Controlul cognitiv în tulburarea de

anxietate generalizată
Relația dintre tulburările de inhibare și
anxietatea severă

Articol în : Cognitive Therapy and Research ,Ianuarie 2017

Maria Violeta Șaramet, Anul I
Master Psihologie Clinică și Intervenție Psihologică
Tulburarea de anxietatea generalizată (GAD)
• Anxietatea generalizată se referă la îngrijorări excesive și incontrolabile privind evenimente de viață și cotidiene.
Aceasta apare la 5-9% din populație, iar incidența este de două ori mai mare la femei decât la barbați. Anxietatea
generalizată debutează timpuriu, de regulă în adolescență sau la începutul vârstei adulte. Persoanele cu anxietate
generalizată au provocări majore în toate segmentele vieții cotidiene, în îndeplinirea sarcinilor de la locul de
muncă sau de acasă.
Simptome :
• Nu își pot controla îngrijorarea sau anxietatea. Odată ce au început să se îngrijoreze întâmpină dificultăți în a se
concentra pe alte sarcini. Ca atare, performanța la locul de muncă, la școală, la facultate etc., este mult diminuată;
• Este într-o stare permanentă de agitație și nerăbdare;
• Este obosit tot timpul. Acest lucru se datorează consumului de energie ridicat care are loc atunci când încearcă să
găsească răspuns la șiruri lungi de întrebari de tipul: “Dar dacă se întâmplă…asta?” sau “Și dacă se întamplă și …
asta?” ;
• Somnul este perturbat;
• Se concentreză cu dificultate și nu pot fii atenți
• Au anumite tulburări somatice: nod în gât, tensiune musculară, migrene, simptome gastrointestinale.
Prezentarea studiului

• Prezentul studiu a evaluat inhibarea într-un eșantion de persoane diagnosticate cu GAD și

persoane sănătoase. Participanților le-au fost administrate variante computerizate a două din cele
mai validate și utilizate pe scară largă teste care urmăresc gradul de inhibare: sarcinile
Go/NoGo( care este în primul rând o sarcină de inhibare motorie) și sarcini de tip Stroop care au
de asemnea o componentă de inhibare.
• În conformitate cu elementele cognitive GAD care propun un rol pentru contolul cognitiv (de
exemplu, Hirsch și Mathews 2012) inițiatorii testului au emis ipoteza că GAD ar fii asociat cu deficit
de inhibare, în special cu deficit de inhibare cognitivă.
• Au emis o ipoteză că deficiențele de inhibare ar fi asociate pozitiv cu severitatea grijilor,
severitatea anxietății, sau ambele, în conformitate cu modelele cognitive de inhibare ca mecanism
potențial al patologiei GAD.
Metoda studiului
1.Partipanții
• Participanții au fost adulti cu GAD primar (cel mai sever) sau co-primar (N=35; 77% femei) care au
fost recrutați pentru un studiu de tratament și pentru o comparație cu persoanele sănătoase , fără
antecedente de sănătate mintală, tratament sau tulburări mintale(N = 21; 74% femei).
 Prezentarea studiului
• Aproximativ două treimi (62%) din participanții cu GAD au îndeplinit criteriile pentru un alt diagnostic din DSM-IV care are
rezultat în urma MINI (interviu de diagnostic semi-structurat). Cele mai frecvente comorbidități au fost :tulburarea depresiv
majoră (MDD;32%) și o altă tulburare de anxietate (38%), cel mai adesea tulburare de anxietate socială (SAD; 27%).
• Medicamentele psihotrope au fost permise cu condiția că doza a fost stabilă în ultimele 3 luni. Două treimi (66%) dintre
participanții cu GAD luau unul sau mai multe medicamente psihotrope, în primul rând pentru starea de spirit sau anxietate și
simptome. Alte criterii de excludere au fost ca în ultimele 6 luni să nu fii avut traumatism cranian sau de pierderea
conștiinței mai mult de 5 min, tulburări recente de utilizare a substanțelor, boală mintală severă, tulburare de stres
posttraumatic ,psihoterapie curentă și contraindicații RMN 2.Măsuri
Măsuri clinice
• Diagnostic stare -starea diagnosticată atât pentru clinică, cât și pentru participanții la control sănătoși a fost determinată de
un psiholog clinician autorizat pentru Mini Interviu Neuropsihiatric Internațional( MINI) Lecrubier și colaboratorii 1997), un
interviu de diagnostic semi-structurat (Sheehan și colaboratorii 1997).
• Severitatea anxietății- Severitatea anxietății a fost evaluată prin Ghidul de interviu structurat pentru anxietate Scala de
evaluare a anxietății Hamilton (SIGH-A; Forfecare și colaboratorii 2001), un instrument larg utilizat : conține 14 factori /
elemente măsurate de psihologul clinician specializat în anxietate.
• Trăsătură – Îngrijorarea - trăsăturile privind îngrijorarea / grijile au fost evaluate prin intermediul Penn
State Worry Questionnaire (Chestionarul privind ingrijorarea ca stare )(PSWQ; Meyer și.colaboratorii 1990), are 16-factori
/elemente de auto-raport care măsoară severitatea grijilor în viața de zi cu zi
• Severitatea depresiei Pentru a minimiza posibilele confuzii din cauza depresiei, severitatea depresiei a fost evaluată prin
Ghidul de interviu structurat Hamilton(SIGH-D; Williams 1988), utilizat pe scara largă :17 factori /elemente bine stabilite
administrat de un psiholog clinician.
 Măsuri neuropsihologice

• Participanții au finalizat testul complet NeuroTrax în timpul unei singure sesiuni de testare (NeuroTrax; de
exemplu, Abramovich și." 2015; Dwolatzky și . 2003). Întreaga baterie a inclus 10 sarcini în total, inclusiv teste
de abilități motorii, memorie verbală și viteza de procesare dar numai trei sarcini au fost analizate în
prezentul studiu : două evaluări ale inhibiției și una de evaluare a IQ. În conformitate cu protocolul validat de
administrare al NeuroTrax, sarcinile au fost administrate într-o ordine standardizată, participanţii completând
bateria de testare într-o cameră privată, sunet atenuat, utilizând un computer Dell OptiPlex 755 cu un
monitor de 17 inch. Timpul total de administrare a fost de aproximativ 45 de minute. Rezultatele sunt
normalizate în funcție de vârstă și educație-date specifice de la participanții sănătoși din punct de vedere
cognitiv și trimise ca scoruri standardizate (M= 100, SD 15)
• Activitatea Stroop : participanții au îndeplinit sarcina Stroop (de exemplu, Stroop 1935), o măsură bine
stabilită, utilizată pe scară largă, cu mai multe variante . În această variantă, care a fost adaptată pentru
administrarea pe calculator, participanților li s-au prezentat cuvinte color (de exemplu, roșu) prezentate într-o
culoare alternativă a literei (de exemplu, verde). Participanții au fost instruiți să ignore cuvântul și în schimb
să răspundă prin apăsarea butonului care indică culoarea literei cuvântului prezentat. Participanții
completează 45 de itemi în total, inclusiv 25 numai pentru culoare sau numai pentru cuvinte și 15 itemi de
interferență. Performanța studiilor de interferență este evaluată în precizie și timp de reacție (RT) și calculate
ca un scor standardizat cu normă de vârstă și educație.
 Masuri neuropsihologice

• Go/NoGo -participanții au finalizat programul Go/NoGo performanță continuă (de exemplu, Riccio
și colaboratorii 2001), de evaluare computerizată utilizată și bine stabilită de inhibare cu o bună
valabilitate convergentă (R 0,87 cu Conners CPT-II; Schweiger și. 2007) și alternează forme de
testare-retestare de fiabilitate (Doniger 2011). În această sarcină, participanții au vizualizat
pătrate colorate (alb, albastru, verde, sau roșu) care au fost prezentate secvențial. Participanții au
fost instruiți să răspundă prin apăsarea butonului cât mai repede posibil la toate pătratele, cu
excepția pătrat roșu. Participanții au fost instruiți să nu apăse nici un buton în cazul în care apare
pătratul a fost roșu. Participanții au finalizat 30 de studii în total, inclusiv 12 studii NoGo.
Performanța este evaluata în termeni de precizie și RT.
• Estimarea IQ-ului nonverbal - pentru a evalua dacă diferențele de inhibare ar putea fi luate în
considerare prin inteligență, participanții au finalizat o sarcină de raționament matriceal
încorporată în bateria computerizată (Doniger si colaboratorii 2008), care este similară și prezintă
o bună valabilitate convergentă cu Raven Progressive Matrice (R 0.60; Raven 2003). Participanților
li s-a prezentat o serie de matrici cu dificultăți progresive. Pentru fiecare matrice, participanții au
fost instruiți să selecteze una din cele șase forme pentru a finaliza modelul.
Rezultate
Analiză preliminară
• Datele au fost verificate pentru valori aberante. Un participant (GAD) a fost exclus, deoarece
modelul său neuropsihologic de performanță a fost incompatibil cu psihometria testelor, indicând
un nivel slab de performanță.
• GAD și grupul de control sănătos nu a diferit pe vârstă, sex sau IQ nonverbal. Participanții GAD cu
MDD comorbid nu au performanță diferită de cele fără comorbid MDD cu privire la orice măsură
de rezultat .Rezultatele participanților GAD cu administrare de medicamente psihotrope nu diferă
de cele ale participanților GAD care nu iau medicamente pe nici o măsură, cu excepția Go/NoGo,
în care participanții iau medicamente au rezultate mai puțin precise (P = .041).
Rezultate de regresie
• S-a efectuat o analiză de regresie multiplă pentru fiecare rezultate primare. Participanții cu GAD
au efectuat o prestație mai lentă (β - 1,03, P .014) și mai puțin precisă(β - 0.93, P .024) decât
cei sănătoși asupra sarcinii Stroop. Trăsătura de anxietate a explicat variația suplimentară față de
performanța Stroop atât pentru precizie (β-1.38, P .001) cât și timpul de reacție (β -1.59,P < .001).
Trăsătura de anxietate nu a prezis în mod semnificativ Stroop performanță peste statutul GAD (β ≤
0,25, P ≥ .374). Diagnosticul de stare nu a prezis în mod semnificativ Go/NoGo intru totul exact (β
- 0,15, P .940) ,timpul de reacție (β - $0.13, P = .466), sau anxietatea severă (β ≤ -0,45, P ≥ .326)
reprezintă o varietate semnificativă în oricare dintre modele.
Discuție

Studiul prezent a investigat performanța de inhibare și asocierea sa la statutul GAD, îngrijorare și

anxietate severitatea. În raport cu controalele sănătoase, statutul GAD a dictat deficite moderate în
sarcina Stroop dar nu a făcut performanță pe sarcina Go/NoGo.Luate împreună, aceste descoperiri
oferă sprijin calificat pentru modelele cognitive ale GAD care propun un rol pentru deficiențele în
controlul cognitiv, interpretate în general și inhibarea specifică. S-a constatat că este
afectată inhibarea cognitivă în mod specific .
Aceste constatări oferă, de asemenea, sprijin mixt pentru teoria controlului (Eysenck și 2007), care
propune că anxietatea afectează eficiența cognitivă prin necesitatea mai mare de efort (reflectat
parțial în timpi de răspuns mai lent) pentru a menține performanța generală adecvată (reflectată în
acuratețea sarcinii) și că acest efort sporit este atribuibil parțial la prezența îngrijorării, care
concurează cu resursele pentru atenție.
În conformitate cu acest model, s-a găsit trăsătura că anxietatea a fost asociată cu inhibarea
afectată așa cum a fost evaluată prin sarcina Stroop, dincolo de efectele GAD diagnostic. Cu toate
acestea, au găsit dovezi ale deficiențelor atât în ​eficiență (timpul de reacție), cât și în eficacitate
(acuratețe), care nu urmează direct modelul teoriei controlului atențional. De asemenea, nu s-a găsit
așteptatul efect al îngrijorării trăsăturilor asupra performanței inhibării așa cum ar fi prezis de teoria
controlului atențional. Cu toate acestea, această constatare nu exclude posibilitatea că îngrijorare ca
stare a influențat negativ inhibarea performanței.
 În special, aceste constatări nu se aliniază cu cele din Price și Mohlman (2007), care au găsit inhibarea
intactă la adulți cu GAD și o asociere pozitivă între performanța inhibiției și severitatea îngrijorării.
Diferențele între aceste două studii se poate datora în parte diferențelor în populații (adulți mai în vârstă
comparativ cu eșantionul prezentat de vârstă mixtă). Îmbătrânirea este asociată independent cu diferite
forme de declin neurocognitiv (West 1996) și modificări în simptome de dispoziție și anxietate (Jorm 2000).
Astfel, este posibil ca relația dintre controlul cognitiv și GAD în simptome pot fi diferite la vârstnici versus
timpurii și mijlocii de maturitate.
Descoperirile prezente ridică întrebarea de ce performanța a fost afectată și legată de severitatea
simptomelor pentru o sarcină de inhibare (Stroop), dar nu cealaltă (Go / NoGo).Aceste constatări pot fi
atribuite, în parte, diferențelor subtile în cerințele sarcinilor și în baza acestor circuite neuronale. În timp ce
sarcina Go / NoGo necesită ca participanții să inhibe răspunsurile motorii, sarcina Stroop include, de
asemenea, un element de inhibare cognitivă (de exemplu, participanții trebuie să-și inhibe tendința
dominantă de a citi cuvânt și, în schimb, urmăriți culoarea literei) care trebuie să apară înainte de a se
executa răspunsul motor. Rezultatele meta-analitice din studiile de neuroimagistică (Nee și colab. 2007)
susțin afirmația că sarcinile se suprapun, dar sunt distincte: Go/ NoGo este asociată în primul rând cu
activarea în cortexul prefrontal dorsolateral drept , care este implicat în selectarea răspunsului și într-o
măsură mai mică cuactivare în cortexul prefrontal dorsolateral stâng, cortex cingulat anterior (ACC),și
cortexul parietal posterior drept (PPC), în timp ce în Stroop activarea este în primul rând lateral-stângă,
concentrată pe stânga dlPFC, insulă și cortexul prefrontal medial, inclusiv ACC, care sunt puternic implicate
în atenția selectivă(Nee et al. 2007).
 Cu toate că Stroop nu poate fi considerat o măsură pură a inhibiției cognitive datorită cerințelor sale
motorii clare, disocierea dintre performanțele Stroop și Go / NoGo sugerează că inhibiția cognitivă poate fi în
mod specific o țintă fructuoasă pentru cercetarea viitoare a mecanismului și dezvoltării tratamentului.
Prezentele constatări ar trebui interpretate în lumina mai multor limitări. În primul rând, analizele
preliminare au arătat că participanții cu GAD care au luat medicamente psihiatrice performează mai slab pe o
fațetă a sarcinii Go / NoGo în comparație cu participanții cu GAD nemedicați. Cu toate acestea, participanții cu
GAD nemedicați nu au diferit în ceea ce privește Stroop performanţă. Prin urmare, constatările primare nu
sunt conduse sau influențate de nici unul efectele adverse (sau pozitive) ale medicamentelor asupra
performanței sarcinii. În al doilea rând, sarcinile au fost administrate în aceeași ordine, existând posibilitatea
ca datorită oboselii sau efectuării în altă ordine a sarcinilor rezultate să fie modificate. In orice caz, această
procedură de administrare este în concordanță cu standardul,procedurile validate NeuroTrax și studiile de
validare sugerează că această abordare nu compromite validitatea testelor administrate ulterior față de cele
anterioare din baterie(Doniger 2011).
În al treilea rând, prezentul studiu nu a evaluat memoria de lucru, schimbarea sau alte forme de control
cognitiv care pot juca, de asemenea, un rol în GAD, îngrijorare și anxietate.Cu toate acestea, constatarea
performanței intacte pe Go /NoGo ajută la excluderea posibilității că rezultatele se datorează unor factori
nespecifici precum încetinirea generală sau o atenție susținută mai slabă în grupul GAD.
Un factor suplimentar care ar trebui luat în considerare este decizia de a evalua inhibiția în afara
contextului unei îngrijorări sau inducerea anxietății. Nu era clar dacă deficitele de inhibiție apar doar în
contextul material emoțional sau dacă sunt prezente și la momentul inițial.
 Descoperirile prezente oferă un anumit sprijin pentru prezența deficitelor non-emoționale de
bază. Cercetările viitoare ar beneficia de evaluarea inhibiției atât în ​plan emoțional și contextele non-
emoționale, folosind atât stimuli emoționali, cât și non-emoționali, pentru a clarifica în continuare
deficiențele care sunt cele mai relevante pentru simptomele GAD.
Luate împreună, constatările prezente sugerează că GAD este caracterizată prin afectarea inhibiției și
potențial inhibarea cognitivă în mod specific. Anxietatea severă evaluată de medic a fost mereu asociată cu
afectarea inhibiției chiar și după ce starea de diagnostic a fost controlată statistic, sugerând o relație
specifică între anxietate și inhibare, care este independentă de un diagnostic GAD. Ulterior cercetarea ar fi
valoroasă pentru a stabili în ce măsură inhibarea poate fi îmbunătățită (de exemplu, prin antrenament
cognitiv),și dacă astfel de intervenții ar putea sta la baza unei noi abordări mai eficientă pentru tratarea
GAD și a anxietății.