stâng și originea arterei subclaviculare stângi -posterior cu esofagul toracic, care separă traheea de coloana vertebrală Bifurcația traheei: este zona caudală a acesteia, din care iau naștere bronhiile principale: dreaptă și stângă Structura traheei: I)Tunica externă este adventicea, reprezentată de condensarea țesutului peritraheal și este alcătuită din: fibre conjunctive, fibre musculare netede, vase sangvine, limfatice și nervi vegetativi destinați traheei II)Tunica mijlocie este fibromusculocartilaginoasă, alcătuită din trei categorii de elemente: -cartilajele traheale în număr de 13-14 în formă de potcoavă -membrana fibroelastică învelește cartilajele și le unește prin ligamentele inelare -mușchiul traheal se plasează anterior de lama transversă, de la o extremitate posterioară a inelelor traheale la cealaltă III)Tunica mucoasă tapetează fața interioară a traheei, și este aderentă la nivelul inelelor și a ligamentelor inelare; mucoasa are o culoare roz, cu proeminențe anterioare corespunzătoare inelelor cartilaginoase Vascularizația și inervația: -arterială: artera tiroidiană superioară ram din artera carotidă externă; artera tiroidiană inferioară, ram din subclaviculară, cât și ramuri din arterele bronșice. -venele drenează în venele esofagiene și tiroidiene inferioare, care sunt colectate în sistemul venos cav superior -limfaticele se adună în nodulii traheali, traheobronșici superiori și recurențiali, iar o mică parte drenează în nodulii traheobronșici inferiori -nervii traheei provin din nervii vagi, prin intermediul nervilor laringei recurențiali și a plexului pulmonar; primește ramuri din simpatic de la ganglionii cervicali, primii doi-trei ganglioni toracici, care au funcție senzitivă, motorie și secretorie Bronhiile principale sunt două conducte care iau naștere prin bifurcarea traheei, una dreaptă și una stângă -se află în mediastinul anterior, superior de cord și pericard și inferior de crosele vasculare (dreapta crosa venei azygos și stânga arcul aortei) -bronhia principală dreaptă este mai scurtă și mai voluminoasă -bronhia stângă este mai lungă și mai puțin voluminoasă -bronhiile au aceeași structură ca a traheei -raporturile comune ale bronhiilor pulmonare principale sunt cu elementele pediculilor pulmonari Raporturi: -bronhia principală dreaptă -anterior vena cavă superioară, de care este separată prin artera și venele pulmonare -posterior vena azygos -medial vagul drept -superior crosa venei azygos -inferior cu pericardul și atriul drept -bronhia principală stângă -anterior cu elementele pediculului pulmonar -superior cu arcul aortei și nervul laringeu recurențial stâng -inferior cu pericardul și atriul stâng -posterior se găsesc elemente din mediastinul posterior: aorta, esofagul și nervul vag stâng Vascularizația și inervația: -arterele provin din artera toracică descendentă prin arterele bronșice -venele în număr de două de fiecare parte drenează în vena azygos -limfaticele drenează în nodulii traheobronhiali -nervii sunt simpatici și parasimpatici provin din plexurile pulmonare Pulmonii (plămânii) sunt organele principale ale respirației unde se realizează hematoza- transformarea sângelui venos bogat în bioxid de carbon în sânge arterial bogat în oxigen -dimensiunile diferă de la o persoană la alta, în general plămânul drept are 700g, iar cel stâng 600g -culoarea variază cu vârsta la nou născut este roz- roșietică, iar la adult albăstruie cu zone negre -consistența este moale, elastică, buretoasă, revenind la forma inițială după deformare -plămânii au o formă semiconică și prezintă două fețe, o bază, un vârf, și trei margini: -fața costală este cea mai întinsă, convexă, iar la plămânul drept este străbătută de două șanțuri adânci numite fisuri (oblică și orizontală), care delimitează plămânul astfel lobul superior, mijlociu și inferior. -plămânul stâng prezintă o singură fisură care îl împarte în lobul superior și inferior -fața costală vine în raport cu fețele mediale ale coastelor și spațiilor intercostale -fața medială este concavă și conține hilul pulmonar; rădăcina plămânului sau pediculul constituie ansamblul elementelor acoperite de pleură, ce fac legătura între mediastin și fața medială a plămânilor -hilul pulmonar este o depresiune prin care elementele rădăcinii pulmonare pătrund în plămân: -hilul drept are o formă variabilă-ovalară, dreptunghiulară, triunghiulară sau excavată; hilul este străbătut de 2 fisuri ce delimitează cei trei lobi cu pediculii lor: pediculul lobar superior drept, conține venă, arteră, bronhie (VAB); pediculul lobar mijlociu drept, anteroinferior, conține venă, bronhie, arteră (VBA), și pediculul lobar inferior cuprinde bronhie, arteră, venă (BAV) -hilul pulmonar stâng este situat mai central și mai superior, cu formă de rachetă de tenis cu mânerul inferior; este străbătut de o singură fisură care delimitează lobii astfel: -pediculul lobar superior stâng, conține venă, arteră, bronhie (VAB) -pediculul lobar inferior stâng conține bronhie, arteră, venă (BAV) -baza plămânului sau fața diafragmatică este inferioară, concavă și se mulează pe convexitatea diafragmului; are raporturi cu viscerele abdominale, la dreapta cu lobul drept al ficatului, iar la stânga cu lobul stâng al ficatului, cu fundusul stomacului, și cu splina -vârful plămânului reprezintă porțiunea extratoracică, situat superior de prima coastă; are raporturi cu organele de la baza gâtului prin intermediul cupolei pleurale . -marginea anterioară se află la unirea fețelor costală și medială, este subțirea, iar pe partea stângă prezintă incizura cardiacă -marginea posterioară este groasă, convexă și corespunde șanțurilor costovertebrale -marginea inferioară este circumferențială bazei pulmonare, convexă și ascuțită Anatomie funcțională plămânii sunt constituiți după tipul glandelor acinoase, care fiziologic asigură schimburile gazoase dintre organe și mediul extern -în structura morfofuncțională a plămânului întâlnim ramificațiile bronhice intrapulmonare, spațiile respiratorii –lobulii pulmonari, sistemul vascular și nervos și țesut conjunctiv interstițial Arborele bronhic intrapulmonar: bronhiile principale, se împart succesiv la nivelul hilului în bronhii lobare (3 pe dreapta și 2 pe stânga), apoi în bronhii segmentare, în bronhii subsegmentare, și apoi bronhiolele care dau naștere la ductele alveolare Spațiile respiratorii sunt unități fragmentate și funcționale unde are loc schimbul gazos -lobulul pulmonar este un mic sac membranos, cu pereți anfractuoși care se umplu la fiecare inspirație -bronhiola intralobulară se ramifică până la un număr de 50-80 pentru fiecare lobul; acestea dau naștere la ductele alveolare care se termină cu niște umflături numite saculi alveolari, prevăzute cu alveole pulmonare -ductele alveolare și saculi alveolari sunt prevăzuți cu alveole pulmonare, mici dilatații de 1/10-2/10, în număr de 150mil-4milarde, cu o suprafață respiratorie totală de 80-130m2 Sistemul vascular și nervos pulmonar prezintă o circulație funcțională și una nutritivă I)Circulația funcțională: deservește funcția respiratorie pulmonară și constituie mica circulație a sistemului sangvin -trunchiul pulmonar transportă sângele venos de la ventriculul drept către plămân; arterel urmează fidel toate ramificațiile bronhiilor până la lobuli -venele pulmonare închid circuitul micii circulații aducând sângele oxigenat la atriul stâng; ele rezultă din capilarele rețelei alveolare, converg către periferia lobulului și prin uniri succesive devin venele interlobulare II)Circulația nutritivă asigură hrănirea elementelor componente ale plămânilor -arterele bronhice iau naștere din aorta toracică; ajunse în parenchimul pulmonar se distribuie ca și bronhiile, al cărui traiect îl urmează până la lobulii pulmonari -venele bronhice adună sângele din peretele vaselor pulmonare de la țesutul interstițial, nodulii limfatici și de la ramurile bronhice supralobulare -sunt vene avalvulate, se anastomozează cu venele pulmonare și transportă sângele neoxigenat la vena azygos (dreapta) și vena hemiazygos pe stânga -limfaticele încep la nivel alveolar, sub formă de capilare limfatice; limfa conținută de capilarele limfatice are o dublă proveniență: din vasele nutritive și din vasele funcționale -inervația plămânilor provine din vervii vagi și lanțurile simpatice toracice; caracteristicile fibrelor nervoase sunt următoarele: fibre centripete senzitive, fibre eferente secretorii, vasomotoare și bronhomotoare -organizarea pulmonară: -plămânul drept: -lobul superior drept -segmentul apical -segmentul posterior -segmentul anterior -lobul mijlociu drept -segmentul lateral -segmentul medial -lobul inferior drept -segmentul apical inferior -segmentul bazal medial, anterior, lateral, posterior -plămânul stâng -lobul superior stâng se împarte în: a)Culmen -segmentul apicoposterior, anterior b)Lingula conține -segmentul lingular superior și inferior -lobul inferior stâng -segmentul apical inferior -segmentul bazal medial, anterior, lateral, posterior Pleura: este o membrană seroasă care învelesc plămânii și tapetează pereții interiori ai cavității toracice -prezintă două foițe: pleura pulmonară sau viscerală ce învelește plămânul și pleura parietală care tapetează o parte din pereții cutiei toracice Anatomie descriptivă -pleura pulmonară învelește suprafața plămânului cu excepția hilului pulmonar și a rădăcinii de inserție pulmonară -pleura parietală tapetează cavitatea unde se află plămânul și prezintă aceleași porțiuni ca și fețele pulmonare: costală, mediastinală, diafragmatică și cupola pleurală -recesurile pleurale sunt răsfrângerile realizate de continuarea celor trei părți componente ale pleurei parietale: costală, diafragmatică și mediastinală -pleura are rolul de a transforma mișcarea de frecare în mișcare de alunecare, și de solidarizare a plămânului la peretele toracic în mișcările respiratorii. Mediastinul este spațiul median al toracelui, localizat între cele două cavități pleurale -superior fuzionează cu apertura toracică superioară, iar inferior este limitat de diafragm -dinspre anterior spre posterior se întinde de la peretele sterno-condral până la coloana toracală -este împărțit de un plan în două compartimente: superior și inferior -mediastinul superior conține anterior originea mușchilor sternohioidieni și sternotiroidieni și extremitatea caudală a mușchilor lungi ai gâtului -tot aici găsim timusul sau vestigiile sale, iar posterior de acesta se află planul venos: trunchiurile venoase brahio-cefalice care se unesc și formează vena cavă superioară -urmează planul arterial ce conține arcul aortei, din care se desprind trunchiul arterial brahiocefalic, artera carotidă comună stângă și subclaviculară stângă -posterior se află nervul cardiac superior drept, iar anterior de trahee și posterior de artera carotidă comună stângă trece nervul cardiac superior stâng -în partea dreaptă traheea vine în raport cu nervul vag drept, iar posterior cu esofagul; mai posterior, pe flancurile coloanei vertebrale se află lanțurile ganglionilor simpatici -mediastinul anterior conține mușchiul triunghiular al sternului, artera toracică internă, care este acoperită de fascia endotoracică; se mai află și ligamentele sterno-pericardice -mediastinul mijlociu conține pericardul și cordul -mediastinul posterior conține esofagul, în dreapta acestuia se află vena azygos, care se deschide în vena cavă superioară -pe flancul stâng al esofagului se găsește canalul toracic, iar în profunzime se decelează aorta toracică, care vine în contact cu trunchiul simpatic stâng și vena hemiazygos -nervii splanhnici coboară în abdomen perforând diafragmul, iar trunchiurile vagale Anterior mai subțire și posterior mai voluminos se constituie deasupra orificiului esofagian al diafragmului -elementul cel mai profund al mediastinului posterior este reprezentat de lanțul simpatic toracic acoperit de fascia endotoracică -mediastinul este locul de trecere al organelor de import al materiei, constituie de asemenea sediul pompei aspirator-respingătoare ce asigură circulația sangvină și sediul principal al anastomozei cavo-cave.