Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Descoperirea Vitaminelor
Descoperirea vitaminelor s-a produs intr-o perioada cand doar 4 factori
alimentari erau considerati esentiali pentru organism : proteinele, glucidele,
lipidele si mineralele. La inceputul secolului XX s-au intensificat cercetarile
privind descifrarea componentelor alimentatiei fiziologice si a crescut interesul
pentru identificarea acestor factori alimentari esentiali numiti vitamine
Istoria Vitaminelor
Termenul de vitamina este asociat cu Casimir Funk, biochimist nascut in
Polonia, pregatit in universitati europene. In 1912 a izolat un concentrat cu azot
din invelisul orezului brun prin a carui administrare s-au remis simptomele in
boala beriberi (deficitul de vitamina B1) si care s-a considerat ca apartine unor
clase de substante denumite amine. Acesti factori alimentari au fost
denumiti vital amines. Ulterior, desi nu s-a confirmat apartenenta lor la clasa
aminelor, in 1920 Cecil Drummond ii denumeste vitamine (vitamins).
Studii experimentale pe modele animale au demonstrat rolul esential al
acestora pentru organism, ulterior fiind descrisa de catre chimisti structura
chimica a vitaminelor.
Rolul Vitaminelor
Vitaminele sunt nutrienti esentiali avand roluri in : mentinerea barierei de
aparare la nivelul mucoaselor si cresterea rezistentei la infectii; metabolismul
proteinelor, glucidelor, lipidelor si mineralelor; sinteza unor structuri
indispensabile (acizi nucleici si nucleoproteine din molecula de ADN, enzime,
factori de coagulare); procesele de oxidare (efect antioxidant) si aterogeneza
(efect antiaterogen).
Nomenclatura
Vitaminele pot prezenta mai multe denumiri:
DENUMIREA ALFABETICĂ:
se folosesc literele mari ale alfabetului A,B, C,D,E K și diferiți indici în cadrul unui
tip de vitamină D2-D3, B1, B2 ,B6 etc.
DENUMIREA CHIMICĂ: are la bază structura chimică a vitaminei
• A1 RETINOL
• B1 TIAMINĂ
• B2 RIBOFLAVINĂ
• B6 PIRIDOXINA
• C ACID ASCORBIC
• E TOCOFEROL
• H1 ACID PARAAMINOBENZOIC
• K FITOMENADIONĂ
DENUMIREA TERAPEUTICĂ : după efectul terapeutic
• A ANTIXEROFTALMICA
• C ANTISCORBUTICĂ
• D ANTIRAHITICĂ
• E ANTISTERILITĂȚII
• PP ANTIPELAGRĂ
• K ANTIHEMORAGICA
Clasificarea
S-a încercat o clasificare în funcție de mecanismul de acțiune, deși
nu este pe deplin cunoscut pentru toate vitaminele. Multe vitamine
funcționează ca atare sau după o prealabilă biotransformare,
formând coenzime ale unor enzime specifice (toate vitaminele B,
biotina, vitaminele A și K). Altele acționează pe căi asemănătoare
hormonilor (D și A). Unele (vitaminele C și E) funcționează ca
sisteme antioxidante față de peroxizii nocivi. Vitaminele A
(retinalul, acidul retinoic) au modalități particulare de acțiune. O
clasificare mai veche împărțea vitaminele în 2 mari clase, în
funcție de solubilitatea lor:
- vitamine hidrosolubile (solubile în apă),din care fac parte toate
vitaminele B, biotina, acidul ascorbic;
- vitamine liposolubile, (insolubile în apă), solubile în lipide
(grăsimi), din care fac parte vitaminele A,D, E și K. Există o serie
de substanțe, numite antivitamine care prezintă o acțiune
antagonistă vitaminelor și care produc efectele avitaminozelor
respective. În principiu fiecare vitamină poate avea una sau mai
multe antivitamine.
SOLUBILITATE:
LIPOSOLUBILE : A, D, E. K (solubile în grăsimi).
HIDROSOLUBILE: COMPLEXUL B , VITAMINA C (solubile în apă).
MECANISM DE ACȚIUNE
EFECT NUCLEAR – acționează influențând transcripția ADN : vitamina A și
vitamina D. EFECT MEMBRANAR- împiedică acțiunea unor radicali liberi în
organism vitamina E, vitamina C. TRANSFERAREA UNOR GRUPĂRI
FUNCȚIONALE (CO2, CH3, NH2) vitaminele B1, B6, B12, BIOTINA, ACID
FOLIC. TRANSFER DE ELECTRONI : Vitamina PP, vitamina B2, vitamina K.
VITAMINELE HIDROSOLUBILE
Din această clasă fac parte compuși polari, solubili în apă, dar cu structuri și
funcții biochimice foarte diferite.Un număr dintre ele alcătuiesc grupul
vitaminelor B, prezente în drojdie, în semințe de cereale, în ficat. Lipsa de aport
prin alimentație, provoacă stări de policarență și nu de hipovitaminoză anume.
Sunt absorbite la nivelul intestinului subțire, trecând în circulația portală. Se
stochează în cantități foarte mici și sunt eliminate urinar.De aceea trebuie
continuu furnizate prin alimentație . Excesul este, în general bine tolerat,
surplusul eliminându-se urinar, fără afectarea organismului. Excepție face
supradozarea unora cum sunt acidul nicotinic și vitamina B6
Vitamina A
Formula: C20H30O
Masa molara: 286,45 g/mol
Acidul folic (și anionul său, folat; denumit și vitamina B9, vitamina M
sau folacină) este un tip de vitamina B, cu foarte multe roluri importante
în organismul uman. În organism se regăsește sub formă de ion folat, și
este introdus în alimente ca stabilizator în timpul procesării și depozitării.
Folatul este necesar pentru organism pentru sinteza ADN și ARN și pentru
metabolizarea aminoacizilor necesari pentru procesul de diviziune celulară
. Acest compus nu este sintetizat de către corpul uman, așadar pentru om
singura sursă este cea dietară, fiind astfel un nutrient esențial pentru
funcționare. Foarte multe alimente conțin acid folic.
Rolul si beneficiile vitaminei B9
Previne malformațiile congenitale
Susține sistemul nervos
Reduce nivelul de homocisteină
Previne apariția depresiei
Susține sistemul imunitar
Formulă: C27H44O
Masă molară: 384,64 g/mol
Punct de topire: 83 °C
Punct de fierbere: 496,4 °C
Formulă: C29H50O2
Punct de fierbere: 235 °C