METODE DE

ANALIZĂ A
COSTURILOR

Student: Mitrana Maria Andreea

Profesor coordonator: Dl. Dragan
 Obiectivul principal al oricărei activități economice este
reprezentat de obținerea unei rentabilități cât mai
ridicate. Nivelul rentabilității activității este influențat de
o serie de factori, însă cel mai important poate fi
considerat costul redus al producției.
ANALIZA STRUCTURALĂ A COSTULUI DE PRODUCŢIE

 Aceasta analiza se bazează pe diferitele clasificări ale cheltuielilor şi prin

acest tip de analiză se pun în evidenţă rezultatele obţinute, evoluţia fiecărei
subgrupe de cheltuieli, posibilităţile de optimizare ale acestora.
 ANALIZA FACTORIALĂ A CHELTUIELILOR
 Activitatea unui agent economic necesită resurse materiale, financiare,
umane. După natura lor şi după modul cum se se realizează şi grupează în
contul de profit şi pierdere, cheltuielile si veniturile firmei se împart în
cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare şi cheltuieli extraordinare.
 În general, se poate face o corelaţie între venituri şi cheltuieli, în sensul că
realizarea unui venit presupune efectuarea unei cheltuieli sau invers.
 Modelul se bazează pe relaţia efect-efort, nivelul
descrescător al ratei demonstrând creşterea eficienţei
cheltuielilor. Analiza factorială pe baza acestui model se
bazează pe cuantificarea influenţelor generate de
modificarea structurii pe categorii, şi apoi a cheltuielilor
la 1 leu venituri.
 METODA BALANŢIERĂ

 Aceasta metoda se foloseşte în

analiza economică pentru
elaborarea programelor privind
activitatea curentă şi viitoare a
firmelor. Aplicarea metodei
balanţiere este posibilă când
între elementele fenomenului
analizat există relaţii de sumă
sau diferenţă.
 Utilizarea acestei metode urmăreşte asigurarea unui echilibru
între resursele folosite şi necesităţile din cadrul firmei (balanţa
consumurilor materiale, balanţa veniturilor şi cheltuielilor).
ANALIZA CHELTUIELILOR PRIN METODA INDICELUI
RATEI DE EFICIENŢĂ A CHELTUIELILOR

 Pentru a analiza gestionarea consumului de

resurse se utilizează metoda ratei
cheltuielilor care se bazează pe gruparea pe
termen scurt a cheltuielilor în fixe şi
variabile.

 Pentru aplicarea acestei metode se

consideră că evoluţia cheltuielilor variabile
este direct proporţională cu cea a cifrei de
afaceri, fapt ce conduce la ideea că
diminuarea relativă a cheltuielilor fixe stă la
baza reducerii costurilor.
 METODA ANALIZEI REGRESIONALE

Acest tip de legătură se întâlneşte atunci când pentru fiecare valoare a

variabilei independente sau factoriale se obţin mai multe valori pentru variabila
dependentă sau rezultativă eşalonate într-o zonă de probabilitate cu o limită
minimă şi una maximă.
 METODA TRADIȚIONALĂ
 Etapele calculului costului efectiv de producție, luând în considerare
legăturile dintre cheltuielile de producție și locurile sau produsele pentru
care s-au efectuat ele, sunt următoarele:
 1.colectarea cheltuielilor directe pe purtători de costuri ca obiecte de
calculație și a cheltuielilor indirecte pe secții și sectoare de activitate;
 2.decontarea livrărilor reciproce de produse, lucrări și servicii între
activitățile auxiliare pentru nevoile lor de producție;
 3.calcularea costului efectiv al producției auxiliare și repartizarea
cheltuielilor aferente producției respective,
 4.repartizarea cheltuielilor indirecte de producție asupra produselor,
lucrărilor și serviciilor care fac obiectul activității de bază a întreprinderii,
folosindu-se procedeul suplimentării
 5.repartizarea cheltuielilor generale de administrație asupra produselor
fabricate, lucrărilor executate și serviciilor prestate,
 6.repartizarea cheltuielilor de
desfacere asupra produselor, etapă
necesară în anumite condiții de
exploatare, prin intermediul căreia
vor fi adăugate la costul de
producție al produselor cheltuielile
de desfacere pe care le-au ocazionat
 7.determinarea cantitativă și
valorică a producției în curs de
execuție.
 8.stabilirea costului efectiv pe
unitatea de produs, prin raportarea
totalului cheltuielilor efective de
producție la cantitatea de produse
finite obținute în perioada de
referință.
 
METODA DE ANALIZĂ A COSTURILOR BAZATĂ PE ACTIVITĂŢI (ACTIVITY
BASED COSTING – ABC)

 Avantaje:
 - serveşte deciziilor de management în special în ceea ce priveşte alocarea
resurselor;
 - urmărirea costurilor pe fiecare activitate şi asigurarea corectitudinii datelor
privind aceste costuri;
 - repartizarea optimă a resurselor disponibile din cadrul firmei;
 - creşterea eficienţei în planificarea bugetară;
 - prezentarea relaţiilor ce se stabilesc între activităţi şi compararea
performanţelor fiecărei activităţi;
 - analiza căilor de reducere a costurilor sau de raţionalizare a producţiei prin
diminuarea numărului de componente sau prin limitarea seriilor specifice;
 - responsabilizarea decidenţilor privind nivelul cheltuielilor, în special pentru
activităţile de susţinere;
 - o stăpânire mai bună a costurilor de lansare a produselor noi sau a celor
referitoare la modificările produselor existente;
 Dezavantaje:
 - sistemul constituie o „ramă” modernă a unui vechi concept al costurilor
bazat pe principiul secţiunilor omogene;
 - relaţiile resurse – activităţi şi activităţi - produse sunt lineare;
 - dificultatea urmăririi tuturor costurilor pe activităţi şi apoi pe fiecare produs;
 - costul implementării este foarte mare;
 - se concentrează pe nivelul de fabricaţie, în timp ce eficienţa sa faţă de
deciziile strategice este redusă;
 - simplificarea aspectelor contabile greşite
 METODA COSTULUI ŢINTĂ (TARGET – COSTING)
Aceasta metoda este un concept ce a fost aplicat şi dezvoltat de către firmele
japoneze fiind utilizat, în special, în cazul produselor industriale şi se
caracterizează prin aceea că la calcularea costului produsului contribuie în
mod evident factorii exogeni.
 Costurile ţintă se bazează pe regula potrivit căreia piaţa dictează
preţurile de vânzare şi nu costurile firmei. Metoda reprezintă un
program complex de reducere a costurilor pe toată durata ciclului de
viaţă al produsului fără să fie afectată calitatea produselor.
 ANALIZA COSTURILOR CALITĂŢII

Sistemul calităţii trebuie aplicat tuturor activităţilor ce au legătură cu

determinarea calităţii unui produs sau serviciu şi cuprinde toate fazele de la
identificarea iniţială până la satisfacerea finală a cerinţelor şi aşteptărilor
clientului.
 CONCLUZII

 Preocupările noastre legate de costurile de producţie în general,

de analiza acestora şi, implicit, a metodelor utilizate în acest
scop derivă din necesitatea realizării de către agenţii economici
a unor produse de calitate superioară, căutând totodată să
angajeze în acest scop costuri cât mai reduse
Multumesc
pentru
atentie !