Lacurile Eurasiei.

Originea lacurilor Modul de formare Exemple de lacuri

1. Lacuri tectonice Formate în fracturile Baikal, Issîk- Kul,
scoarței terestre Geneva, Marea Moartă
2. Lacuri tectonico- În depresiunile Lacul Caspic, Aral
relicte tectonice, rămășițe ale
bazinelor marine
3. Lacuri tectonico- În rezultatul coborârii Ladoga, Onega
glaciare scoarței terestre și
erodării de ghețari
4. Lacuri vulcanice Formate în craterele Lacul Toba (Indonezia)
vulcanilor stinși
5. Lacul carstice Formate în formele Lacul Crveno (Croația)
carstice de relief
Lacul Baikal – lac tectonic
• Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei (Rusia).
• Este un lac cu apă dulce (reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din
lume 23000 km³) și este cel mai adânc lac de pe glo (1637 m).
• Deși este greu de imaginat, depresiunea lacustră din Siberia de Sud, cu
suprafața ceva mai mare decât cea a Belgiei, conține 22-23% din rezervele de
apă potabilă ale lumii (exceptând ghețarii).
• Lacul Baikal, pe lângă faptul că este cel mai adânc lac din lume, poate fi
considerat și cel mai vechi prin cei circa 20-25 milioane ani de existență (exclusiv
Marea Caspică și Lacul Aral) și unul dintre "muzeele vii", în care trăiesc
aproximativ 800 specii de animale și 245 specii de plante endemice, proprii lui.
• Lacul Baikal își datorează abundența de apă celor 336 de râuri care se varsă în
el, dintre care cele mai importante sunt Selenga, la sud-est, și Angara
Superioară, la nord. Unicul râu care curge din lac mai departe este aceeași
Angara, afluentul fluviului Enisei. La nord de lac tronează două masive
muntoase, Munții Baikal și Munții Barguzin, iar prin apropiere de extremitatea
sa sudică trece granița ruso-mongolă.
Lacul Ladoga – lac tectonico-glaciar (Federația Rusă)
Lacul Ladoga
Lacul Geneva – lac tectonic
Lacul Geneva – lac tectonic
Marea Moartă – lac tectonic
• Marea Moartă, este un lac (mare închisă) fără legătură cu oceanul planetar. Apa
sărată este adunată aici în depresiunea Iordanului care este continuarea nordică a
„Marelui rift sau Marea falie Siro-Africană”.
• Singura apă curgătoare care o alimentează este râul Iordan, care este granița
naturală dintre Israel, Cisiordania și Iordania, iar iarna, în anotimpul ploios, o parte
din șuvoaiele de apă care se adună din deșertul înconjurător se scurg tot aici.
• Marea Moartă are oglinda apei la 427 m sub nivelul mării, țărmul înconjurător fiind
astfel terenul uscat cu altitudinea cea mai joasă de pe glob, marea deținând de
asemenea recordul corpului de apă cel mai jos de pe pământ. Nivelul apei scade în
fiecare an cu aproximativ un metru, un proces care accelerează, existând pericolul
de secare a mării.
• Conținutul total de săruri, adică salinitatea apei, a ajuns în 2011 la 34.2%, acesta
fiind unul din cele mai sărate corpuri de apă din lume, de 9.6 ori mai sărat decât
oceanul planetar. Conținutul extrem de săruri este foarte neprielnic vieții și de aici
numele de Marea Moartă.
• Alte recorduri: este corpul de apă cu cea mai mare concentrație de brom din lume și
lacul hipersalin cel mai adânc de pe pământ (306 metri).
Lacul Caspic – lac recict
• Marea Caspică este o unitate acvatică distinctă, succesoare a Mării Sarmatice
(Paratethys), fiind unul dintre constituenții acestui domeniu – situat spre estul
acestuia, dincolo de Bazinul Euxinic.
• Apărută în partea de nord a Oceanului Tethys, imensa mare dominant
epicontinentalǎ Paratethys s-a format în Oligocen atunci când Tethysul s-a
fragmentat succesiv coliziunii dintre plăcile continentale Africană și Eurasiană.
• Ulterior în marele bazin al Paratethysului a început conturarea unor unități
acvatice distincte, Bazinul Caspic aparținând părții orientale a acestuia.
Domeniul acvatic la Mării Sarmatice – devenit salmastru ca urmare a reducerii
comunicării cu Bazinul Mediteraneean, s-a retras treptat spre Paratethysul
Oriental, în timp ce bazinele din Paratethysul de Vest și Central s-au colmatat
pe rând în Pliocen (ultima zonă colmatată fiind cea a Bazinului Dacic). Un timp
Bazinul Caspic a mai comunicat cu cel Euxinic.
Poziția geografică a lacului vulcanic Toba – Indonezia.
• Lacul Toba este unul dintre cele mai mari lacuri de origine vulcanică de pe glob.
Aproximativ o jumătate din suprafața lacului este ocupată de Insula Samosir,
unită cu uscatul prin intermediul unui istm în apropiere de orașul Pangururan.
• A luat naștere într-o calderă uriașă. Cu aproximativ 75.000 de ani în urmă, aici a
avut loc una dintre cele mai puternice erupții vulcanice din istoria Terrei:
vulcanul Toba a aruncat în atmosferă, cu o viteză imensă, peste 2.000 km³ de
cenușă, care au ajuns până pe Insula Ceylon, situată la mii de kilometri
depărtare.
• Pierderea unei cantități atât de mari de magmă și de alte materiale din
interiorul fierbinte al vulcanului a determinat afundarea conului acestuia și
apariția unei caldeire în care s-a format un lac.
• Terenul a fost modelat și de erupțiile vulcanice care au urmat și datorită cărora
s-au ridicat din nou două laturi ale craterului: lanțul muntos dintre localitățile
contemporane Parapat și Porsea, precum și Insula Samosir din mijlocul lacului
Toba.
• Suprafața insulei Samosir este de 630 km².