THE EFFECTS OF TRAINING ON

CAREGIVER IMPLEMENTATION OF
INCIDENTAL TEACHING
Hsing-Hsiu Hsieh, David A. Wilder, and O. Elisabeth Abellon
Florisa Institute of Technology
Aparținătorii/ părinții joacă un rol critic în predarea și gestionarea unui comportamentului problematic
manifestat de persoanele cu autism și alte dizabilități. Analiștii comportamentali i-au învățat pe aceștia o
varietate de tehnici de evaluare și intervenție care sunt utile pentru această populație. Acestea includ analiza
funcțională, predarea prin încercări discrete, etc.
METODĂ

Participanți

1. Sue (24 de ani)- membru al personalului de îngrijire a lui Mike (8 ani)

2. Jack(41 ani)- tatăl Lindei (10 ani)

3. Liza (32 ani)- mama lui Kathy (8 ani)

Colectarea datelor și design

Variabila dependentă a fost procentul de răspunsuri corecte bazate pe performanța părinților/ îngrijitorilor
în pașii procedurii de predare incidentală. Fiecare studiu a implicat prezentarea instrucțiunii părinților/
aparținătorilor de către unul dintre cei doi studenți absolvenți instruiți. O sesiune a constat în trei trialuri.
• Pașii procedurii

(a) aranjarea mediu inconjurator

(b) atragerea atenției copilului

(c) oferirea unui stimul discriminant

(d) așteptarea răspunsului inițial al copilului timp de 5 secunde

(e) dacă copilul da un răspuns corect, îi dam lucrul, îi oferim ajutorul sau informațiile, împreună cu laude verbale

(f) în cazul în care copilul NU emite un răspuns corect, utilizați următoarea secvență de promptare: „ prompez
verbal răspunsul; după 5 secunde, dacă copilul nu emite comportamentul țintă, modelăm răspunsul; așteptați
încă 5 secunde; dacă copilul încă nu a emis un răspunsul, ghidăm fizic copilul să emită răspunsul; după ce
copilul emite răspunsul (chiar dacă este ghidat fizic), îi dam imediat lucrul
 Procedura

1.Faza de inceput

În timpul fiecărui trial , părintelui/ îngrijitorului i s-a dat definiția predării incidentale și i s-a cerut să-și învețe
copilul să emită răspunsul dorit. Acesta a selectat răspunsuri pentru fiecare copil.

Mike
*sarcina a fost sa
semnaleze „nisip”, care a
fost urmată de acces la
cutia cu nisip de la
domiciliul grupului său
Linda
*sarcina a fost să semnaleze Kathy
„pantofi”, care a fost urmată *sarcina a fost să
de ajutor pentru a-și pune schimbe un cartonaș
pantofii și pentru a se juca în ilustrat, care a fost
aer liber urmată de ajutor pentru
a-și încălța pantofii și
pentru a juca în aer
liber
 2.Review+modelare+feedback (faza de training)

În timpul fazei de training, experimentatorul a oferit o listă de pași care descriu modul de desfășurare a predării incidentale.
În urma revizuirii procedurii, părinților/ îngrijitorilor li sa oferit feedback grafic și verbal cu privire la performanțele lor de
bază.

Experimentatorul a demonstrat apoi cum să practice predarea incidentală. În continuare, părintele/ îngrijitorul a fost rugat
să repete procedura de predare incidentală și să efectueze trei încercări consecutive cu copilul. Imediat după repetiție,
experimentatorul a oferit feedback verbal bazat pe aderarea la componente.

Revizuirea, modelarea și feedback-ul au fost repetate până când părintele/ îngrijitorul a obținut cel puțin 80% răspuns corect
pentru trei sesiuni consecutive.

Colectarea datelor despre performanța părintelui/ îngrijitorului a început când a început lucrul cu copilul său.
3.Faza feedback-ului

Faza feedbackului a fost efectuată pentru a asigura performanța adecvată a îngrijitorului în absența listei de pași
de predare incidentală, a revizuirii procedurii înainte de proces sau a modelării. În timpul fazei de feedback,
părintele/ îngrijitorul a fost rugat să finalizeze trei încercări cu copilul. Apoi, experimentatorul a oferit feedback
verbal bazat pe aderarea la componente.
4.Post training și abilități diferite

La începutul fiecărei sesiuni de post training, părinților/ îngrijitorilor li s-a cerut să efectueze procedura de predare
incidentală la maximum posibil. În această fază nu a fost efectuat niciun antrenament, revizuire, modelare sau feedback.
Aceste sesiuni au fost desfășurate în același cadru ca și sesiunile de antrenament. Criteriul de finalizare în această fază a
fost să obțină 100% corect pentru trei sesiuni consecutive.

La 2 până la 3 săptămâni după terminarea sesiunilor de post training, , au fost efectuate probe pe o abilitate diferită; tuturor
îngrijitorilor li sa cerut să aplice procedura pe sarcini noi.
REZULTATE ȘI DISCUȚII

Figura 1 afișează procentul sarcinilor

efectuate corect de către părinți/ îngrijitori
pe parcursul studiului. Procentul de pași
completați corect a fost scăzut pentru toți
îngrijitorii în perioada inițială.

În timpul fazei review+modelare+feedback,

comportamentul tuturor părinților/
îngrijitorilor a crescut la nivel de criteriu și a
persistat la niveluri ridicate în toate fazele
ulterioare.
Figura 2 afișează procentul de răspunsuri independente
corecte. În perioada inițială, niciun copil nu a răspuns
corect. În faza de review+modelare+feedback și faza
de feedback, fiecare copil a prezentat răspunsuri
corecte inconsecvente. În timpul fazei de post training,
fiecare copil a prezentat cel puțin 33% răspunsuri
corecte. În faza de abilități diferite, Mike, Linda și
Kathy au avut o medie de 22%, 11% și, respectiv, 55%
răspunsuri corecte
Rezultatele acestui studiu sugerează că îngrijitorii cu experiență limitată în analiza
comportamentului pot fi învățați să implementeze predarea incidentală.

În ciuda îmbunătățirii performanței îngrijitorilor, performanțele a doi dintre cei trei

copii nu s-au îmbunătățit substanțial.
Limite
• Deoarece întăritorul a fost prezentat copilului după al treilea pas (adică, îndrumarea
fizică) al procedurii, unii participanți ar fi putut înțelege că pur și simplu ar putea
aștepta să fie promptați fizic pentru a da răspunsul corect și apoi primește ce își dorește

• Activitățile nu au fost alese pe baza unei evaluări oficiale a preferințelor stimulente

• Nu au fost colectate măsuri de referință pentru abilitățile care au fost evaluate după faza
de postformare. Prin urmare, nu se cunoaște măsura în care participanții și-au
îmbunătățit performanțele în faza de abilități diferite a studiului
Incidental Teaching of Age-Appropriate
Social Phrases to Children With Autism
Gail G. McGee and Teresa Daly
Emory University
Includerea de succes este facilitată atunci când copiii cu autism interacționează în moduri semnificative cu semenii
lor tipici. Cu toate acestea, deficitele în limbajul conversațional limitează probabil atractivitatea socială a copiilor
cu autism față de colegii lor.
Acest studiu a evaluat o abordare de predare incidentală pentru promovarea utilizării frazelor sociale adecvate
vârstei de către trei băieți de vârstă preșcolară cu autism.
Metode

Participanții
Au participat trei băieți cu autism. Toți au fost înscriși într-o instituție preșcolară universitară, care a fost
frecventată de majoritatea copiilor obișnuiți și fiecare a fost diagnosticat în mod independent de către
profesioniști cu experiență și a îndeplinit criteriile specifice tulburării.

Copilul 1 avea 5 ani și 2 luni și era înscris la grădiniță timp de 18 luni. A intrat în grădiniță cu mai puțin
de 10 cuvinte funcționale, împreună cu o ecolalie întârziată, dar până la momentul studiului Copilul 1
avea un vocabular expresiv mare și vorbea în principal folosind expresii și propoziții scurte (lungimea
medie a enunțului era de 3,52). La momentul studiului, vocabularul receptiv al Copilului 1 a fost estimat
la o vârstă echivalentă cu cel puțin 48 de luni
Copilul 2 avea 4 ani și 11 luni și fusese înscris la grădiniță de 10 luni. A fost mut când a fost înscris pentru prima
dată și a intrat în intervenție timpurie cu o despicătură a palatului corectată și corzile vocale scurte.
Acesta folosea limbaj expresiv de numai 6 luni. Deși avea cel puțin 50 de cuvinte semnificative în vocabularul său
de zi cu zi și era capabil să combine până la 4 cuvinte în propoziții complete, rareori vorbea dacă nu i se solicita
direct să facă acest lucru. Când comunica, era de obicei cu gesturi sau enunțuri dintr-un singur cuvânt (lungimea
medie a enunțului a fost de 1,40).
Testele standardizate au sugerat că vocabularul receptiv al Copilului 2 era la o vârstă echivalentă cu 31 de luni.

Copilul 3 avea 4 ani și 9 luni când a început studiul și fusese înscris la grădinița în care s-a desfășurat studiul timp
de 15 luni. Vocabularul Copilului 3 a crescut de la mai puțin de 10 cuvinte funcționale la mai mult de 75 de
cuvinte; cu toate acestea, o mare parte din limbajul său a constat în ecolalie imediată sau întârziată, jargon
ocazional și, de asemenea, s-a angajat într-un discurs repetitiv. Copilul 3 vorbea de obicei în enunțuri de unul sau
două cuvinte (lungimea medie a enunțului a fost de 1,56), iar vocabularul său receptiv a fost estimat la o vârstă
echivalentă cu

aproximativ 30 de luni.
Patru copii tipici (trei băieți și o fată), care aveau vârste cuprinse între 3 ani și 5 luni și 5 ani și 1 lună, au fost
prezenți pe parcursul tuturor sesiunilor experimentale, dar nu au primit nicio instrucțiune directă în utilizarea
expresiilor sociale vizate în acest studiu. Aceștia prezentau o funcționare intelectuală normală, nu aveau nicio
dovadă de dizabilitate, iar abilitățile lor lingvistice variau de la medie la peste medie. Lungimea medie a rostirii a
fost aproape aceeași pentru cei trei băieți tipici (3,50, 3,72 și 3,74 cuvinte). Verbalizările copiilor tipici au variat de
la comentarii cu un singur cuvânt la propoziții complexe compuse din până la 16 cuvinte.
Setting
Toate sesiunile experimentale s-au desfășurat în cadrul activităților tradiționale ale copilăriei timpurii, care au fost oferite
în mod regulat în programul zilnic al grădiniței în care a avut loc studiul.

Materiale didactice

Un grup de jucării preferate a fost selectat dintr-un magazin, care a fost oferit periodic pentru a oferi copiilor oportunități
de a proba și de a alege dintr-o gamă de jucării manipulative și/sau electronice. În scopul acestui studiu, majoritatea
jucăriilor au fost achiziționate recent cu intenția de a oferi opțiuni între o mare varietate de rezultate senzoriale (de
exemplu, jucării cu calități vizuale, jucării auditive, caracteristici tactile).

Măsurarea variabilelor dependente

Două expresii sociale au fost vizate în mod special pentru predare, inclusiv „În regulă/ bine” și ”Știi ce?”.
Variațiile minore ale fiecărei fraze, care erau echivalente din punct de vedere funcțional cu fraza originală, au
fost, de asemenea, socotite ca apariții ale frazelor țintă (adică, corect atunci când este folosit pentru a însemna ”În
regulă/ bine” și „Știi ce?”)
Design experimental

Faza initiala

Copiii cu autism și colegii lor tipici au fost invitați să participe la una dintre cele două activități de masă, în funcție de
grupul atribuit.

Sesiuni de predare

• Faza 1-Predarea inițială a „Bine/ în regulă”

• Faza 2- Predarea inițială a „Știi ce?”

• Faza 3- Retragerea Promptului pentru „Bine”

• Faza 4- Retragerea promptului pentru „Știi ce?”

• Faza 5- Retragerea promptului pentru a folosi ambele fraze sociale

 Rezultate
După cum se arată în Figura 1, nu a existat nicio
utilizare a frazelor sociale țintă de către niciunul dintre
cei trei participanți în timpul fazei inițiale și toți au
demonstrat creșteri imediate în utilizarea frazelor
sociale țintă atunci când predarea a fost introdusă în
activitățile de predare. Toți cei trei copii au transferat,
de asemenea, utilizarea frazelor sociale dobândite în
timpul sesiunilor de predare în condițiile naturale.
Figura 2 ilustrează faptul că toți copiii cu autism au
prezentat un anumit transfer în utilizarea expresiilor
sociale țintă de la sesiunile de predare la activitățile de
joc liber. Doi dintre băieții cu autism și-au generalizat
utilizarea expresiilor sociale de la interacțiunile cu
profesorul de conversație original la interacțiunile cu
un alt profesor.
Discuţie

Copiii cu autism au reușit să dobândească fraze sociale în condițiile în care au fost disponibile
îndemnuri și întăriri tangibile contingente și, ulterior, au transferat utilizarea acestor fraze pe perioade
lungi și în situații în care nu au existat nici solicitări, nici recompense pentru utilizarea frazelor țintă.
Toți cei trei băieți cu autism au demonstrat, de asemenea, o utilizare generalizată a noilor fraze într-o
activitate și un cadru diferit, iar doi dintre cei trei copii cu autism au folosit expresiile sociale cel puțin o
dată în prezența unui profesor care nu fusese direct asociat cu predarea
Bibliografie

• Hsieh, H. H., Wilder, D. A., & Abellon, O. E. (2011). The effects of training on
caregiver implementation of incidental teaching. Journal of Applied Behavior
Analysis, 44(1), 199-203.

• McGee, G. G., & Daly, T. (2007). Incidental teaching of age-appropriate social

phrases to children with autism. Research and Practice for Persons with Severe
Disabilities, 32(2), 112-123.