REFERAT

COMPOSTU DE LA TEORIE LA
PRACTICĂ.
Definiție și caracteristici:
• Este ce-a mai simplă posibilitate pentru reducerea deșeurilor biodegradabile în depozitele de deșeuri
în circa 20.000 tone se pot obține circa 10.000 tone de compost, prin compostarea deșeurilor organice
depozitul de deșeuri este mai stabil.
• Metoda ecologică de tratare deșeurilor
• Reduce cantitățile de levigat și emisiile de gaze produse într-un depozit de deșeuri
• Compostul este un material fertilizat, ajutând la umiditatea și stabilirea pH – ului solului
• Compostul mai este și un medicament pentru diferitelor boli ale planetelor
• Metoda mult mai ieftină decât alte tipuri de tratare a deșeurilor
• Opțiunile de tratare a deșeurilor biodegradabile pot fi:
*compostarea în gospodării în principal în zonele cu clădiri individuale.
*compostarea în – situ a deșeurilor verzi de pe domeniul public - parcuri , grădini publice , cimitire.

*compostarea în instalați speciale, stații de compost sau stații de tratare mecanobiologică TMB
• Procesul de compostare este o descompunere rapida și incompletă a elementelor organice
solide , umede și uscate, cu ajutorul micro-organismelor aerobe în condiții controlate.
• COMPOSTUL este solul rezultat în urma procesului de transformare a deșeurilor menajere
biodegradabile din bucătărie sau din curte , într-un compus bogat în nutrienții .
Întoarcerea nutrienților în sol prin compost, reduce necesarul de fertilizatori chimici.
Compostarea este cele mai vechi forme de reciclare, practicată de mulți timp de către
fermieri pentru a produce material fertilizat . Mulți grădinari fac compost din frunze,
iarbă , tăieturi de arbuști , deșeuri domestice pentru a îmbunătății recoltele. În toată
lumea există o producție crescută de compost din deșeurile municipale biodegradabile.
Compostarea este un proces complex care , în special la nivel comercial , produce cele mai
bune rezultate dacă este suficient înțeleasă și controlată . Deșeurile nu trebuie să conțină
carne sau pește . Acest aspect trebuie inclus în companiile de conștentizare publică.
Etapele compostării:
Procesul de compostare presupune două etape : tratarea mecanică și descompunerea (fermentare). În cazul
tratării mecanice deșeurile sunt mărunțite, omogenizate și pregătite pentru tratarea biologică /fermentare.
Etapele de fermentare cuprinde trei faze principale :
*prima fază , stadiul de fermentare mezofila , la temperaturi cuprinse între 25 și 40 grade Celsius;
*a doua fază, studiului termofil , constă într-o degradare aerobă intensă. Materia organică se descompune la
temperaturi de 50 până la 70 grade Celsius, sub acțiunea bacteriilor. Datorită temperaturilor inițiale, materialul
se pasteurizează, microbi sunt distruși precum și semințele de buruieni.
*a treia fază , constituie stadiu de maturizare, în care temperaturile se stabilizează (35-45 *C) și se continuă
unele fermentații, conservând materialul degradat în humus; ultimul obiectiv este de a produce un material
stabil.
Durata fermentării este de minim 3 luni în sezonul cald și 4-5 luni în sezonul rece. În acest timp se practică
remanieri din 30 în 30 de zile. Remanierea se execută manual sau în cazul unor cantități mari de compost, cu
ajutorul unor utilaje specializate. Organismele responsabile de compostare au nevoie de trei elemente pentru a
trăi:
-- hrana echilibrată : compusă dintr-un amestec de ingrediente bogate în carbon (brune-dure-uscate , cum
sunt paiele , crengile copacilor , rumegușul) și de ingrediente bogate în azot (verzi-moi-umede cum sunt
buruienile, frunzele , resturile de fructe și legume). Este important ca în procesul de compostare sa fie utilizate
atât cât și deșeuri verzi , pentru obținerea unui compost de calitate superioare.
 --umiditate , prezintă îndeosebi în ingredientele azotate , proveniența
din apa adăugată separat; umiditatea asigurată un mediu propice
înmulțirii bacteriilor aerobe și accelerează procesul de compostare.
--aer, a cărui circulației este favorizată de ingredientele carbonate
dure. Microbii implicați în procesul de compostare sunt aerobi , au
nevoie de aer pentru a se dezvolta și descompunere deșeurile.
Din păcate , în țara noastră , cele mai multe gospodării din mediul
rural realizează compostarea anaerobă folosind în principal dejecțiile
animaliere ”mari” generatoare de gaz metan.
Reguli de amestec ale factoriilor organice și
anorganice:
Datorită unei cantități însemnată de humus , compostul are capacitatea de a hrăni solul , oferind
astfel plantelor un mediu proprice dezvoltării. Pe lângă fertilizarea solului , aceasta are multe alte
efecte pozitive , printre care:
• Îmbunătățește structura solului și neutralizează ph- ul din sol;
• Păstrează umiditatea din sol și reduce cu până la 35% cantitatea de apă utilizată pentru
stropire/irigare;
• Stimulează activitatea biologică din sol;
• Conferă mai multă rezistență plantelor în fața dăunătorilor și a bolilor;
• Solul se încălzește mai rapid datorită culorii închise a compostului;
• Este ușor de asimilat de către plante;
• Reduce cantitatea deșeurilor din rampele de gunoi.
De asemenea acest tip de îngrășământ reprezintă o metodă necostisitoare de a crește producția de
legume și fructe , fără să apelezi la produsele specializate disponibilă în comerț.
Beneficiile compostului:
• În timp, compostul se transformă în humus. Acesta ajută la revigorare
solurilor sărace și la creșterea plantelor. Compostul nu necesită bani și este
pentru mediul înconjurător.
• Ajută la menținerea umidități în sol. Reduce cu pana la 34 % cantitatea de
apă folosită pentru irigare
• Ajută reciclarea resturilor vegetale din bucătărie , grădină , alte spații.
• Ajută la creșterea microorganismelor și aerarea solului
• Reprezintă varianta ecologică a folosirii fertilizanților de sinteză.
• Diminuează poluarea din rampele de gunoi.
• Ajută la neutilizarea ph – ului din sol.
 SFÂRȘIT
CLASA: a XI-a A
Referatul a fost scris de eleva : Sandu Elena -Diana