STRUCTURA FLORII

LA ANGIOSPERME

Clasa:aX-a SN1
Tomus Ana-Maria
Pop-Paveloni Denis
Floarea la angiosperme este un complex de
organe de reproducere, protejate sau nu de un
înveliș floral;
Florile pot fi:
a) unisexuate: masculine și feminine;
b) hermafrodite – pe aceeași floare se întâlnesc
atât elemente masculine cât și feminine
Elementele componente ale unei flori:
- peduncul – codița florii;
- receptacul – de ele se prind elementele învelișului floral și
organele de reproducere;
- învelișul floral:
a) elemente identice - tepale (formează perigonul, P), de
exemplu la lalea;
b) diferite - sepalele (totalitatea lor formează caliciul, K), la
exterior; De regula sunt verzi,dar pot fi si colorate(ca la iris)
- petalele (totalitatea lor formează corola, C), la interior;
-staminele (formeaza partea barbateasca a florii,androceul(A).
-carpelele (formeaza partwea femeiasca a florii,gineceul).Ele
pot fi situate pe receptacul-ovar superior sau cufundat in
receptacul-ovar inferior.
Clasificare invelis floral:

- dublu = periant, diferentiat in caliciu (K) si corola (C)

K - reprezinta totalitatea sepalelor care sunt in general sub

forma unor frunzulite verzi

C - reprezinta totalitatea petalelor

- simplu = perigon, invelisul floral nefiind diferentiat in caliciu

si corola; elementele florale se numesc tepale
 Organele de reproducere

- androceul (A): reprezinta partea masculina

a florii; cuprinde totalitatea staminelor

-stamina: organ de reproducere masculin

O floare tipica la angiosperme este alcatuita din:

- peduncul (poarta numele de pedicel când florile sunt grupate în

inflorescente). Pedunculul poate lipsi si în acest caz floarea se
numeste sesila;

- receptacul;

-invelisurile florale (caliciul si corola);

- androceu;

- gineceu.
Floarea se formeaza la baza unei frunzulite numita bractee.
Partile florii pot avea pozitii, marimi alcatuiri diferite si ele pot
servi la recunoasterea speciilor si chiar a familiilor de plante.

Din punct de vedere al simetriei, florile sunt:

- cu polisimetrie si se numesc actinomorfe (ex. la mar);

- monosimetrie si se numesc zigomorfe (ex. la mazare);

- asimetrice sunt rare (Canna indica)

RECEPTACULUL sau axul floral, este partea terminala
a pedunculului si pe el se insera componentele florii. Din punct
de vedere morfologic, receptaculul poate avea forme diferite:

- cilindric (micsunele);

- conic (piciorul-cocosului);

- disciform (fraga);

- butelie (ghiocel);

- cupa (maces).
Dispozitia elementelor florii pe receptacul poate fi:

- spiralata - la plantele mai putin evoluate partile florii se insera pe

receptacul de-a lungul unei spirale (fam. Magnoliaceae);

- ciclica - toate partile florii se dispun pe cercuri concentrice (la

angiospermele evaluate ex: Solanaceae). Aproape întotdeauna
elementele de pe un ciclu sunt dispuse alternative cu cele de pe
ciclul alaturat;

- hemiciclica - învelisurile florale sunt asezate ciclic, iar staminele

si carpelele sunt dispuse spiralat (la Ranunculaceae).

Staminele pot fi asezate pe un singur ciclu sau pe doua. În ultimul

caz staminele de pe primul ciclu sunt asezate în fata sepalelor
(episepal), iar cele de pe al doilea ciclu în fata petalelor (epipetal).
PERIANTUL este format din totalitatea învelisurilor florale
care se gasesc în jurul organelor de reproducere. Când periantul
este format din doua învelisuri (caliciu si corola), el se numeste
periant dublu. Când este alcatuit din elemente asemanatoare,
nediferentiate (tepale), se numeste periant simplu sau perigon.

Perigonul poate fi:

- sepaloid (calicoid) când tepalele sunt verzi (Urtica);

- petaloid (coroloid) când tepalele sunt colorate ca si o corola

tipica (la Tulipa);
CALICIUL (K) este verticilul exterior al periantului si este
format din totalitatea sepalelor. Caliciul dupa culoarea sepalelor
poate fi:

- foliaceu - când sepalele sunt de culoare verde;

- petaloid - când sepalele sunt colorate.

COROLA este al doilea învelis al periantului, alcatuit din
totalitatea petalelor care au rol protector si de atractie a insectelor.
Petalele sunt diferit colorate si sunt caduce. Când periantul este
alcatuit numai din doua verticile, pozitia petalelor fata de sepale
alterneaza. Petalele au forme si marimi diferite: ovat-lanceolata,
bilobata circulara, tetralobata, unguiculate, în forma de cornet etc.

Corola poate fi:

 dupa raportul de concrestere dintre petale: gamopetala (petalele sunt
concrescute total sau partial, la Solanaceae, Labiate) si dialipetala
(petalele sunt libere la Rosaceae, Crucifere).

 dupa simetrie: actinomorfa (corola poate fi împartita în doua parti

egale prin orice plan care trece prin centrul ei), la Rosaceae,
zigomorfa (corola cu petale neegale si care poate fi împartita în doua
jumatati simetrice numai printr-un singur plan), la Leguminoasae si
asimetrica (nu poate fi împartita prin nici un plan de simetrie), la
Valeriana officinalis.
ANDROCEUL reprezinta totalitatea staminelor
(microsporofilelor) dintr-o floare si care constituie partea barbateasca
a acesteia. Ca si sepalele si petalele, stamina este considerata o frunza
metamorfozata, fertila, care poarta sacii polinici cu granule de polen
(microsporii).

O stamina este alcatuita din: filament, conectiv si antera.

Numarul staminelor este foarte variabil, dar în general este un
character constant si characteristic speciilor: la varza sunt 6 stamine,
la cartof 5 stamine, 4 stamine la rapita etc.
Staminele sunt dispuse pe un singur vertical, mai rar pe doua, la
Gamopetalae si pe mai multe verticile la speciile din clasa
Dialipetalae.

Filamentul este partea sterila a staminei, lung, subtire, cilindric,

rareori latit, simplu, neramificat. La unele flori, filamentul se
ramifica: bifurcat la alun, ramificat de mai multe ori la ricin.
Filamentele dintr-o floare sunt aproape egale ca lungime.
 Gineceul

Reprezinta partea femeiasca a florii si este format din totalitatea

carpelelor (macrosporofile).

Dupa numarul de carpele care intra în structura gineceului, acesta poate

fi:

- monocarpelar (la Papilionaceae);

- bicarpelar (la Umbelliferae);

- tricarpelar (la Liliaceae);

- tetracarpelar (la Cruciferae);

- policarpelar (la Ranunculaceae).

Ovarul

Este partea bazala a gineceului care se prinde direct de axul floral. În

functie de pozitia sa pe receptacul în raport cu celelalte piese florale,
ovarul poate fi:

- superior, se prinde deasupra receptaculului, iar celelalte piese sunt

inserate la baza sa (floarea este hipogina; la Cruciferae,
Leguminoasae);

- semiinferior, când ovarul este afundat partial în receptacul (floarea

este perigina; la specii de Rosaceae, Ericaceae);

- inferior, când ovarul este complet introdus în cupa receptorului

(floarea este epigina; la Umbellireae, Cucurnitaceae).

În interior ovarul prezinta una sau mai multe cavitati (loculi), în care se
formeaza ovulele.
Ovulul (macrosporange) este format din:
- la exterior, doua integumente: extern si intern;

- terminal prezinta un orificiu numit micropil;

- în interior, un tesut parenchimatic omogen, numit nucela în

care se formeaza sacul embrionar;

- calota, un tesut între micropil si sacul embrionar;

- prezinta o codita numita fenicul cu ajutorul caruia se

prinde de placenta;

- hil, locul de insertie al feniculului pe ovar;

Stilul

Este o prelungire cilindrica si subtire a ovarului si corespunde

nervurii principale a carpelei. Poate avea lungimi diferite în functie
de specie, astfel: foarte lung (Zea mays), lung (Vinca minor), scurt
(Vitis vinifera), redus sau poate lipsi (Papaver).

La cele mai multe plante stilul este în prelungirea ovarului, alteori

este inserat lateral la plantele din genul Potentilla, sau la baza
ovarului (stil ginobazic) la specii din fam. Boraginaceae.
Stigmatul

Este partea terminala a stilului si are forme diferite: stelat

(Papaver), globulos (specii de Viola), foliaceu (specii de Iris),
lung si filiform (specii de Plantago, Zea mays), fidat sau lobat
(specii de Tulipa - trifidat).

Numarul lobilor stigmatului indica numarul carpelor

concerscute. Stigmatul poate fi prins direct de ovar, lipsind stilul,
caz, în care se vorbeste de stigmat sesil (mac).

Stigmatul este întotdeauna prevazut cu papile, care secreta un

lichid vâscos bogat în glucide, ce retine si hraneste graunciorii de
pollen.
1 – Floare matură
2 – stigmat (partea superioară a ovarului sau a stilului)
3 – stil (partea filiformă aflată deasupra ovarului, care se termină prin stigmat)
4 – filamentul staminal susținând anterele
5 – axa florală sau receptacul, antofor (extremitatea pedunculului floral, pe care sunt așezate
periantul, androceul și gineceul)
6 – Articulație (locul de inserție a axei florală pe pedicel)
7 – Pedicel (suportul mic al florii) sau peduncul floral (suportul florii pe care sunt prinse florile
solitare sau grupate în inflorescențe)
8 – nectarină (organ care secretă sau conține nectar)
9 – stamină (organ al florii format din filament, anteră și conectiv, totalitatea lor constituind
androceul)
10 – ovar (cavitatea bazală a gineceului conținând ovulele; primordiul fructul)
11 –Ovule (celule sexuale femele din ovar)
12 – Conectiv (partea terminală a filamentului staminal care unește cele două teci ale anterelor)
13 – Sac polinic (cavitate aflată în interiorul lojei anterei, conținând grăuncioare de polen)
14 – Anteră (extremitate superioară a filamentului staminal conținând de obicei patru saci
polinici)
15 – Periant (totalitatea învelișurilor florale: caliciu, corolă, perigon)
16 – Colrolă (înveliș floral intern al florii, de obicei colorat, format din petale)
17 – Caliciu (înveliș floral extern al florii, de obicei verde, format din sepale)