Metodica

Disciplinelor
1
Sportive Jocuri de
Echipă - FOTBAL

Lect. univ. dr. Chivu Iacob Daniel

 TEMATICA

BAZELE GENERALE ALE TEORIEI SI

METODICII JOCULUI DE FOTBAL
• Date privind apariția şi evoluţia jocului de fotbal
• Caracteristicile jocului de fotbal
• Noutăţi şi tendinţe în fotbalul actual
• Bazele tehnicii jocului de fotbal.
– definiţie, sistematizare
– intrarea in posesie a mingii
– păstrarea mingii
– transmiterea mingii
– tehnica jocului portarului
 TEMATICA

• Bazele tacticii jocului de fotbal.

– definiție – sistematizare
– fazele şi formele atacului şi apărării
– sistemul de joc - definitie, cerinţe, caracteristici,
evoluţie
– acțiunile tactice individuale în atac şi în apărare
– acţiunile tactice colective în atac şi în apărare .
– momentele fixe al jocului in atac si in aparare .
– tactica jocului portarului.
• Metodica jocului de fotbal în şcoală .
• Regulamentul jocului de fotbal
 OBIECTIVE DISCIPLINEI
• Cunoaşterea de către fiecare student, viitor
profesor de educaţie fizică a noţiunilor de
bază din jocul de fotbal;
• Dezvoltarea capacității studenților de a
demonstra şi explica mecanismul oricărui
element al tehnicii jocului de fotbal;
• Dezvoltarea capacităţii studenților de a
elabora mijloace pentru învăţarea
elementelor tehnice ale jocului de fotbal la
nivelul copiilor;
 OBIECTIVE DISCIPLINEI
• Cunoaşterea şi explicarea conţinutului
tehnico-tactic al jocului de fotbal şi noţiunilor
de biomecanică;
• Dobândirea capacităţii de a organiza
activitatea fotbalistică la nivel şcolar;
• Noţiuni de arbitraj din jocul de fotbal la nivel
şcolar.
 STABILIREA
NOTEI FINALE

Răspunsurile la EXAMENUL TEORETIC 50%

Prezenţă şi activitate la CURS 10%
Prezenţă şi activitate SEMINAR şi PRACTIC 10%
PROBE de evaluare a gradului de însuşire a 30%
tehnicii şi metodicii FOTBALULUI pe parcursul
semestrului      
(condiţia de promovare este de a obţine minimul nota 5 la
lucrările practice şi la examenul teoretic)  
 ISTORICUL FOTBALULUI
PE PLAN MONDIAL
• Documentele timpului atestă practicarea
jocului de fotbal din cele mai vechi timpuri,
sub o formă sau alta:
• Epoca pre­istorică - la majoritatea
popoarelor cu o cultură dezvoltată, cum ar fi:
incaşii, chinezii, grecii, romanii, egiptenii,
japonezii etc. existau Jocurile cu mingea
– În acea perioadă se practicau la voia întâmplării,
nu existau reguli de joc;
– aparţineau de un ritual transformat în obicei,
care orânduia desfăşurarea lor.
 ISTORICUL FOTBALULUI
PE PLAN MONDIAL
– CHINA
• Legendele chinezeşti povestesc cu milenii înainte de
Cristos răspândirea unui joc asemănător fotbalului,
aşa numitul: „tsu-chu“ şi pentru jucarea lui se
folosea o minge îndesată cu blănuri. Această legendă
descrie jocul astfel: echipele combatante au trebuit să
arunce sau să şuteze mingea printre doi stâlpi între
care era o pânză de mătase, cu o gaură cu diametrul
de 30-40 cm. Era câştigătoare echipa care obţinea
mai multe puncte introducând mingea de mai multe
ori prin acea gaură.
 ISTORICUL FOTBALULUI
PE PLAN MONDIAL
– JAPONIA
• Se vorbeşte de un joc asemănător cu „tsu-chu“ din
China, numit KEMARI relativ diferit de acesta. Mingea
era de aproximativ 20 cm în diametru (8 inch) din
piele de căprioară şi umplută cu rumeguş;
• Nr. de jucători putea fi de 2 până la 12;
• Se juca pe un teren (numit kikutsubo)
marcat de copaci crescuţi special de către
aristocraţi pe domeniilor lor;
• Erau necesari patru copaci pentru a marca un teren:
un cireş, un arţar, o salcie şi un pin.
• Jocul nu era competitiv, dar necesita o oarecare
experienţă şi era ceremonios îndeosebi practicat de
înalta societate japoneză
 ISTORICUL FOTBALULUI
PE PLAN MONDIAL
• GRECIA
• Istoria sportivă a Greciei antice menţionează
existenţa jocului cu mingea în ziua a 5-a a Jocurilor
Olimpice, zi în care programul era rezervat jocurilor
pentru copii, la loc de cinste situându-se jocul cu
mingea, denumit de greci: „EPISKIROS“.
• IMPERIUL ROMAN
• După cucerirea Greciei, romanii au început să
practice acest joc cu mingea, în special ca mijloc de
pregătire al soldaţilor pentru luptă, numindu-l:
„HARPASTUM“.
• acest joc a fost introdus în Spania, Franţa, Anglia etc.,
o dată cu legiunile romane cuceritoare.
 ISTORICUL FOTBALULUI
PE PLAN MONDIAL
• IMPERIUL ROMAN
• Jocul practicat de romani, sub denumirea de
HARPASTUM, reprezintă jocul cu cele mai multe
asemănări fotbalului de mai târziu;
• Jocul era practicat de către soldaţii romani prin
înverşunarea şi violenţa exagerată, dar servea foarte
bine spiritului de luptă şi pregătirii legiunilor militare;
• Încălţămintea jucătorilor se numea: „calceus“ de unde
şi denumirea actuala a jocului de fotbal din Italia:
„CALCIO“.
• Locul de baştină şi cel mai reprezentativ al jocului a
fost „CÂMPUL LUI MARTE“ de pe malurile Tibrului;
 ISTORICUL FOTBALULUI
PE PLAN MONDIAL
• IMPERIUL ROMAN
• Harpatum se desfăşura după unele reguli ca: cele
două echipe, egale, erau formate din jucători de atac
şi apărare, care folosind orice mijloace urmăreau să
conducă mingea la ţintă, dincolo de linia trasată la
cele doua capete ale terenului de joc.
• ITALIA
• Jocul „CALCIO“ era practicat de echipe formate
din 27 de jucători, care jucau o minge (băşică umflată
cu aer) cu mâna şi piciorul, având echipament de
culori diferite; se preciza că terenul avea dimensiunile
de 100/50 m, jucătorii fiind aşezaţi pe posturi
(înaintaşi, mijlocaşi şi fundaşi) iar ţinta, marcată prin
doi stâlpi.
 ISTORICUL FOTBALULUI
PE PLAN MONDIAL
• FRANŢA
• Jocul era practicat în funcţie de regiune, având
alte denumiri: „SOULE“ sau „MOLLAT“ în
Bretania: „BELLE“, „ETOFFE“ sau „BOISE“ în
Normandia, „CHOULE“ în Picardia etc.
• „LA SOULE“ este apreciat ca strămoşul
fotbalului modern în Franţa, nu avea reguli care
să protejeze jucătorii, fiind deosebit de dur.
• Îndârjirea şi ferocitatea pe care o arătau jucătorii în
cursul partidei era folosită ca ocazii pentru a se da
curs răzbunării şi de aceea numeroşi jucători mureau.
 ISTORICUL FOTBALULUI
PE PLAN MONDIAL
• ANGLIA
• practicarea jocului de fotbal este atestată în
ultimele secole î.e.n
• Cronicarii vremii au consemnat că în timpul
stăpânirii romane, soldaţii britanici i-au învins la
fotbal pe cei romani, sugerând că nu aceştia din
urmă au introdus jocul HARPASTUM pe
meleagurile britanice;
• Fotbalul practicat în Anglia a fost atât de brutal
încât după ce angrenau populaţia a două
localităţi învecinate să lupte, jocul se termina cu
victime şi pagube materiale serioase.
 ISTORICUL FOTBALULUI
PE PLAN MONDIAL
• ANGLIA
• Jocul de fotbal a fost interzis în repetate rânduri
prin edictele monarhilor englezi: Eduard al II-lea
în 1314, Richard al II-lea în 1389, Henric al IV-
lea în 1401, James al III-lea în 1457, regina
Elisabeta în 1572, precum şi de biserică
predicând că jocul este păcătos şi diabolic.
• În 1349, Eduard al III-lea, regele Angliei,
interzicea practicarea jocului cu mingea, în
detrimentul călăriei şi a trasului cu arcul şi
denumeşte pentru prima dată jocul:
„FOOT-BALL“,
• ceea ce înseamnă: foot“=picior; iar „ball“= minge.
 ISTORICUL FOTBALULUI
PE PLAN MONDIAL
• ANGLIA
• Cu toate interdicţiile luate, popularitatea jocului nu
a scăzut, fapt demonstrat de evoluţiile următoare.
• Oliver Cromwell, conducătorul revoluţiei burgheze din
secolul al XVII-lea a apreciat şi practicat cu pasiune
jocul de fotbal.
• Carew în cartea sa: „Survet of Corniwall“ din anul 1602
unde mărturiseşte că jocul se practica în două feluri,
fiind denumit: „Hurling at Goales“ şi „Hurling over
Country“.
• S-au redus practicile prea dure şi datorită fixării unor
reguli pentru protejarea integrităţii corporale a
jucătorilor.
 ISTORICUL FOTBALULUI
PE PLAN MONDIAL
• ANGLIA
• S-a extins în toate şcolile, colegiile şi universităţile
engleze, sub îndrumarea instructorilor şi
pedagogilor se practica jocul în două moduri, în
funcţie de spaţiul şi rolul pe care se juca.
• în oraşele Rugby şi Marlborough, pe spaţii largi se
juca foarte tare şi violent „mingea la mână“ – ca în jocul
actual de rugby – un joc denumit „dribling-game“,
• la Eton şi Charterhouse, unde elevii aveau spaţii mici
şi limitate, se prefera jocul cu piciorul, adică „handling-
game“.
 ISTORICUL FOTBALULUI
PE PLAN MONDIAL
• ANGLIA
• 10 noiembrie 1823, când pe un teren al „publics-
scools“- urilor din Rugby, un elev William Webb
Ellis (de origine irlandez) fiind în posesia mingii, în
timpul unui joc cu colegii şi sfidând regulile în
vigoare, a luat mingea în braţe şi a fugit cu ea,
generând astfel originea uneia din caracteristicile
esenţiale şi distinctive ale jocului de rugby.
Acţiunea instinctivă a acestui elev, care a dus la
ideea separării celor două jocuri este marcată prin
cuvinte ce sunt dăltuite pe o placă pusă pe zidul
şcolii din Rugby.
 ISTORICUL FOTBALULUI
PE PLAN MONDIAL
• ANGLIA
• Extinderea şi evoluţia rapidă a jocului de fotbal în
Marea Britanie, a necesitat apariţia unor
organisme:
• 26 octombrie 1863, în ANGLIA ia fiinţă ASOCIAŢIA DE
FOTBAL
• primul regulament cu 13 articole unde era prevăzut
pentru prima dată, interdicţia folosirii mâinilor în joc de
către jucătorii de câmp; prin această prevedere se
desparte fotbalul de rugby.
• Din documentele existente reiese că fotbalul ar fi
apărut după cum urmează: Elveţia -1869; Germa-
nia -1874; Belgia -1880; Franţa -1893.
 ISTORICUL FOTBALULUI
PE PLAN MONDIAL
• Dezvoltarea jocului de fotbal pe toate
continentele, a impus necesitatea înfiinţării la
data de 21 mai 1904 la Paris, din iniţiativa
francezului Robert Guerin, a F.I.F.A (Federaţia
Internaţională de Fotbal Asociaţie), la care au
aderat şapte federaţii naţionale: Belgia,
Danemarca, Elveţia, Franţa, Olanda, Spania
şi Suedia.
• Anglia deşi avea prima federaţie constituită din lume,
din anul 1863, nu a participat la înfiinţarea F.I.F.A
(1904), devenind afiliată doar în 1906.
 ISTORICUL FOTBALULUI
în R O M Â N I A
• Practicarea jocurilor cu mingea şi-au găsit un câmp
fertil în cetăţile greceşti de pe malul Mării Negre,
Histria, Tomis şi Calatis, unde în ultimele secole î.e.n
şi în sec. 1-11 tinerii din gimnaziu erau supuşi unui
„antrenament“ fizic şi intelectual întocmai ca în Grecia
Antica – Atena.
• În cetăţile dobrogene, cu prilejul unor sărbători
tradiţionale, jocurile cu mingea s-au practicat şi în
timpul romanilor nu numai în gimnazii ci şi în afara
acestora. Se cunoştea că „pila“ (mingea) era nelipsită
în jocul ostaşilor, confirmându-se astfel existenţa
„harpastumului“ roman care a evoluat de-a lungul
secolelor până în fotbalul actual.
 ISTORICUL FOTBALULUI
în R O M Â N I A
Cele mai importante repere:
• 1870 – Sulina „porto-franco“- prin marinarii străini care practicau
diferite jocuri aduse din ţările lor, inclusiv jocul de fotbal;
• 1884 – la Arad s-a amenajat primul teren de fotbal din iniţiativa dr.
Emil Bădescu – unde se practica fotbalul după reguli aproximativ
identice cu cele de azi.
• 1899 – este adusă în ţară prima minge de fotbal de către Mario
Ghebauer – student în Elveţia
• 1896 în Bucureşti câţiva străini jucau fotbal pe un câmp de lângă
şoseaua Kiseleff
• 1899–1902 s-a organizat primul club de fotbal la Timişoara, iar
jocurile se disputau pe „Câmpul Târgului“ de pe calea Aradului,
unde de două ori pe săptămână tinerii practicau jocul.
 ISTORICUL FOTBALULUI
în R O M Â N I A
• În toată această perioadă fotbalul s-a jucat între echipe organizate
spontan, în scop de divertisment.
• - 1899 – 15 august 1899 a avut loc primul joc oficial pe teritoriul ţării
noastre pe un teren regulamentar, cu arbitrii şi 22 de jucători,
având o durată de 2 reprize a 45 de minute fiecare, între două
echipe aparţinând „Societăţii Fotbaliştilor din Arad“.
• 2 noiembrie 1899 la Arad, primul joc interoraşe, între „Clubul Atletic
Arad“ şi „Politehnica Budapesta“.
• - 19 iulie 1903 – are loc la Lugoj jocul dintre echipa locală
„Reuniunea de sport“ şi echipa URŞET (Iugoslavia, joc consemnat
în ziarul local „DRAPELUL“)
• - 1904 – se formează prima echipă românească de fotbal în
Bucureşti „ SPORT CLUB OLIMPIA“ din iniţiativa lui Mario
Ghebauer şi Lazăr Breyer.
 ISTORICUL FOTBALULUI
în R O M Â N I A
• - 1904 – apare „Colentina Atletic Club“ echipă compusă din
personalul străin al fabricii de bumbac Colentina Bucureşti.
• - 1906 – apare „United F.C. Ploieşti“ – din angajaţii străini de pe
şantierele petroliere.
• - 1909 – marchează acordarea în premieră a „CUPEI ANUALE DE
FOTBAL ASOCIAŢIE“ echipei Colentina, care la data de 25
noiembrie câştigă confruntarea cu echipele United F.C. şi Olimpia.
• - 1909 – ia fiinţă „Asociaţia Cluburilor de Fotbal din România“ – din
cele trei cluburi amintite mai sus, având ca scop – îndrumarea şi
coordonarea activităţii fotbalistice din România – asociaţie care de
fapt a creat nucleul viitoarei F.R.F.
• - 1910 – se înfiinţează „Clubul Atletic Oradea (C.A.O.) şi „Chinezul
Timişoara“, A.M.E.F.A. (Asociaţia Muncitorilor pentru Educaţie
Fizică Arad) şi R.G.M.T. (Reuniunea de Gimnastică a Muncitorilor
din Timişoara).
 ISTORICUL FOTBALULUI
în R O M Â N I A
• - se inaugurează la Cluj „Stadionul Oraşului“ cu o capacitate de
12.000 de locuri, situat pe locul actualului stadion municipal
• - 1911 – la Bucureşti are loc întâlnirea amicală între selecţionata
cluburilor noastre şi echipa „GALATA – SARAI“ Istambul (9-1 pentru
turci, iar revanşa în 1914, 1-0 pentru români şi 4-2 pentru turci la
Istambul).
• - 1912 – se înfiinţează F.S.S.R. (Federaţia Societăţilor de Sport din
România) cu implicaţii asupra fotbalului, reprezentat prin Comisia
de Fotbal – Asociaţie.
• - ia fiinţă „Asociaţiunile sportive şcolare“ ale liceelor din capitală
(Gh. Lazăr, Sf. Sava, Matei Basarab, M. Viteazul, D. Cantemir)
care-şi dispută supremaţia în fotbal.
• - 1915 – se desfiinţează cele două cluburi străine din Bucureşti, şi
iau fiinţă alte opt echipe în capitală (Tricolor, Victoria, Gloria, Venus,
Colentina, Roma, Colţea, Bukarest) şi în foarte multe alte localităţi
din ţară.
 ISTORICUL FOTBALULUI
în R O M Â N I A
• - 1915 – 1919 – datorită primului război mondial, fotbalul s-a
menţinut în activitate pe scară redusă.
• - 1919 – se înfiinţează „Uniunea Cluburilor de Fotbal – Asociaţie“
(U.C.F.A.) din iniţiativa lui Mario Ghebauer, cuprinzând 16 cluburi şi
24 de echipe din Bucureşti, făcându-se demersuri pentru afilierea
echipelor din Ardeal.
• - 1920 – are loc întâlnirea internaţională din Bucureşti – cu
POLONIA (1-5).
• - la Arad ia fiinţă comitetul regional F.S.S.R. care organizează
„Campionatul Ardealului“ pe anul 1920-1921, câştigat de „Chinezul“
din Timişoara, iar la Bucureşti, echipa „Venus“ domina capitala.
• - 1921 – la Timişoara ia fiinţă „Asociaţia Arbitrilor de Fotbal“ – prima
asociaţie din România, iar din 15 mai 1925 se pune în aplicare şi
regulamentul de funcţionare al acesteia.
 ISTORICUL FOTBALULUI
în R O M Â N I A
• - 1922 – se desfiinţează U.C.F.A., activitatea acesteia fiind preluată
de „Comisia de Fotbal“ a F.S.S.R. care are în organizare pe sistem
zonal, campionatele regionale şi districtuale.
• - 1922 – 1927- perioada de glorie a echipei Chinezul din Timişoara.
• - 1924 – prima participare a echipei României la Olimpiada de la
Paris, unde este eliminată de Olanda (0-6).
• - 1928 – participare în „Cupa Europei Centrale“ – victorie cu Turcia
(4-2) la Arad şi înfrângere cu Iugoslavia (1-3) la Belgrad.
• - 1929 – apariţia „Legii Educaţiei Fizice“.
• - 1930, la 16 februarie ia fiinţă „FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE FOTBAL
– ASOCIAŢIE“ (F.R.F.A.) având ca preşedinte pe Aurel Leucuţia,
vicepreşedinte Paul Nedelcovici, secretar general Octav Luchide.
 ISTORICUL FOTBALULUI
în R O M Â N I A
• - 1930 - România participă la prima ediţie a Campionatului Mondial
în Uruguay, făcând parte din grupa C, şi ocupând locul 2 din trei
echipe: 3-1 cu Peru şi 0-4 cu Uruguay (care a devenit campioană
mondială).
• - 1931 – se organizează prima ediţie a „CUPEI ROMÂNIEI“.
• - 1933 – în întrecerea „Balcaniadei ‘’ de la Bucureşti unde participă
(Bulgaria, Grecia şi Iugoslavia) – naţionala României ocupă primul
loc.
• - 1934 – participare la a II-a ediţie a C.M. din ITALIA.
• - 1938 – România participă la a III-a ediţie a C.M. din Franţa.
• - 1939 – activitatea fotbalistică ia amploare prin organizarea unui
campionat naţional la seniori şi juniori care se întrerupe din cauza
războiului până în anul 1946.
• - 1946 – reluarea campionatului cu divizia „A“ – 14 echipe, divizia
„B“ – 3 serii a 14 echipe şi divizia „C“ cu 12 serii a 10 echipe.
 ISTORICUL FOTBALULUI
în R O M Â N I A
• - - 1953 – s-a inaugurat la 2 august stadionul „23 august“ actualul
„Lia Manoliu“ cu o capacitate de 70.000 de locuri.
• - 1954 – România câştigă Jocurile Mondiale Universitare de la
Budapesta.
• - 1955 – prima participare la „Turneul U.E.F.A.“ pentru echipe
naţionale de juniori
• - 1956 – prima participare a unei echipe româneşti Cupa
Campionilor Europeni prin Dinamo Bucureşti
• - 1962 – câştigăm „Turneul U.E.F.A.“ desfăşurat la Bucureşti.
• - 1986 – STEAUA BUCUREŞTI câştigă Cupa Campionilor
Europeni.
•  
 ISTORICUL FOTBALULUI
în G O R J
• Prima echipă de fotbal a orașului Târgu Jiu a fost Gorjul Târgu Jiu
care a participat în sezonul 1946-1947 al Diviziei C. În paralel
exista și formația Flacăra Târgu Jiu care a evoluat la finalul anilor
1950 tot în Divizia C.
• Un grup de tineri entuziaști, dornici ca prin fotbal să scoată orașul
din anonimat - unul dintre ei era Constantin Geolgău, antrenorul,
impiegat de mișcare la Gara CFR Târgu Jiu, care jucase fotbal de
performanță la cunoscutele divizionare Vagonul Arad și Astra Arad,
jucătorii erau proaspăt absolvenți de facultate, cu reale calități de
profesioniști în meseria lor. Printre ei s-au aflat Sașa Ciubotenco,
Sandu Vilău, Mitică Condescu, Mișu Vâlceanu, Bodola, Cornel
Pacoste – viitorul prim-viceprim-ministru al României, Lucaci, Nelu
Sandu, D. Rustoiu, Mișu Blaj, N. Boboc, Constantin Cernăianu –
marele antrenor al Universității Craiova de mai apoi și al echipei
naționale sau Grigore Șerbănescu, binecunoscutul doctor «Griguț»
de mai târziu al gorjenilor.
 ISTORICUL FOTBALULUI
în G O R J
• Pe lângă Flacăra, emblema fotbalistică a Târgu Jiului de
atunci, divizionară C între anii 1957-1959, ia ființă în scurtă
vreme Flamura Târgu Jiu, având ca vedete pe Urban, Ciort,
Găvan, și Sănătatea Târgu Jiu, echipe ce reprezentau
Fabrica de Confecții și Sectorul Sanitar al Gorjului.
• Maestrul Geolgău, devenit între timp antrenor de categoria
întâi ca șef de promoție, n-a stat prea mult pe gânduri și a
format în 1960 CIL Târgu Jiu, o echipă nouă, reprezentând
marele Combinat de Prelucrare a Lemnului Târgu Jiu. Printre
componenții de atunci s-au numărat Grama, gorjean venit de
la Dacia Orăștie, Simos, Chițu, de la Turnu-Măgurele,
Niculescu, Drăgan, Cernătoiu, Stere, Năstase, Dorobanțu,
Mazilu, Chitimia, Serghie, Paraschiv ș.a.
 ISTORICUL FOTBALULUI
în G O R J
• În sezonul, 1960 – 1961, CIL Târgu Jiu a terminat pe primul loc în
clasament, fapt ce i-a dat dreptul să participe la barajul pentru
promovarea în categoria «B» cu câștigătoarea seriei a doua,
Dinamo Craiova. Barajul a fost pierdut la mare luptă, 2–3 la
Craiova (după ce gorjenii conduceau la pauză cu 2–0) și 1–2 la
Târgu Jiu, dar obiectivul de a avea o echipă de performanță n-a
încetat niciodată să dispară!
• Conducătorii sportului din Gorj au decis o fuziune a marilor rivale,
Flacăra-Unirea și CIL Târgu-Jiu, care din vara lui august 1962, au
pornit la drum sub o nouă denumire:
PANDURII TÂRGU-JIU.
• Ca antrenor a fost numit Tudor Paraschiva, internațional «A», fost
jucător la mai multe divizionare «A», printre care și Jiul Petroșani.
 ISTORICUL FOTBALULUI
în G O R J
• Între timp, printr-o hotărâre a Federației Române de Fotbal, pe
lângă eșaloanele de categoria «A» și «B» s-a constituit și categoria
«C», în scopul de a cuprinde la performanță cât mai multe regiuni.
Pandurii, echipa nou constituită, a avut încă de la bun început un
obiectiv clar și concis: promovarea imediată în divizia «C».
• În ziua de 30 iunie 1963 a fost mare sărbătoare la Târgu-Jiu pentru
că, după mai bine de zece ani, de când Constantin Geolgău și
entuziaștii săi jucători aprinseseră scânteia fotbalului la noi, aveam,
în sfârșit, din anul 1959, o nouă echipă în divizia «C», după Gorjul
și Flacăra Târgu-Jiu.
• Primul meci oficial disputat în divizia «C» a avut loc la 1 septembrie
1963, în compania Siderurgistului Hunedoara, Corvinul de mai
târziu. Și de asta dată, buna pregătire a dat rezultatul scontat
pentru că Pandurii și-au spulberat efectiv adversarul cu un sec 6–0
(2–0)! Au marcat: Chițu (12), Nelu Băloi (35), Melinte (53 și 80),
Vasilescu (83 și 85).
 ISTORICUL FOTBALULUI
în G O R J
• În anul 1968, pentru o scurtă perioadă, formația a fost
preluată de antrenorul Constantin Geolgău, antrenor care în
același an a înființat în premieră la Târgu-Jiu Centrul de
copii și juniori. Dintre ei, mai târziu, au devenit componenți
de bază ai Pandurilor, binecunoscuții Sergiu Gaman, Doru
Mihuț, Vasile Nanu, Sorca sau Mircea Hica.
• Cu o formație tânără și ambițioasă, având la timonă pe fostul
mare internațional Titus Ozon, PANDURII au fost încă de la
începutul campionatului favoriții ocupării locului întâi. Într-un
final tensionat, după o luptă acerbă cu rivalii de la CSM
Drobeta Turnu-Severin, s-a reușit promovarea pentru prima
dată în divizia «B», un vis realizat după mai bine de 15 ani
de așteptare a gorjenilor.