Tatiana Afanasie-Crăciun

„Întoarce-mă în vreme”
Soroca, 2022
 Începutul

 13 martie 1963 în s. Hristici, r-l Soroca în

familia Crăciun își vede lumina zilei
primul copil - Tatiana
 Tata
 M-a dus de mână un tată,
 Apoi și alt tată m-a dus.
 Întrata-i întâi pe o poartă,
 Ieșit-am apoi spre apus.
 Acelui dintâi nu-i știu fața,
 Căci numai în vis l-am văzut
 Și atunci numai din spate,
 Puțin aplecat și ursuz…
 …Al doilea și azi e cu mine,
 Mă duce de mână prin viață.
 Lui nu i-a fost frică de mine,
 Să fie un tată cu față…
...SCRISOARE...
 Bună ziua, sau bună seara, cum te v-a găsi mica
mea scrisoare, TĂTICULE!
 Când te-am petrecut pe ultimul drum, mi-am
zis, să nu plâng, că iar se supără inima... și dacă
m-ă lasă și pleacă cu tine? Nu că mii frică, dar
pe mama cui o las?...
 …Nu am știut, că o să doară atât de tare
plecarea ta. Nu am știut, ce înseamnă să-ți
pierzi tata...
 Nu am știut, că ai atâția prieteni, care vor veni
să te petreacă în ultimul drum…
 Multe nu am știut... doar un singur lucru îl
știam, cu mare precizie... i-ai iubit pe toți și i-ai
așteptat în ospeție...
Mama
…Ochii ei sunt astăzi triști
Chiar de are fața luminată.
Și mersul este cam greoi,
Chiar dacă alerga odată…
 …Mama a fost acea care a
îndemnat-o să-și publice
poeziile. Iar copiii, după cum
se știe, trebuie să-şi asculte
părinții la orice vârstă.
 La lansarea primelor cărţi:
„Am uitat să uit de tine” şi
„Întoarce-mă în vreme”
afirma cu bucurie şi mândrie
în glas:
 - I-am citit poeziile şi mi-am
dat seama că sunt interesante
şi trebuie să le cunoască şi
alții…
Buneii
 …Buneii, scumpii ei
bunei… acolo unde se
simțea cel mai bine. De
mică se împărțea în
două: casa părintească
și a buneilor. A crescut,
de fapt, mai mult la
bunei. Era primul copil
din familie și părinții au
hotărât ca ea să
trăiască la bunei până-
și vor construi casa…
 Bunica
 …Când a fost dusă la casa nouă, a început a plânge
cu lacrimile până la pământ și suspina ca un om
mare. Speriați, părinții au decis să o mai lase la
bunei...
 …Văzând-o pe bunica s-a oprit de plâns și s-a așezat
lângă ea cuprinzând-o în brațe și a adormit… Te văd în vis adesea,
Pe prispa casei tale,
Cu ochii pustiiți,
Ce tot privesc în vale.

Cu fața întristată
De anii ce s-au dus,
Și mâna uscățivă,
Lăsată pe genunchi…
 …Era de mare ajutor bunicii,
mai ales când țesea la
stative. Ea desfăcea sculele,
depăna repede lâna
colorată și tot fura cu ochii
mâinile bunicii de sub care
ieșea ca în valuri de mare,
în culorile curcubeului,
lăicerul, pe care-l așternea
doar de sărbători…
Bunelul
 …Bunelul era nevăzător, dar, după cum își îndrepta
ochii spre poartă și după zâmbetul larg, duios, nu
puteai zice că nu o vede pe Tatiana.
 …Îi simțea căldura sufletească, dragostea …Eu văd cu ochii,
nemărginită, de care aveau nevoie împreună cu El vede cu inima,
bunica... Eu citesc cu ochii,
El citește gândurile.
Mergând pe drum,
Eu văd realitatea,
El vede Paradisul,
Eu privesc florile,
El le cuprinde în vise…
Din amintirile primei învățătoare, doamnei Nina Nastas
 …când a luat pentru prima oară abecedarul în mână la răsfoit din
copertă în copertă cu multă atenţie şi curiozitate, astfel mi-am dat
seama că am în faţă un copil deștept şi dornic de cunoaștere…
Prima poezie – clasa a VII-a  …Participase la mai multe
concursuri, festivaluri, concerte - și
era deprinsă, știa cum să-și
stăpânească emoțiile. Dar, de data
aceasta, trebuia să recite poezie
scrisă de ea. Cel mai mult se temea
să nu o ia în derâdere semenii…
 …S-a făcut o liniște în sală de i se
părea că toți aud cum i se zbate
inima în piept…
 …După ce a recitat poezia, au
urmat aplauze îndelungate. Îi
tremurau picioarele. Diriginta
clasei s-a apropiat și a sărutat-o pe
obraz…
 Dragostea cea mare
…avea loc balul de absolvire.
Ultima întâlnire împreună,
ultimul clopoțel, ultima zi a
copilăriei…
…partea festivă s-a sfârșit și cum
s-ar fi putut fără hora
tradițională… a simțit cum cineva
o apucă de mână și o trage în
horă… era el… nu-i venea să
creadă, dansează alături de el,
aici, acum…
…nu știa atunci că acele două
mâini împreunate vor merge de-
aici înainte împreună prin viață,
și la bine și la greu…
 Puterea cuvintelor tale...

 Puterea cuvintelor tale,

 Mă aduc în brațele lunii,
Tu vei fi gazda  Și mă îmbracă-n petale,
Sufletului meu  Din toate florile lumii.
Mereu

 Mă urcă în cerul cu stele,

 Visul să-l pot cuprinde
 Cu căldura privirii tale,
 Care cu foc mă aprinde.

 Cuvinte, șoptite firesc

 Și cu atâta voință,
 Tu știi, și eu te iubesc
 Ca pe o sacră credință.
 Calea pierdută
 …Era fratele ei mai mic, Radu…
diferența dintre ei fiind 14 ani… Nu
pleca fără el nicăieri. Odată, a dorit,
pe furiș, să meargă la film cu
prietenii și la jumătate de cale auzi
din urmă un plâns de copil:
 - Taiaaa… Taiaaa… nu mă lăsa…
 …De atunci îl lua cu ea peste tot. Era
un băiat ager, frumos și deștept, îl
iubea cum își iubește o mamă
copilul…
Radu …Se afla la o petrecere cu prietenii… Ultima întâlnire,
deodată de ea se apropie un bărbat, Ultima clipă
îmbrăcat la patru ace: Cu șampanie,
Savurată din plin,
 - Bună seara, cu mine nu te saluți? Ultima îmbrățișare,
 - Radu? Nu reuși să vorbească cu el , Ultima sărutare,
Ultima urare de
că cineva o apucă de mână și o trase
Drum bun…
în horă… Ultimul rămas bun,
 - Te sun mâne și vorbim – a spus Ultima privire,
plecând grăbită spre mașina care o Îngândurată,
aștepta… Ce m-a petrecut
Până la poartă…
 …Au trecut câteva zile, ocupată cu Nu am știut
problemele de serviciu, tot amâna Că ne despărțim
sunetele… Ultima dată
Nu am știut
 …Bună seara, vreau să-ți spun că Nici eu,
Radu a nimerit în accident… A Nici tu,
decedat… Nici clipa de pe urmă
 Eva

 Uite-așa-i portretul meu:

 Când privesc – leit tăticul,

 Când zâmbesc – sunt ca bunicul,

 Preafrumoasă – ca mămica

 Și faimoasă – ca bunica.

 Când mă uit în oglinjoară –

 Neamul meu e grămăjoară!

…Iată, buni a sosit,
E și timpul să-i recit
O urare, o poezie.
Și-o să-i spun, ca el să știe –
Îl iubesc la nesfârșit
Și să vină mai grăbit!
 Vera
 Sunt o mândră copiliță –
 Vera-i nume și-i Credință.
 M-am născut în zi de vară –
 Ca să fiu o floare rară
 Ce tot crește în grădină
 Și seamănă în jur lumină!
Gustul mării – recital Natalia Pîntea
Cartea – recital Natalia Pîntea
Vă mulțumesc
Elaborat: Gaja Viorica