Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
lung
Decizia de investiții
Politica de amortizare
Finanțarea investițiilor
Decizia de investiții
• Factorul esenţial care concură la atingerea obiectivului de bază al
activității firmei (creșterea sustenabilă a valorii firmei) îl
reprezintă investiţiile, concretizate în achiziţia sau construirea de
active de producţie şi comercializare. Nici o firmă nu poate rezista
în economia de piaţă dacă nu are stabilit un program continuu şi
corelat de investiţii.
• O firmă care nu își propune un program bine definit de investiții
va ajunge mai devreme sau mai târziu să aibă probleme cu
volumul, calitatea și nivelul tehnic al produselor sau serviciilor pe
care le oferă clienților, iar obiectivul de creștere sustenabilă a
firmei nu poate fi atins.
• Realizarea investiţiilor impune necesităţi de finanţare importante,
conducând la afectarea resurselor firmei pe termen lung. De
aceea, eficienţa proiectelor de investiţii trebuie să fie comparată
cu costul de oportunitate al capitalurilor investite
• Între aprecierea contabilă şi cea financiară a cash-flow-ului net intervin diferenţe de calcul
atunci când amortizarea depăşeşte excedentul brut din exploatare, caz în care aprecierea
contabilă este mai corectă.
Cash flow-ul de exploatare
• Determinați cash flow-ul de exploatare pentru o investiție în
valoare de 350.000 de lei cu următoarele caracteristici:
• - durata de exploatare estimată: 7 ani, amortizare liniară;
• - Vânzări estimate: 1.100.000 lei pe an;
• - Cheltuieli de producție (salarii, materii prime, I și T locale,
utilități): 900.000 de lei;
• - Investiția în stocuri și creanțe: 80.000 de lei;
• - credit comercial suplimentar primit: 60.000 de lei.
• Este investiția eficientă? Presupunem că în fiecare an Cash
flow-ul de exploatare este identic și că rata inflației ar fi 0% pe
an.
Fluxurile de trezorerie la finele exploatării
• La finele duratei de viaţă a investiţiei, fluxurile de trezorerie
determinate sunt fluxuri de intrare ce cuprind două elemente:
• valoarea reziduală a investiţiei, formată din preţul de vânzare
ca atare, sau al materialelor şi pieselor de schimb rezultate
din lichidare după deducerea cheltuielilor efective cu
lichidarea;
• Investiția în active circulante nete recuperată ca urmare a
dispariţiei capacităţii de producţie creată de investiţie; la
finele duratei de viaţă, este egală cu investiția iniţială,
eventual corectat cu variaţiile care intervin pe durata
exploatării investiţiei.
Valoarea reziduală
• Determinați valoarea reziduală a investiției cu
următoarele caracteristici:
• - valoarea terenului 150.000 de lei;
• - investiția în active circulante din anul 6 (anul
anterior finalizării investiției): 50.000 de lei;
• - investiția în active circulante din anul 7 (anul
finalizării investiției): 40.000 de lei
CRITERII DE SELECŢIE A PROIECTELOR DE
INVESTIŢII
• Opţiunea pentru investiţii presupune selectarea proiectelor de
investiţii în funcţie de rentabilitatea lor, comparând costul acestora
cu suma veniturilor nete realizate din exploatarea lor.
• Această comparaţie se poate face fără actualizare, conform
principiului sumei algebrice a veniturilor şi cheltuielilor scontate
pe durata de viaţă a bunului,
• sau confruntând veniturile nete pe ani, aduse la momentul
opţiunii pentru investiţii, cu cheltuiala pentru investiţii. De aceea,
în adoptarea deciziei de investiţii se folosesc metode (criterii) de
opţiune fără actualizare, numite şi criterii simple de opţiune şi
metode cu actualizare.
Criteriile simple de opţiune
• în care:
• C0 - costurile de exploatare ale vechiului utilaj (cheltuielile de
întreţinere, reparaţii, consumuri energetice, etc);
• Vcn0 - valoarea contabilă netă (rămasă neamortizată) a utilajului
aflat în exploatare;
• Dnr0 - durata normală rămasă de funcţionare a utilajului în
exploatare;
• C1 - costurile de exploatare ale utilajului nou care înlocuieşte;
• Vi1 - valoarea de intrare a noului utilaj (costul investiţiei);
• Dn1 - durata normală de funcţionare a noului utilaj.
• C0 - costurile de exploatare ale vechiului utilaj (cheltuielile de
întreţinere, reparaţii, consumuri energetice, etc);
• Vcn0 - valoarea contabilă netă (rămasă neamortizată) a utilajului
aflat în exploatare;
• Dnr0 - durata normală rămasă de funcţionare a utilajului în
exploatare;
• C1 - costurile de exploatare ale utilajului nou care înlocuieşte;
• Vi1 - valoarea de intrare a noului utilaj (costul investiţiei);
• Dn1 - durata normală de funcţionare a noului utilaj.
• În situaţia în care diferenţa este pozitivă, costurile determinate de
folosirea în continuare a vechiului utilaj sunt mai mari decât cele
dacă se realizează înlocuirea, rezultă o economie în costuri; în caz
contrar, rezultă o depăşire a costurilor de producţie.
•
• Dacă din calcul rezultă economie, se calculează randamentul
marginal al investiţiei (rmi) raportând economia în costuri,
respectiv creşterea profitului din exploatare, la sporul patrimonial
determinat de înlocuire, după relaţia :
• în care:
• I – costul investiţiei;
• D – durata de exploatare; raportul semnifică amortizarea anuală a
investiţiei;
• rm – randamentul minim sperat al investiţiei; produsul (rm) semnifică
profitul din exploatare determinat de înlocuire;
• C1 – cheltuielile de exploatare determinate de noul utilaj;
• Q1 – cantitatea de produse fabricate cu noul utilaj.
• Dacă p1 < p0 , p0 = preţul unitar înaintea înlocuirii, investiţia se acceptă.
• Criteriul ratei medii a rentabilităţii presupune determinarea ratei
medii a rentabilităţii proiectului de investiţie şi compararea ei fie cu
cea a altor variante ale proiectului, fie cu un nivel dat, respectiv
rata rentabilităţii activelor imobilizate realizate pe întreprindere.
• Rata medie a rentabilităţii investiţiei se determină astfel :
• , în care :
• = profitul mediu anual brut din exploatare;
•
• Dacă cash-flow-urile anuale diferă de la un an la altul,
determinarea duratei de recuperare se face pas cu pas, comparând
la finele fiecărui an investiţia rămasă de recuperat (Irn) cu cash-
flow-ul anului următor.