BIOCOMBUSTIBILII

Student
ILIEF(FLUERAȘU ) GIORGIANA ROXANA
Anul I IMSB
 Cuprins

•Introducere
•
•1.Biocombustibili-definiție

•1.1.Ce este un biocombustibil-lichid,solid,gazos

• 2.Biocombustibili-avantaje și dezavantaje

• 3.Tipuri de combustibili

• 4.Lista produselor ce pot fi numite biocombustibili

• 5.Efectele combustibililor asupra mediului

• 
• 6.Biomasa lignocelulozica

• 7. Bibliografie

•  
•  
•
 1. Biocombustibili-definiție

Biocombustibili sau biocarburanții (termen întâlnit mai mult

în textele legislative traduse) sunt combustibilii lichizi sau gazoși
utilizați pentru transport, produși din biomasă.
Combustibilii utilizați în prezent, de majoritatea a afacerilor, sunt
extrem de toxici pentru mediu. Pe lângă amprenta uriașă a emisiilor
de dioxid de carbon ale autoturismelor, trebuie luată în considerare
și cea generată de procesul de fabricare a combustibililor. Așadar,
există o mare nevoie de surse de energie regenerabile, care nu
provoacă daune asupra mediului și, de aceea, biocombustibilii
reprezintă una din cele mai bune alternative pentru înlocuirea
combustibililor fosili, din mai multe motive care au legătură cu
mediul, cu sănătatea populației, dar și cu economia.
1.1. Ce este un biocombustibil – lichid, solid, gazos

• Secolul XXI a venit cu o nevoie imperioasă de a acorda o atenție sporită mediului

înconjurător, nevoie justificată de consecințele dezastruoase pe care le poate
avea o atitudine dezinteresată față de acesta. Necesitatea încetinirii procesului
de poluare este o problemă de actualitate, iar gama surselor poluării este
aproape infinit de largă și, luate la un loc, dificultățile care trebuie depășite sunt
copleșitoare. Industria transporturilor, bazată pe utilizarea combustibililor fosili
este, fără îndoială, una dintre principalele surse de poluare, care a dus la efecte
globale de degradare a mediului – cum ar fi efectul de seră, ploile acide,
micșorarea stratului de ozon și schimbările climatice. 
• Biocombustibilii sunt, în esență, una dintre sursele regenerabile de energie la
care omenirea are acces în prezent. Aceștia sunt obținuți prin prelucrarea
materiei organice sau a deșeurilor, iar, pentru a fi utilizați de către transportatori,
ei se amestecă cu combustibilii obișnuiți, precum benzina și motorina.
• Există biocombustibili solizi, lichizi și gazoși – iată prin ce se definesc aceștia:
Biocombustibilii solizi pot proveni din surse diverse.
Aceștia pot fi: 
reziduuri vegetale forestiere și agricole;
reziduuri vegetale alimentare;
reziduuri lemnoase sau fibroase;
reziduuri de plută;
produse rezultate din activități silvice și agricole.
Biocombustibilii lichizi și gazoși pot fi de următoarele tipuri – iată câteva exemple de biocombustibili de
acest gen:
bioetanol;
biodiesel;
biogaz;
biometanol;
biodimetileter;
bio-ETBE;
bio-MTBE;
biocarburanți sintetici;
biohidrogen.
 2. Biocombustibili – avantaje și dezavantaje

• Utilizarea și producerea de biocombustibili are numeroase avantaje – iată care sunt

cele mai importante: 
• Scăderea emisiilor de carbon ale mecanismelor ce funcționează pe baza acestei
surse de energie. Biocarburanții, în momentul în care sunt arși, emit mai puțin CO2
decât cei obișnuiți.
• Costul scăzut – fiind o sursă regenerabilă de producere a energiei, costurile pe care le
implică utilizarea de biocarburanți sunt mult mai mici decât cele de pe piața benzinei,
dată fiind cererea în creștere a petrolului și augmentarea prețului acestuia.
• Biodegradabili – biocombustibilii sunt biodegradabili, iar folosirea acestora este mai
puțin periculoasă decât cea a carburanților clasici.
•  
• Dezavantajele biocarburanților sunt, în principiu, acestea două:
• Necesitatea utilizării unei cantități mari de apă în procesul producției acestora.
• Capacitatea calorică scăzută a produsului final.
 3. Tipuri de biocombustibili

Biocombustibilii pot fi clasificați în trei categorii, în funcție de materia primă care se folosește în
procesul de fabricație. Iată care sunt aceste grupe importante:
 
Biocombustibili de primă generație – sunt obținuți prin folosirea rămășițelor rezultate din producția
alimentelor destinate consumului uman. Sistemele de acest gen sunt mai simple și mai ieftine, însă
întâmpină anumite limitări, care au ca scop evitarea unor riscuri precum punerea în pericol a
aprovizionării cu alimente sau prin influențarea negativă  biodiversității. 
Biocombustibili de a doua generație – se obțin din biomasa care este produsă în mediul forestier
(materiale lemnoase sau fibroase). Producerea lor este mai costisitoare și mai complicată decât cea a
combustibililor din prima generație.
Biocombustibili de a treia generație – provin din biomasă obținută de la microalge.
Uniunea Europeană și alte organisme internaționale își concentrează forțele din ce în ce mai mult în
direcția protejării mediului și a scăderii emisiilor de carbon. Unul dintre demersurile legislative care să
sprijine acest scop nobil este cel al impunerii utilizării unui procentaj din ce în ce mai ridicat de
biocarburant. Legislația de mediu este în continuă schimbare, așa că liderii de business și proprietarii de
afaceri au nevoie de o echipă de experți care să le ofere consultanța necesară. Normele se schimbă atât de
des, încât este aproape imposibil să fii la curent cu toate noutățile și, de aceea, poate fi necesar un 
audit de mediu sau alte acțiuni și inițiative specifice.

În concluzie, există diferite tipuri de biocombustibili, ce pot fi folosiți pentru a reduce efectele negative
ale poluării asupra mediului. Aceștia reprezintă o alternativă optimă și, care poate aduce nenumărate
avantaje pe termen lung și sunt necesari pentru o mai bună gestionare a problemelor climatice.
 
4.Lista produselor considerate biocombustibili

• a) bioetanol - etanol produs din biomasă și/sau fracția biodegradabilă a deșeurilor, în vederea utilizării ca

biocombustibil;
• b) biodiesel - ester metilic, de calitatea motorinei, produs din ulei vegetal sau animal, în vederea utilizării ca
biocombustibil;
• c) biogaz - carburant gazos produs din biomasă și/sau din partea biodegradabilă a deșeurilor, care poate fi
purificat până ajunge la calitatea gazului natural, în vederea utilizării ca biocombustibil sau gaz de lemn;
• d) biometanol - metanol extras din biomasă, în vederea utilizării ca biocombustibil;
• e) biodimetileter - dimetileter extras din biomasă, în vederea utilizării ca biocombustibil;
• f) bio-ETBE (etil-tert-butil-eter) - ETBE produs pe bază de bioetanol. Procentajul volumic de bio-ETBE, calculat ca
biocombustibil, este de 47%;
• g) bio-MTBE (metil-tert-butil-eter) - carburant produs pe bază de biometanol. Procentajul volumic de bio-MTBE,
calculat ca biocombustibil, este de 36%;
• h) biocarburanți sintetici - hidrocarburi sintetice sau amestecuri de hidrocarburi sintetice, care au fost extrase din
biomasă;
• i) biohidrogen - hidrogen extras din biomasă și/sau din partea biodegradabilă a deșeurilor, în vederea utilizării ca
biocombustibil;
• j) ulei vegetal pur - ulei produs din plante oleaginoase prin presare, extracție sau procedee comparabile, brut ori
rafinat, dar nemodificat din punct de vedere chimic, în cazul în care utilizarea sa este compatibilă cu un tip de
motor și cu cerințele corespunzătoare privind emisiile.
•  
 4.Efectele combustibililor asupra mediului
Omul a inceput sa inteleaga mai ales in ultimele decenii ca progresul
societatii umane s-a transformat treptat in instrument de distrugere, cu
efecte dezastruoase asupra naturii. Arderea combustibililor fosili generează acid sulfuric şi azotic, care cade pe Pământ ca ploaie
acidă, având un impact atât asupra mediului natural cât şi asupra mediului artificial

Poluarea cu combustibili-
Combustibilii fosili conţin şi materiale radioactive, mai ales uraniu şi toriu, care este emanat în atmosferă. În anul 2000 au fost emise
în atmosferă circa 12.000 de tone de toriu şi 5000 de tone de uraniu prin arderea cărbunelui. Arderea cărbunelor generează şi imense
cantităţi de zgură şi funingine.

Dezavantaje

În termeni economici, poluarea provenită din combustibilii fosili este privită ca o externalitate negativă şi trebuie taxată. Acest
lucru internalizează costul poluării şi face arderea acestor combustibili mai scumpă, reducând astfel utilizarea lor şi deci şi poluarea
asociată cu aceştia. Cu toate că ţările europene impun taxe pe poluare, aceste taxe se întorc deseori ca subvenţii tocmai la industriile
direct legate de combustibilii fosili, prin amânări si scutiri de taxe.Cu toate că taxarea este o variantă de reducere a utilizării
acestora, încă nu s-a dovedit cu adevărat eficientă.
Download
 
 
Prin combustibil se intelege orice substanta, sau amestec de substante, care in urei unei reactii chimice de ardere, produce o mare
cantitate de caldura. Din categoria combustibililor chimici fac parte: carbuni de pamant, titeiul si gazele de sonda, gazele naturale,
lemnul etc. Dupa starea de agregare si dupa provenienta lor, combustibilii chimici se pot grupa in solizi, lichizi si gazosi.
 5. Biomasa lignocelulozica
• Biomasa lignocelulozica reprezinta o sursa abundenta si ieftina de resurse energetice
regenerabile. De exemplu, reziduurile de trestie-de-zahar, numite bagase, rezultate in urma
extractiei zaharului din trestia-de-zahar sunt generate in cantitati foarte mari in tari ca Brazilia,
Tailanda, India, Hawaii si in sudul S.U.A.. Teoretic, o tona de bagase uscata poate genera circa
424 litri etanol. (Vintila, 2007).
• Alte produse lignocelulozice care pot fi folosite ca surse de energie sunt: reziduuri sau
subproduse agricole (coceni de porumb, paie de grau sau orez), reziduuri forestiere, reziduuri
din industria celulozei si hartiei, plante ierboase energetice.
• Spre deosebire de amidon, care este un polimer omogen si usor de hidrolizat, material
lignocelulozica vegetala contine celuloza, hemiceluloza, lignina si alte componente greu de
hidrolizat. Toate aceste componente trebuie initial tratate chimic si enzimatic, pana sunt
transformate in zaharuri care pot fi fermentate la alcool. Cu toate ca biomasa lignocelulozica
este disponibila in cantitati foarte mari, provocarea principala pentru a face produsul
competitiv din punct de vedere comercial este reducerea costurilor procesului de conversie a
biomasei la etanol.
• In acest moment se apreciaza ca sunt aplicabile economic sase tipuri de tehnologii de
conversie a biomasei in produse energetice, alegerea tehnologiei depinzand de o serie de
factori printre care se numara costurile produsului energetic, volumul biomasei care urmeaza
sa fie transformata in biocombustibili sau accesul la piata energetica.
1. Biomasa vegetala
Biomasa vegetala sau biomasa lignocelulozica este alcatuita din 26 % lignina, 44 % celuloza si 30 % hemiceluloza.
Se utilizeaza de regula deseuri lemnoase care pot fi valorificate ulterior pentru obtinerea de biocombustibili. Biomasa, fiind o
componenta a ciclului carbonului in natura,contribuie la absorbtia dioxidului de carbon din atmosfera prin procesul de
fotosinteza. In felul acesta, cresterea productiei de biomasa la nivel mondial are impact pozitiv asupra mediului inconjurator
prin reducerea gazelor cu efect de sera de pana la 209 milioane tone CO2 echivalent/an. (Gog, 2008)
Folosirea biomasei vegetale pentru obtinerea prin ardere a energiei ofera o serie de avantaje:
1. Protejarea mediului inconjurator prin evitarea cresterii cantitatii de CO2 in atmosfera. Prin folosirea biocombustibililor
vegetali, CO2 ramane intr-un circuit inchis.
Plantele iau CO2 din atmosfera in procesul de fotosinteza, iar prin arderea biocombustibililor se degaja energie si aceeasi
cantitate de CO2, care fusese luata initial din atmosfera, astfel ca, in final, nu se provoaca nici o crestere a cantitatii de CO2
din atmosfera.
2. Un impact ecologic pozitiv il are si faptul ca la arderea unor biocombustibili si alte emisii din gazele de ardere sunt in
cantitate mai mica decat in gazele de la arderea combustibililor fosili.
3. Biocombustibilii proveniti din reziduuri sau din produse secundare ale productiei agricole, cum sunt paiele, cocenii si
altele, pot avea si un pret scazut.
4. Unele dintre plantele energetice cultivate sunt nepretentioase in ceea ce priveste conditiile de sol si se preteaza bine la
lucrarile mecanizate.
Biomasa vegetala, reprezentata de plantele oleaginoase, de culturile si deseurile agricole, de biomasa si deseurile lemnoase sau
de deseurile industriale si municipale trebuie recoltata, colectata si depozitata, iar apoi necesita anumite tehnologii de
conversie pentru a rezulta produsii finali.

Tehnologiile de conversie pot fi chimice (transesterificare), fizico-chimice (extractie),biochimice (fermentatie) sau termo-
chimice (gazificare). Se pot obtine in aceste procese si produsi secundari care sunt apoi transformati in produsi finali.
Produsii finali sunt combustibili pentru transport (biodiesel, bioetanol), combustibili generatori de caldura si electricitate si
compusi chimici valorosi (farmaceutici, polimeri).
 
 
 
 
 
 
• Bibliografie
• 1. Maican E., Sisteme de energii regenerabile, Ed. Printech, București,
2015.
• 2. Caisin S., Şveţ A., Halaim N. Surse de enegie regenerabilă – suport
didactic, Chișinău, 2014. ISBN 978-9975-80-816
• 3. Paraschiv G. (coord.), Ungureanu N., Dincă N.M., Zăbavă B.Șt., Ferdeș
M., Moiceanu G., Toma M.L. Obținerea biogazului și impactul asupra
mediului. Editura Politehnica Press, 303 pagini, ISBN 978-606-515-900-6.
CIP 2020-02526. București, 2020.
• https://graduo.ro/referate/ecologie/biocombustibili-460716
• https://www.scribd.com/doc/187494526/REFERAT-
• Biocombustibili
• http://www.biocombustibil-tm.ro/