Sistemul bancar francez

vs
Sistem bancar englez
Banca Centrală Franceză şi primele patru
bănci comerciale au fost naționalizate în 1945 de către guvernul
generalului de Gaulle.

Banca Centrală Engleză a fost naționalizată un

an mai târziu, la 1 martie 1946
Actuali guvernatori:
Banca Centrală a Franței: François Villeroy de Galhau numit la 1 noiembrie 2015.

Banca Centrală Engleză: Andrew John Bailey numit la 16 martie 2020.

Majoritatea instituţiilor franceze pot exercita toate operaţiunile bancare şi pot beneficia de
privilegiul liberei alegeri. Aceste entităţi se împart în 2 categorii: societăţi financiare şi
instituţii financiare specializate.

În Anglia s-a oferit băncii centrale, responsabilități

depline în stabilirea politicii monetare.
Sistemul bancar francez contribuie la realizarea unei
părţi de 3% din produsul intern brut (PIB). La sfârşitul
lui 2006 sectorul financiar reprezenta 16,5% din
capitalizarea bursieră. Această parte este fluctuantă
având o tendinţă descendentă.
Banca Angliei are două obiective mai importante şi anume
menţinerea stabilităţii preţurilor şi susţinerea politicilor
economice ale Guvernului britanic ce ajută la creşterea
economică. 

Obiective ale băncii centrale franceze sunt constituite din:

securitatea sistemelor de plată, funcţionarea eficientă a pieţei
interbancare în zona euro, promovarea cooperării între celelalte
bănci din sistem, prestează servicii specifice colectivităţilor
publice, întreprinderilor şi persoanelor particulare, precum şi
sectorului bancar şi monetar.
Banca centrală franceză se ocupă de punerea în
circulaţie a bancnotelor şi monedelor emise,
retrăgâdu-le pe cele deteriorate şi garantând
aprovizionarea de efectiv adecvată necesităţilor
comerţului.
Funcțiile îndeplinite de Banca Angliei sunt:
gestionează contul de regularizare valutară; se ocupă
de emiterea bonurilor de trezorerie, administrează
instituţiile bancare din Regatul Unit al Marii
Britanice; păstrează conturile în lire sterline ale altor
bănci centrale şi organizaţii internaţionale;
împrumutător de ultimă instanţă;autoritate de emitere
monetară.
În Franța, după 1 ianuarie 1999, politica monetară a
devenit o politică de interes, care a trecut printr-un
reglaj al lichidităţilor bancare în euro şi printr-un
pilotaj de norme pe termen scurt pe piaţa monetară a
euro.
În 2009 Banca Angliei a început programul de
relaxare cantitativă, prin crearea de lire sterline,
din nimic, pentru a achiziționa active
financiare, precum obligațiuni de stat.
Banca centrală franceză elaborează rapoarte
informative şi publicaţii periodice cu caracter
statistic. Rapoartele oficiale ale băncii centrale
asupra situaţiei economice a ţării au un mare efect
asupra aşteptărilor întreprinzătorilor şi asupra
previziunilor guvernului, influenţând astfel deciziile
de investiţii private şi cheltuielile publice.