Atenția și Memoria

Mecanisme – clasificări - evoluții

 ATENȚIA
Definiții. Caracteristici generale.
 Atenția este funcția psihică de orientare selectivă, de concentrare a
energiei psihonervoase asupra unor obiecte, însușiri sau procese,
menite să conducă la sporirea eficienței activității psihice, cu
deosebire a proceselor cognitive.
 Astfel, atenția orientează şi concentrează selectiv activitatea psihică
pe anumite obiecte (număr limitat) => claritate + delimitarea de
câmpul perceptiv;
 Realizează autoreglarea activităţii psihice pe microintervale sau
intermitent;
 Gândirea – nu poate exista fără atenţie; are rol de dirijare anticipativă
şi focalizare;
 Excitanţii percepuţi, cu ajutorul atenţiei, se clarifică şi se fixează în
memorie;
 Atenţia intervine atât în orientarea nespecifică, cât şi în cea activ-
dirijată, în răspunsul nediferenţiat şi în menţinerea voluntară într-o
activitate de cunoaştere;
 ATENȚIA
Clasificare - Evoluții (1)

V
o
l
u
n
t
a
r
ă
:
p
r
e
s
u
p
u
n
e

u
n

e
f
o
rt
v
o
lit
v
;
 ATENȚIA
Clasificare - Evoluții (2)
 ATENȚIA
Clasificare - Evoluții (3)

Copiii cu tulburări de comportament în

stările discordante – pasivi, absenţi,
introvertiţi;

în oligofrenii – scad concentrarea şi

mobilitatea;

în stările maniacale – creşte componenta

spontană şi scade cea voluntară;
 HIPERPROSEXIILE

◦ în stări maniacale – se reflectă în tot comportamentul;

◦ în stări de excitaţie şi uşoară intoxicaţie;
◦ în majoritatea cazurilor se manifestă selectiv – într-un anumit
sector al vieţii psihice sau sub un anumit conţinut ideativ;

◦ Exemple:
 la melancolici: hiperprosexie pe ideile depresive de culpabilitate, de
ruină;
 la cenestopaţi, hipocondriaci: pe starea de sănătate;
 la deliranţi, paranoizi: pe tema delirantă;
 la fobici, obsesionali: pe fobii, obsesii;
 HIPOPROSEXIILE

◦ În stări confuzionale -> aprosexie;

◦ Hipoprosexiile apar în:

 surmenaj;
 irascibilitate;
 anxietate;
 oligofrenii;
 deteriorări cognitive;
 schizofrenie – caracter particular prin comutările motivaţionale
incomprehensibile;
 stări confuzionale – legate de starea de trezire (arousal) corticală şi
mezencefalică;
Mecanismele neuro-fiziologice ale atenţiei (1)

• în trunchiul cerebral (bulb + punte + mezencefal) => SRAA

Formaţiunea reticulată (FR) • în diencefal => SRDP (sistemul reticulat difuz de proiecţie);

Stimularea FR din trunchiul • efect tonic, de lungă durată

cerebral (SRAA) • remanent => menţine atenţia

Stimularea FR din diencefal • efect scurt, limitat topografic

(SRDP) • efect egal cu stimularea => comută atenţia;

• prin orice modalitate senzorială (acustică, optică,

FR poate fi stimulată: tactilă);

Dacă FR este distrusă: • => cortexul nu mai e activat

• nespecifică – prin FR -> responsabilă de reactia de

Impulsurile nervoase (două
trezire a cortexului;
căi):
• specifică – pe căile proprii fiecărui analizator;
Mecanismele neuro-fiziologice ale atenţiei (2)

• trezeşte scoarţa cerebrală -> rol activator;

Formaţiunea • realizează convergenţa impulsurilor senzoriale;
• unele impulsuri sunt selecţionate => „permis de
reticulată (FR) liberă trecere”
• rol protector pentru cortex (de ocluzie)

Cu cât FR este • cu atât sunt inhibate mai multe mesaje senzoriale

• starea de vigilitate, de veghe – datorată FR
mai excitată

• există şi alte puncte corticale a căror stimulare

Alte puncte determină reacţia de trezire
• există circuite cortico – reticulo – corticale pentru
corticale atenţia voluntară (Fuster)
 Investigarea ATENȚIEI

◦ Metoda grafică – pentru componenta somatică:

 tonus muscular,
 respiraţie,
 puls;
◦ Tahistoscopul (concentrare, volum, intensitate):
 un număr de figuri, în timp limitat, rapid
 subiectul trebuie să reproducă câte figuri poate;
◦ Metoda Kraepelin:
 să numere înapoi de la 100 (din 3 în 3, din 7 în 7, din 13 în 13) –
presupune concentrare şi stabilitate
 sau să numească invers lunile anului, zilele săptămânii;
◦ Metoda Bourdon: proba barajului – să taie anumite litere dintr-un
text.
 MEMORIA
Caracteristici generale.

Are rol în • fixarea , păstrarea şi reactualizarea informaţiilor

E legată de • gândire, imaginaţie

• viaţa psihică fără memorie ar fi ca un ghem de

impresii senzoriale, fără trecut şi fără viitor;

• imagini senzoriale (senzorială), conţinuturi

ideative (abstractă)
se reactualizează • stări afective („trăiri”) – în isterie (au forţă şi
vivacitate), în emoţii negative (scade capacitatea
de evocare)
 MEMORIA
– Evoluții. Ipoteze (1) -
în primul an de viață: caracter involuntar; manifestarea unor
gusturi, preferinţe

la sfârşitul primului an: reproduce cuvinte, gesturi, posturi;

la antepreşcolari – reţinerea informației pentru câteva

săptămâni (la 1 an) sau luni (la 3 ani)

la preşcolari: activitatea ludică îi impune caracterul voluntar

(recunoaştere şi reproducere)

la şcolarul mic: memoria are caracter concret-senzorial, este

puţin selectivă, fragmentară
 MEMORIA
– Evoluții. Ipoteze (2) -

Memorarea:

• implică şi aspecte inconştiente şi automatizate

Învăţarea:

• este voluntară, conştientă, implică acumulare, reţinere, sistematizare,

ordonare

În psihopatologie, spre deosebire de psihologia generală, se disting

• memoria imediată: <10 secunde

• memoria recentă: > 10 secunde
• memoria evenimentelor îndepărtate: de la începutul vieţii până în prezent
 MEMORIA
– Evoluții. Ipoteze (3) -

 Primele amintiri – de la 6 luni,

◦ dar, deşi se fixează impresiile, nu există posibilitatea de a le evoca ordonat
cronologic
◦ sub 3 ani nu există amintiri, ci doar reminiscenţe de imagini;
◦ evenimentele din perioada sub -3 –ani se pot manifesta în situaţii patologice datorită
memoriei acustice;
 Memorarea voluntară – sinteză psihică
◦ presupune participare activă
◦ prezentul psihologic (Auerbach) = prezentul aparent (James)
◦ prezentul aparent = 0-12 secunde – perioada de timp în care se fixează ceva
◦ realizarea prezentului nu poate fi separată de constituirea evocării;
 Participarea subiectului
◦ -> transformă imaginea trăită în judecata asupra imaginii => memoria aparţine
proceselor cognitive;
 Recunoaşterea = diferenţierea imaginilor prezente de cele trăite;
 DISMNEZIILE CANTITATIVE
în surmenaj, nevroze – prin scăderea prosexiei; Kurt Schneider: nu există anularea totală a oricăror urme de memorie;

în oligofrenii;

Clasificare principală:
amnezii anterograde, amnezii retrograde.

Hipomne Amnezii
zia le
în involuţii;
s
e
i
s
u
n
ft DISMNEZIILE CANTITATIVE
f
ie Amneziile ANTEROGRADE
e
c
c
id
ţ
i
e
i
f
n
o
te
a
r
a
s
i
ă
t
m
o
ă
s
b
a
id
u
le
i
t
m
z
r
e
a
a
rm
u
o
e
m
r
a
 DISMNEZIILE CANTITATIVE
Amneziile RETROGRADE
S
e
n
u
m
e
s
c
re
tro
g
r
a
d
e
s
a
u
d
e
e
v
o
c
a
re
;

D
e
s
e
o
r
i

s
e

a
d
a
u
g
ă

c
a
r
a
c
t
e
r
u
l

a
n
t
e
r
o
g
r
a
d
.
 Forme ale AMNEZIEI.
Amneziile progresive, în involuţie.
Nu pot fi explicate prin
deficitul prosexic
• slăbeşte întâi memoria
evenimentelor recente,
în timp ce cele din
trecut sunt bine
conservate
• există o reţea de relaţii
pe care timpul scurt nu
le-a sistematizat
• este tipică celor care
au smuls ultima pagină
a jurnalului şi continuă
să le rupă spre început
Amintirile mai Cu cât evenimentele trecutului
îndepărtate sunt mai sunt mai îndepărtate, cu atât
sunt mai puţin angajate în
bine ordonate
prezent
• sunt mai bine •
explicaţia: amintirile recente
separate, atât de sunt complexe şi încărcate
prezentul în care afectiv
• amintirile îndepărtate îşi pot
individul se descurcă
păstra încărcătura afectivă, dar
tot mai greu referitor la temă, şi este vorba
• cât şi de consecinţele doar de cele impresionante
• restul amintirilor trecute nu
prezentului, care sunt
mai au caracter emoţional
anxiogene;
 Forme ale AMNEZIEI.
Afazia Wernicke.

◦ este o demenţă a limbajului;

◦ presupune mai mult decât uitarea cuvintelor auzite sau
citite, ci şi uitarea vocabularului şi a cunoştinţelor;
 caracterul este tot progresiv (nu există o ierarhie anatomică,
ci una psihologică)
 – legea disoluţiei memoriei (Delay),
 - legea regresiei memoriei (Ribot) (în ordine inversă apariţiei)
 Uitarea survine:
◦ de la complex -> simplu,
◦ de la cognitiv -> afectiv -> senzorial -> motor
◦ de la achiziţiile cognitive -> bogăţia vieţii afective -> expresivitatea
mimico-pantomimică
 Forme ale AMNEZIEI.
Amnezia lacunară (Delay).

◦ este tipică celor cu un jurnal aparent corect, dar cu pagini albe (nu se poate citi
nimic, căci nu s-a scris nimic – un hiatus mnezic temporar);
◦ Apare în:
 modificarea stării de conştienţă,
 stări confuzionale,
 traumatisme cranio-cerebrale,
 echivalenţe de epilepsie,
 stări crepusculare,
 beţia patologică;
◦ Poate fi:
 totală (nu-şi aminteşte nimic)
 sau parţială (îşi aminteşte vag => e o hipomnezie);
◦ Nu se pierde înregistrarea, ci reproducerea şi descifrarea;
◦ Comparaţia lui Delay caracterizează mai degrabă starea de apsihie din comele
profunde (când subiectul nu înregistrează şi nu reacţionează la niciun stimul),
accesele convulsive, narcoza profundă;
 Forme ale AMNEZIEI.
Amnezia tardivă (întârziată).

-
la
c
u
n
a
m
n
e
z
i
-
c
-
ă
e
a
-
s
a
p
t
s
a
e
fru
p
le
ra
e
o
s
î
g
tn
a
p
e
u
rită
s
p
ă
ilo
d
a
d
le
p
s
a
ie
o
e
în
,c
t
o
d
fu
lîn
o
b
u
n
ia
u
z
ls
tir
a
o
ă
rin
e
a
d
le
c
e
a
o
n
S
f
n
u
c
o
u
z
h
io
n
ş
s
e
te
e
id
n
n
e
lin
ţ r;a
e
e
;s
ti;
a
l
e
a
z
ă
im
e
d
ia
t
 Forme ale AMNEZIEI.
Amnezia electivă.

-
-
s
e
p
m
o
a
tfi
c
in
o
n
u
-
ş
m
e
tia
ș
m
e
te
i
n
tiz
n
irl
ta
tm
e
a
tie
u
p
c
ri
fo
-
n
ă
s
a
e
d
t
m
v
e
o
ib
o
a
n
c
re
tirl
a
e
re
-
c
fix
e
in
p
u
a
s
to
n
e
a
e
s
v
,te
ro
lu
n
fip
d
td
e
fu
a
n
s
e
rtird
ih
a
ă
te
vrs
o
in
u
ă
la
g
s
e
/
n
,e
iă
c
p
u
,o
n
m
tp
a
f
o
c
d
s
e
s
o
is
p
c
p
to
p
e
ritib
ă
c
g
ilă
re
ts
e
in
r
c
a
ă
e
u
g
m
d
u
u
la
e
n
c
m
a
ră
o
v
ra
(n
o
s
r
a
e
u
l;e
m
s
a
e
,c
h
iv
fo
lu
m
rm
b
n
u
lă
t
îm
a
e
p
rră
c
;
h
ie
j
m
iu
r
ă
c
ril
e
e
e
;
tc
.);
 HIPERMNEZIILE
 exagerarea evocărilor -> multiple, tumultuoase, involuntare, îndepărtează subiectul de
preocupările sale;
 Schneider: hipermneziile există şi la persoanele normale și sunt legate de memoria cu conţinut
afectiv negativ (anxiogen) sau pozitiv (mari bucurii);
◦ Ex.: adult de 45 de ani care povesteşte cu multe detalii şi reproduce eidetic un traumatism de la 4 ani;
 Se şterge limita trecut – prezent
 Nu există o selecţie în evocarea evenimentelor (nu există uitare) => toate evenimentele au
aceeaşi amplitudine
 Mentismul:
◦ pacientul devine spectator la desfăşurarea incoercibilă şi tumultoasă a ideilor şi amintirilor sale,
◦ nu poate rememora, deoarece nu există atenţie
◦ pe ecranul conştienţei se desfăşoară imagini caleidoscopic;
◦ apare în oboseală, surmenaj
 Viziunea retrospectivă (panoramică):
 forma supremă de hipermnezie,
 apare în stări confuzionale psihogene, paroxisme anxioase, stări halucinatorii, epilepsie de lob
temporal,
 pericol existenţial iminent – indivizii au impresia că revăd şi retrăiesc în câteva momente toată
viaţa;
 DISMNEZIILE CALITATIVE
Tulburările sintezei mnezice imediate
 Se mai numesc și iluzii de memorie = evocări eronate, trăite în realitate dar
neîncadrate în timpul şi spaţiul real sau nerecunoscute ca trăite/netrăite
 Criptomnezia:
 scade capacitatea de discriminare între evenimentele personale şi
evenimentele străine;
 apare în schizofrenie, paranoia, parafrenie, demenţe;
 ideile delirante pot fi legate de o falsificare a amintirilor în funcţie de
starea timică dominantă
 Falsa recunoaştere
 variantă a criptomneziei = „dubla conştiinţă”
 Iluzia de nerecunoaştere
 este mai rară; în stări mai avansate – ”jamais vu”
 Paramneziile de reduplicare Pick
 dedublare perpetuă a obiectelor şi situaţiilor
 ALLOMNEZIILE
Tulburările rememorării trecutului (1)

 falsificări mnezice retrospective sau reproduceri ale unor evenimente reale

din trecut, dar pe care pacientul le situează în mod fals în prezent:

 Pseudoreminiscenţele:
 reproduce evenimente reale din trecut, pe care le trăieşte ca prezente, amestecă frânturi
din trecut cu ce trăieşte în prezent;
 este o iluzie de memorie – nu recunoaşte timpul şi spaţiul în care s-a produs acţiunea
respectivă;

 Confabulaţiile (Pick):
 halucinaţii de memorie – percepţie fără obiect;
 sunt reproduse evenimente imaginare, pe care bolnavul nu le-a trăit;
 pacientul fabulează asupra trecutului cu convingerea că îl evocă;
 fabulaţia (amestecă inconştient adevărul şi eroarea) = sora inconştientă a minciunii (face
distincţia conştientă a erorii);
 sunt frecvente în sdr. Korsakov
 ALLOMNEZIILE
Tulburările rememorării trecutului (2)

Confabulaţiile (Pick) - continuare

 Tipuri:
◦ confabulaţii mnestice: când evenimentele relatate sunt verosimile, dar netrăite;
◦ confabulaţii fantastice: ex.: „trenul zbura la câţiva metri”;
◦ confabulaţii onirice (Dupré)

 demenţa senilă în fazele incipiente poate avea confabulaţii

prolifice, deşi tulburările de memorie nu sunt grave – deteriorarea
intelectului şi regresia personalităţii (regresia memoriei o precede
pe cea a gândirii, intelectului şi personalităţii);
 nu există confabulaţii la oligofreni (fiindcă memoria nu a fost
suficient dezvoltată);
 ALLOMNEZIILE
- Ecmnezia și Anecforia -
E diferită de
confabulaţie
Ecmnezia: (unde nu
tulburare deosebeşte

globală a realul de
imaginar) şi de
memoriei,
pseudoreminisce
pacientul
nţe (unde doar
confundă un anumit
Anecforia:
trecutul cu eveniment real
tulburare mai
prezentul
Întreaga din trecut
uşoară, este
apare în
personalitate se plasat însau
surmenaj
întoarce în prezent);
predemenţe,
trecut; pacienţii pacientul
retrăiesc activ reproduce
scenele; senilele amintiri pe care
se consideră le credea uitate,
tinere dacă i se
sugerează unele
elemente
Mecanisme neuro-fiziologice ale memoriei

Regiunile implicate:

Korsakov: hipocampul, lobul temporal;

Penfield, Milner: lobul temporal – memoria de fixare;

atrofia corpilor mamilari -> amnezii;

leziunile bilaterale de lobi frontali => amnezie de fixare –

disprosexie, hipobulie;

leziuni în cortexul parietal => afazie, agnozie, aprosexie

+ amnezii categoriale
 Investigarea memoriei
Se desfășoară cu condiţia unei corecte desfăşurări a funcţiei
prosexice

Orice amnezie izolată, fără alte simptome = o posibilă simulare

Important: urmărirea relatărilor despre istoria sa de viaţă

testele de memorie au corelaţii cu testele de inteligenţă şi

cunoştinţele achiziţionate fără implicare cognitivă sau a
cunoştinţelor
Metoda Vieregge: pacientul repetă cifrele pronunţate, trebuie să
le repete după un minut de linişte şi după încă un minut de
conversaţie

Metoda Bernstein: predominant vizuală

Wechsler Memory Scale (WMS): cel mai complet, cuprinde

informaţii generale, de orientare, de control mental