Particularitatile dezvoltarii

vorbirii la copilul de vârstă

preșcolară
Spune-mi și voi uita.
Arată-mi și îmi voi aminti.
Implică-mă și voi învăța...
(înțelepciunea populară)
La vîrsta preşcolară au loc lărgirea şi complicarea
raporturilor dintre copii şi realitatea
înconjurăroare, de fapt ce se răsfringe şi asupra
limbajului său oral. De aceea, pentru a corespunde
nivelului procesului instructive-educativ ce se
desfăşoară în şcoală, copilul trebuie să plece din
grădiniţă cu un bagaj de cunoştinţe lingvistice şi cu
deprinderi de vorbire, care să-i permit exprimarea
într-o limbă corectă din punct de vedere fonetic şi
gramatical, coerentă şi expresivă.
La etapa actuală de dezoltare a sistemului
educațional, limbajul, ca mijloc de
comunicare, asigură copilului schimbul de idei
şi impresii între el şi semenii lui, transmiterea
unor cunoştinţe, contribuind la îmbogaţirea
necontenită a experienţei lor de viaţă, la
largirea şi complicarea relaţiilor cu mediul
social, astfel noi trebuie să formăm la copii
capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-
şi exprima în mod inteligibil gîndurile,
impresiile, trebuinţele, de a cunoaşte
realitatea obiectivă. Toate acestea se
realizează prin intermediul cuvantului.
Cercetările psihologice au aratăt, iar
experienţa didactică a confirmat
că dezvoltarea limbajului copilului are
loc sub influenţa mediului şi a educaţiei.
Dezvoltarea vorbirii la preşcolari
Dezvoltarea vorbirii constituie o parte
componentă importantă a muncii intructiv-
educative în grădiniţa de copii, realizîndu-se
printr-un complex de metode şi procedee
din cele mai efective.
Metodica dezvoltării vorbirii, ca ştiinţă
psihologico-pedagogică, studiază procesul
de formare a vorbirii în instituţiile
preşcolare. Obiectul ei de bază rezidă în
elaborarea şi sistematizarea ştiinţifică a
metodelor şi proceelor de dezvoltare a
vorbirii preşcolarilor. Scopul final al acestei
munci este formarea la copii a priceperilor şi
deprinderilor orală în conformitatea cu
normele limbii literare actuale
Metodica dezvoltării vorbirii îi înarmează pe
lucrătorii instituţiilor preşcolare cu cunoştinţe,
privind deprinderile concrete de vorbire, ce
urmează să fie la o etapă sau alta a vîrstei
preşcolare, precum şi cu unele modalităţi şi
proceede prin care se realizează acestă muncă.
Procesul vorbirii preşcolarului e legat de fucţia
comunicativă şi cognitivă a limbii, ceea ce
înseamnă că sîntem obligaţi să le formăm
copiilor priceterile şi deprinderile de a observa
obiectele lumii înconjurătoare, de a le compara
şi cerceta. Consecinţele acestui proces de
observare se răsfrîng asupra vorbirii, de aceea
formarea spiritului de observaţie presupune nu
numai de a cerceta şi găsi, ci şi de a expune, de
a vorbi despre obiectul dat. Această deprindere
trebuie să fie formată pe întreg parcursul vîrstei
preşcolare.
O altă deprindere este aceea de a percepe şi a
înţelege sarcina instructivă, formulată verbal de
către adult. Pentru început este vorba de
îndeplinirea unor cerinţe, exprimate prin cuvînt,
apoi de înţelegerea unor mesaje complexe
(explicaţiile, susţinerea unei discuţii, perceperea
fondului lexicalşi formarea unei opere literare).
Trecerea de la înţelegere la producere, adicî la
reflectarea în vorbire a obiectelor sau noţiunilor
prin intermediul cuvîntului artistic, respectîndu-se
astfel de cerinţe ale vorbirii, cum sînt
corectitudinea, claritatea şi legătura logică între
cele expuse, este o deprindere, bazele căreia se
pun în preşcolaritate.
 Pornind de la principiul structural şi cel funcţional al
limbii metodica dezvoltării concretizează cîteva
sarcini :

1. Dezvoltarea vorbirii cursive dialogate şi monologate se

realizează în procesul de comunicare, la început copilul
doar înţelege ceea ce i se spune, apoi el intră în contact
verbal cu adulţii şi cu alţi micuţi. Apare treptat dialogul
care răspunde intereselor sale vitale. În grădiniţă
procedeele principale de formare a vorbirii dialogate şi
monologate sunt: convorbirea, conversaţia, lectura
tabloului, compunerea, naraţiunea creatoare, pornind
de la materialul intuitiv sau bazată pe cuvîntul viu,
povestirea operelor literare citite.
 2. Munca asupra vocabularului constituie al doilea
obiectiv al educatorului în procesul dezvoltării vorbirii la
preşcolari. Orice vorbitor dacă vrea să comunice ceva,
trebuie să posede un anumit bagaj de cuvinte. Cuvîntul,
unitatea principală a limbii, este legat de obiect denumindu-
l. Familiarizarea cu lumea obiectelor înseamnă şi
îmbogăţirea vocabularului copiilor.
3. Formarea structurii gramaticale a vorbirii copiilor este
o sarcină importantă în dezvoltarea vorbirii preşcolarului,
legată de schimbarea formei cuvîntului, de îmbinarea lui cu
alte cuvinte în procesul de comunicare. La vîrsta preşcolarăse
perfecţionează modul de asimilare şi de utilizare a sistemului
mijloacelor morfologice. Copilul este foarte sensibil la
schimbarea formei cuvîntului, el nu cunoaşte, dar simte
regula comunicativă pentru mai multe cuvinte şi înţelege
sensul gramatical şi logic al morfemului.
 4. Dezvoltarea culturii fonetice , aceasta are loc pe baza
perceperii auditive a vorbirii celor din jur. La început torentul de
sunete ale vorbirii omeneşti ne este diferenţiat de copil, deoarece
el percepe doar latura melodică a vorbirii. La vîrsta preşcolară e
necesar să formăm la copii deprinderea de a diferenţia
elementele sonore ale vorbirii(sunetele, cunivtele, fonetice,
frazele fonetice), adică să le dezvolăm auzul fonematic. Este o
deprindere legată de formarea unei atenţii deosebite faţă de
structura sonoră a vorbirii – atenţie verbală sau auditivă.
5. Pregătirea pentru citit şi scris în grădiniţă presupune
rezolvarea următoarelor sarcini: a le demonstra copiilor, că
vorbirea este o realitate lingvistică cu parţile ei componente şi a-i
deprinde să observe şi să analizeze părţile componente ale
vorbirii vii.procesul de scriere se bazează de asemenea pe
deprinderea de analiză sonoră a cuvîntului, de aceea în cîmpul de
atenţie al aducatorului se va afla formarea culturii fonetice a
vorbirii copilului şi a deprinderilor de analiză sonoră a vorbirii.
 6. Familiarizarea cu literatura artistica este un obiectiv
de valorificare ce se realizează nu numai la activităţile de
dezvoltare a vorbirii, ci şi în afara lor. O formă eficientă de
lucru cu cartea în grădiniţă este citirea şi povestirea operei
literare. Jocurile-dramatizări, convorbirile despre carţile
citite, exprimarea ilustraţiilor, matineele literare, teatrul de
păouşi constituie forme de consolodare a deprinderilor
interpretativ-artistice şi de formare a intereselor la copii faţă
de operele artistice.
Dezvoltarea vorbirii se află în strînsă legătură cu
procesul de cunoaştere şi presupune acumularea
cunoştinţelor despre mediul înconjurător şi formarea
deprinderilor şi priceperilor de redare a obiectelor şi
fenomenelor realităţii înconjurătoare în vorbire.
Vorbirea însoţeşte jocul, munca, instruirea
şi constituie o parte importantă a
educaţiei şi a dezvoltării personalităţii
copilului. Prin urmare, jocul munca,
intruirea prin ocupaţiile vieţii de toate
zilele pot fi considerate drept mijloace în
realizarea sarcinilor de dezvoltare a
vorbirii preşcolarilor. În condiţiile vieţii
actuale, cînd instituţiile preşcolare ocupă
un loc deosebit în educaţia copiilor, un
mijloc de bază în dezvoltarea vorbirii este
considerată intruirea prin intermediul
jocului.
 În cadrul activităţ Concluzii
ilor complexe sau
multe sarcini de d mixte se rezolvă m
ezvoltare a vorbir ai
material didactic, ii în baza aceluiaş
accentul punîndu i
diferitor deprinde -se pe formarea
ri de vorbire curs
educatorul să org ivă. Este importa
anizeze jocurile c nt, ca
ele. În asfel de situ o piilor şi să particip
aţii vom îmbogăţi e la
vom reaminti cuv conţinutul jocuril
intele ce însoţesc jo or,
stimulată sinestat cul. De asemenea
ornicia copiilor, fa este
dezvoltarea vorbir pt important pen
ii şi pentru forma tru
dintre preşcolari. rea relaţiilor core
cte
În concluzie ţinem
să spunem că meto
vorbirii se află în dica la dezvoltare
strînsă legătură c a
educaţiei şi intruir u problemele actua
ii şi continuă să se le ale
munca lucrătorilo dezvolte, înlesnind
r intrituţiilor preş
mai eficiente căi d colare în găsirea c
e formare a deprin elor
corectă şi expresiv derilor de vorbire
ă.
Vă mulțumesc
pentru atenție!

Ed. Zbereanu Nina