CONJUNCŢIA

Definiţie:

Conjuncţia este partea de vorbire

neflexibilă care indică raportul de
coordonare sau subordonare între
părţi ale propoziţiei, între o parte de
propoziţie şi o propoziţie sau între
două propoziţii.
 Clasificare:
• După formă:

• Simple: că, să, ci, dacă, ori etc.

• Compuse:ca...să, ci şi

• Locuţiuni conjuncţionale:cu toate că, chiar

dacă, în afara, măcar de, de parcă, până să,
fără să, din cauză că, în caz că.
 Rolul conjuncţiei la
nivelul propoziţiei
• leagă două sau mai multe părţi de
propoziţie de acelaşi fel.

Ex: Pixul şi cartea sunt pe masă.

Băiatul mic şi ciudat a plecat.

• două părţi de propoziţie diferite:

Ex:Oricând şi oriunde e nevoie voi veni.

Orice şi oricum e posibil.
• o parte de propoziţie şi o
propoziţie secundară:
a. de acelaşi fel:
Mi-e dat a fi fericit şi să mă
bucur de voi.

b. cu funcţii diferite:
Te-am întâlnit întâmplător şi
unde nu mă aşteptam.
Rolul conjuncţiei la
nivelul frazei
• După raporturile pe care le stabilesc la nivelul frazei, conjuncţiile
sunt:

• Coordonatoare

-coordonează (leagă) părţi de propoziţie sau

propoziţii de acelaşi fel:

a) copulativă: şi.
b) adversativă: dar, iar, însă, ci, ba.
c) disjunctivă: fie, sau, ori .
• Subordonatoare
-leagă o propoziţie principală de
una secundară

-conjuncţii subordonatoare:
a) propriu-zise: ca...să, deoarece,
deşi, dacă
b) provenite din prepoziţii: de, până
c) locuţiuni conj. subord:până să,
până când, pentru că etc.
• Acestora li se adaugă, cu rol de
elemente relaţionale în frază:
d) Pronume relative sau
nehotarâte,însoţite sau nu de
prepoziţii sau locuţiuni
prepoziţionale:
care, cine, ce, cât, oricare,
oricine, orice, oricât, de care,
la cine, pentru ce, cu cât etc.
e) adverbe relative şi compusele
lor nehotărâte:
unde, când, cum, oriunde,
orişiunde, oricând, oricum,
orişicum etc.