REFERAT

PLANTE MEDICINALE SI AROMATICE

ZEVEDEI CONSTANTIN
GRUPA 1404
 SPECIA

 Salcâmul (Robinia pseudoacacia L.), face parte din familia 

Fabaceae, este un arbore melifer, cu tulpina înaltă, până la 25-
30 de metri și ramuri spinoase rare, fiind aclimatizat în America
de Nord, Europa, Africa de Sud și Asia.
 SISTEMICA

 Clasificare științifică
Regn: Plantae
Subregn: Cormobionta
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Subclasă: Rosidae
Ordin: Fabales
Familie: Fabaceae
Subfamilie: Faboideae
Gen: Robinia
Specie: R. pseudoacacia
 ISTORICUL

 Salcâmul provine de pe continentul nord-american. Genul 

Robinia este numit după grădinarii regali francezi Jean Robin și
fiul său Vespasien Robin, care au introdus salcâmul în Europa în
anul 1601.
 Primele culturi forestiere în România s-au realizat în anul 1852,
la Băilești, județul Dolj, pentru ca ulterior să fie plantat pe
suprafețe tot mai mari, îndeosebi în Oltenia, pe nisipuri
mișcătoare, Valea lui Mihai (județul Bihor) și în alte regiuni ale
țării. În multe state europene, printre care și România, este
considerat o specie invazivă .
Inclusiv în America de Nord, de unde este originar, în afara arealului primar, el
reprezintă o amenințare serioasă asupra vegetației native din preeriile uscate și
nisipoase. După Arsene (2003) citat de Pele et al. 2008, în rezervația Lunca
Pogănișului înlocuirea stejarului și frasinului cu salcâm a dus la dispariția aproape
completă a speciei Fritillaria meleagris. Acumularea azotului în sol datorită
nodozităților radiculare ale salcâmului poate cauza probleme serioase în conservarea
vegetației native, prin stimularea speciilor nitrofile. De asemenea, prin transpirația
foarte intensă, salcâmul secătuiește solul de apă, diminuând disponibilul de apă
pentru alte plante [Bartha et al. 2008].Totusi, dupa Atanasiu si Negrean (2007), in
România nu se poate vorbi de un impact negativ însemnat. Este însă o plantă care
trebuie antent monitorizată și eliminată din preajma ariilor protejate sau a
ecosistemelor valoroase, pentru a evita în acest mod, eventualele consecințe
negative. Spre exemplu, în defileul Jiului, pe suprafețele afectate de incendii, are loc
instalarea rapidă a salcâmului, în detrimentul mesteacănului și a altor specii
importante din structura pădurilor caracteristice acestei zone. Din observațiile noastre,
la Hanu Conachi (jud. Galați), salcâmul, plantat aici la începutul secolului trecut
pentru stabilizarea nisipurilor continentale de origine eoliană și fluviatilă din regiune
[Chiriță, 1937], a invadat aproape complet, în ultimii ani, teritoriul rezervației,
periclitând speciile de plante psamofile adăpostite de dune, unice în Moldova.
 FORME DE PREPARATE
MEDICINALE
 Pulberea. Se obţine prin măcinarea cât mai fină cu râşniţa electrică
de cafea a florilor (şi eventual a frunzelor). Depozitarea pulberii
obţinute astfel se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri
întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum 2 săptămâni
(deoarece substanţele volatile se evaporă rapid). De regulă, se
administrează de 4 ori pe zi, câte o linguriţă rasă, pe stomacul gol.
 Tinctura. Se pun într-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de
flori peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool
alimentar de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă să
macereze vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar
tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se
administrează din acest remediu de patru ori pe zi, câte o
linguriţă, diluată în apă.
 Infuzia fierbinte. Într-o cană de apă clocotită se pune o linguriţă de flori, după care cana se acoperă şi
se lasă la infuzat vreme de 10-15 minute. Se filtrează. Se bea ceaiul cât mai cald posibil şi, eventual,
îndulcit cu miere. Efectele terapeutice sunt mult diminuate la infuzia fierbinte, în urma opăririi plantei
(unele principii active se distrug), dar datorită efectului termic, este amplificată acţiunea antispastică,
bronhodilatatoare sau sudorifică. Totuşi, de cele mai multe ori, este preferată în tratament infuzia
combinată, care are efecte terapeutice mult mai ample.
 Infuzia combinată. Se pun 3-4 linguri de plantă mărunţită la macerat, într-o jumătate de litru de apă,
timp de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după
filtrare se fierbe în jumătate de litru de apă, încă 5 minute, după care se lasă la răcit şi se filtrează. Cele
două extracte se amestecă, iar preparatul obţinut se foloseşte intern (1-2 căni pe zi) sau extern, sub
formă de comprese şi băi.
 MODUL DE UTILIZARE

 Salcâmul reprezintă principala specie forestieră meliferă din România.

 Lemnul de salcâm este utilizat pentru diverse lucrări amplasate în aer
liber, stâlpi de gard, lemn de mină, traverse de cale ferată, doage de
butoaie, cozi de unelte, cherestea, parchet, în industria navală etc.
 Florile au întrebuințare în alimentație și farmacia naturistă. Scoarța
salcâmului conține fitotoxine.
 Acțiune farmacodinamică - utilizări terapeutice
 Florile de salcâm se utilizează ca aromatizant și în industria
parfumurilor, iar în medicina populară calmant al tusei. Scoarța se
folosește tot empiric în hiperaciditate, în ulcer gastric și duodenal și
ca purgativ. Ca urmare a prezenței robinei, scoarța trebuie utilizată
cu multă atenție, deoarece această substanță este toxică.
 MODUL DE PREPARARE A
DIVERSELOR FORME FARMACEUTICE
1. Sirop natural din flori de salcam
INGREDIENTE:
-600 g flori de salcam
-1.2 kg zahar
-1.2 l apa
-sucul de la 1 lamaie
PREPARARE:
Florile curatate de frunzulite si codite se pun intr-un vas cu apa, pentru ca praful sa se
lase la fund. Dupa 30 minute, se scot din vas si se mai clatesc inca o data in acest
mod.
Urmeaza prima etapa a pregatirii siropului de flori de salcam. Am pus la fiert 800 ml
apa si am adaugat florile in aceasta apa. Au fiert impreuna cateva minute (in jur de
10-15 minute). Le-am acoperit si le-am lasat astfel peste noapte (mai mult de 12 ore).
Etapa a doua pentru pregatirea siropului de flori de salcam: A doua zi am pus 400
ml de apa cu zahar la fiert. Din momentul in care a s-a topit zaharul am mai lasat pe
foc inca 3-4 minute, la foc foarte mic. Am strecurat ceaiul din flori de salcam prin tifon
si am stors florile foarte bine (in ele se afla toata aroma si parfumul florilor). Lichidul
obtinut l-am turnat peste siropul de zahar. Am adaugat si sucul de lamaie si am lasat
ca totul sa fiarba pana a scazut la aproape jumatate.
Am turnat siropul fierbinte in sticle sterilizate, le-am sigilat si le-am acoperit cu o
patura groasa. S-au racit incet in urmatorele 24 h. Pot fi pastrate astfel timp de 30
zile in loc racoros.
2. Ceai din flori de salcam
Pune la macerat (timp de 10 ore) într-o jumătate de litru de apă, 3-4 linguri de flori
mărunțite, apoi filtrează, iar lichidul rezultat lasă-l deoparte.
Planta care rămâne după filtrare se fierbe 5 minute într-o jumătate de litru de apă.
După răcire, filtrează din nou și amestecă cu lichidul rămas de la macerat. Bea-l pe
parcursul întregii zile. 

3. Apa de flori de salcam

Aceasta apa enzimatica contine tot ce este mai bun in florile de salcam. Se pun florile
de salcam in apa de cu seara si se lasa pana a doua zi. Apa de flori de salcam astfel
preparata se consuma pe parcursul zilei, avand proprietati de revitalizare a intregului
organism.
 PARTICULARITATI ALE
TEHNOLOGIILOR DE CULTIVARE
Salcamul nu este deloc pretentios cand vine vorba de tipul de sol, ba chiar ii
prieste pe terenurile in panta, accidentate, nisipoase si saracacioase (dincolo
de valoarea economica, salcamul este si un excelent stabilizator al solului).
Totusi, o minima pregatire a solului inaintea infiintarii plantatiei este
necesara. Aceasta pregatire consta in general in sfaramarea bolovanilor,
indepartarea cioturilor si a buturugilor si mobilizarea solului.
Puietii sunt gata de plantare dupa primul an de viata, in functie de vigoarea
coletului sunt grupati in 3 categorii calitative (diametrul 8 mm = calitatea
intai; diametrul 6 mm = calitatea a doua; diametrul 4 mm = calitatea a
treia).
De plantat se planteaza, ca majoritatea speciilor de arbori, toamna sau
primavara.
Distanta dintre puieti trebuie sa fie in jur de 1,5 – 2 m, tot acum trebuie avut in vedere si
spatiul necesar patrunderii anumitor utilaje (tractor de exemplu) atunci cand va veni
vremea exploatarii forestiere a parcelei cu salcami.
In functie de densitatea aleasa, pe un ha se pot planta pana la 8 000 – 10 000 de pomi.

Odata plantat, salcamul nu mai are nevoie de alte lucrari speciale. Este suficient sa fie
ferit de baltire (desi nu se va planta pe soluri mlastinoase ci de preferat pe pante si
dealuri, chiar si accidentate) si de animalele ierbivore (care adora frunzele de salcam).
Pentru o exploatare cat mai eficienta, salcamii se pot planta mai des initial, urmand ca pe
masura ce cresc sa fie rariti, obtinandu-se astfel vreascuri pentru foc (biomasa) sau
material lemnos folosit pentru fabricarea cozilor de unelte.
Daca se foloseste aceasta tehnica de cultura intensiva, plantatia de salcami poate fi
exploatata chiar din primul an!
Un salcam ajunge la maturitate deplina dupa varsta de 15 ani iar un bustean de salcam,
in forma bruta, poate ajunge si la 500 – 600 lei, in functie de dimensiuni si de legea
cererii si a ofertei (un mc de lemn de salcam variaza, in medie, ca pret intre 200 si 350
lei). Cat cat este mai procesat, cu atat salcamul este mai scump, insa majoritatea
producatorilor il vand in stadiul de materie prima.
In paralel cu exploatarea masei lemnoase o padure de salcam (naturala sau plantata de
om) mai poate fi valorificata si prin productia de miere, daca in preajma sau in interiorul
ei se plaseaza stupi de albine.
 RECOLTARE

 Pentru valorificarea fitoterapeutică, florile de salcâm se

recoltează la începutul sau mijlocul înfloritului, culegându-se
floare cu floare din inflorescenţă. Materialul recoltat şi purificat
(se elimină corpurile străine, florile atacate sau veştejite, etc.) se
usucă în spaţii întunecoase şi bine aerisite, într-un singur strat,
după care se ambalează, de preferinţă în săculeţi textili.
 PRELUCRARE

 Mierea de albine de salcam are in compozitia sa, pe langa substantele

prelucrate de albine, si principiile active din nectarul florilor. Mierea de salcam
are un continut mai mare de fructoza decat alte sortimente de miere monoflora.
Este un tonic general si se foloseste pentru calmarea tusei, in nevroze, gastrite,
astenie, stres, convalescenta ori ca aliment care intareste sistemul imunitar, de
aceea nu ar trebui sa lipseasca din dieta zilnica, mai ales a copiilor.
 De regula, mierea de salcam are o nuanta foarte deschisa, variind de la incolor
pana la galben deschis sau galben-pai. Are mirosul specific salcamului si,
datorita continutului mai scazut de zaharoza, se cristalizeaza mai greu. Daca se
intampla, totusi, sa se cristalizeze, nu e nicio problema, e o dovada in plus ca e
naturala.
 Plimbarile in zone cu salcami infloriti au efecte calmante asupra sistemului
nervos, datorita uleiului eteric din parfumul florilor. Cand iesi la iarba verde,
mergi sa te relaxezi langa un salcam inflorit. Cu siguranta vei gasi macar unul
prin apropiere, daca nu chiar palcuri.
 VALORIFICARE

 Aerul parfumat din zonele de câmpie se datorează în această

perioadă înfloririi salcâmilor. Salcâmul (Robinia pseudacacia)
este, pentru România, unul dintre cei mai importanţi arbori, deşi
această semnificaţie este trecută de cele mai multe ori cu
vederea.
 Pe lângă alte întrebuinţări (fixarea terenului, valorificarea
lemnului, crearea de cordoane de protecţie, etc.) salcâmul
prezintă valoare alimentară şi bioterapeutică excepţională.
De la salcâm, florile sunt cele care se folosesc în diferite reţete
naturiste, celelalte organe ale plantei, îndeosebi scoarţa şi
seminţele fiind toxice. Toxicitatea frunzelor de salcâm este mai
scăzută, acestea, însă doar în amestec cu florile şi în cantitate
mică, se pot utiliza în fitoterapie.
Floarea de salcâm are puteri terapeutice nebănuite şi poate trata
şi alina dureri din cele mai diverse şi mai puternice. Din păcate, foarte
puţini cunosc beneficiile pe care floarea de salcâm le aduce
organismului nostru. Ciorchinii de floare de salcâm devin un adevărat
izvor de sănătate, dacă ştim cum să îi folosim.

Florile de salcâm servesc la prepararea de băuturi răcoritoare în

combinaţie cu socul (socata), aluaturi de clătite  sau de
gogoşi, ceaiuri alimentare reci sau calde, cidruri. În multe sate din
România, din florile de salcâm se prepară  şerbet sau dulceaţă.