• Ubicvitatea bacteriilor (răspândirea universală): este un concept
de bază al microbiologiei. • Saprofite (sapros = putred, phyton = plantă): specii de microbi care se dezvoltă pe corpurile vegetale sau animale moarte hrănindu-se cu materie organică în descompunere. • Simbioză: interacţiune intimă de lungă durată între 2 organisme. • Relaţii de mutualism: cooperare reciproc avantajoasă. • Relaţii de comensalism: un simbiont are un beneficiu din asociere fără a-i provoca daune celuilalt. • Relaţii de parazitism: unul din simbionţi trăieşte şi se hrăneşte pe seama celuilalt aducându-i daune. - parazitismul: - permanent; - temporar; - organismele parazite: - monoxene; - heteroxene. MICROBIOTE • Contaminarea: simpla prezenţă a microorganismelor pe suprafeţele organismului gazdă. • Colonizarea: procesul de multiplicare a acestora fără a determina însă nici un fel de reacţii; este condiţionată de existenţa unor condiţii favorabile de mediu, eficienţa apărării antiinfecţioase locale, prezenţa unor factori nocivi. •Microbiota indigenă: microorganismele prezente în mod obişnuit în organismul indivizilor sănătoşi; la om este variată şi extrem de abundentă (de 10 ori mai mare decât cel al celulelor umane). •Flora rezidentă (autohtonă): microorganismele care colonizează suprafeţele sau cavităţile organismului uman persistând perioade lungi de timp. •Flora flotantă (allohtonă): microorganismele tranzitorii. PROCESUL EPIDEMIOLOGIC • Procesul epidemiologic al bolilor infecţioase transmisibile: - Sursa de infecţie: bolnavi sau purtători de germeni. - Căile de transmitere: directe: contactul agentului cu tegumentul sau mucoasele prin atingere, contact sexual, sărut, muşcătură, transplacentar) indirecte: aer, apă, alimente, vectori, sol, obiecte, instalaţii tehnico-sanitare, mâini murdare, parenteral, etc. -Receptivitatea unei populaţii: depinde de structura pe vârste, nivelul de imunizare, intervenţia unor factori favorizanţi (profesie, mod de alimentaţie, tradiţii).
Bolile contagioase: boli infecţioase cu risc crescut de transmitere
de la o gazdă la alta. MODALITĂŢI DE MANIFESTARE • Modalităţi de manifestare a bolilor infecţioase: - sporadic: număr mic de cazuri, pe un teritoriu relativ întins, la anumite intervale de timp, fără legătură între ele; - endemic: prezenţa relativ constantă a bolii într-o anumită regiune, dar cu frecvenţă redusă şi fără legătură între cazuri ; - epidemic: număr mare de cazuri, într-o perioadă scurtă de timp, cu legătură certă între ele, grupate în focare; -pandemic: număr mare de cazuri, legate între ele, într-o anumită perioadă de timp, pe un teritoriu foarte vast - un continent sau chiar tot globul.
O problemă actuală – infecţiile nosocomiale (infecţiile de spital).
GERMENI DE IMPORTANŢĂ MEDICALĂ • Din punct de vedere al potenţialului patogen: - germeni nepatogeni: nu produc boli; în general, saprofiţi ai mediului extern ce nu se pot adapta la condiţiile unei gazde vii; - germeni condiţionat patogeni (“oportunişti”) : produc boli doar în cazul unei deficienţe a apărării locale sau generale a gazdei sau a unei mutaţii care exacerbează patogenitatea microbului; sunt saprofiţi sau componenţi ai florei normale; - germeni accidental patogeni: sunt puţin invazivi, fiind implicaţi în boli doar dacă ajung în locaţii unde se pot sustrage factorilor apărării antiinfecţioase specifice sau nespecifice; în general, aparţin microbiotelor indigene; - germeni patogeni: au echipament de patogenitate ce le permite să invadeze organismul şi să producă procese morbide. CLASIFICAREA INFECŢIILOR
• Infecţie: constă în ansamblul proceselor care au loc într-un
organism viu ca urmare a interacţiunii cu un microb patogen. • Clasificarea infecţiilor: După originea germenilor implicaţi: - infecţii exogene; - infecţii endogene. În funcţie de spectrul de gazdă al microbilor implicaţi: - antroponoze; - zoonoze; - antropozoonoze. După mecanismul patogen: - infecţii; - toxiinfecţii. CLASIFICAREA INFECŢIILOR După modul de producere: - infecţii primare; - infecţii secundare. După numărul de germeni implicaţi: - infecţii simple; - infecţii mixte. După intensitatea manifestărilor clinice: - infecţii uşoare; - infecţii medii; - infecţii severe. După evoluţie: - infecţii acute, - infecţii subacute; - infecţii cronice. FORME EVOLUTIVE I. Infecţiile subclinice: sunt asimptomatice sau se asociază cu manifestări clinice minore. - infecţii inaparente: agentul infecţios şi răspunsul imun sunt decelabile paraclinic; sunt urmate de imunitate; - infecţii latente: germenul rămâne viabil în organism multă vreme (anitoată viaţa) este decelabil paraclinic; - boli subclinice: boli evolutive care conduc treptat la apariţia unor tulburări funcţionale şi leziuni organice; - portajul de germeni: se realizează de către persoane aparent sănătoase ce au în organism germeni viabili, capabili de multiplicare, pe care îi elimină continuu sau intermitent în mediul extern. FORME EVOLUTIVE II. Infecţiile clinic manifeste: - infecţii locale: germenii rămân la poarta de intrare, unde se multiplică şi îşi exercită efectele nocive; - infecţii regionale: cuprind zonele din vecinătatea porţii de intrare, mai ales vasele şi ganglionii limfatici; -infecţii generalizate (sistemice): se caracterizează prin larga diseminare în ţesuturile organismului a microbilor pătrunşi printr-o poartă de intrare sau existenţi într-un focar.
Un caz particular = infecţia de focar - infecţie cronicizată, cu
simptomatologie locală minimă dar cu acuze la distanţă. INFECŢII SISTEMICE Infecţiile sistemice pot fi: • Boli ciclice - au evoluţie regulată, stadială: - incubaţie: din momentul infectării apariţia semnelor de boală; - debut: primele manifestări clinice, frecvent nespecifice; - perioadă de stare: semnele şi simptomele specifice bolii; - convalescenţă: refacerea organismului şi instalarea imunităţii specifice în cazul evoluţiei favorabile. • Septicemii: prezenţa persistentă a germenilor în sânge; are o evoluţie neregulată, de obicei severă; se caracterizează prin: - poarta de intrare; - focarul septic primar; - bacteriemie iniţială; - metastaze septice în diverse organe.