Ion Creangă

Cât de bine cunoşti opera

povestitorului ?
Dovedeşte-o, selectând răspunsurile corecte!
Portretul lui Ion Creangă!
 “După ce-au mântuit de mâncat, călătorul
străin scoate cinci lei din pungă şi-i dă, din
întâmplare, celui ce avusese trei pâni, zicând:
— Primiţi, vă rog, oameni buni, această mică
mulţămită de la mine, pentru că mi-aţi dat
demâncare la nevoie; veţi cinsti mai încolo câte un
pahar de vin, sau veţi face cu banii ce veţi pofti. Nu
sunt vrednic să vă mulţămesc de binele ce mi-aţi
făcut, căci nu vedeam lumea înaintea ochilor de
flămând ce eram”
INUL ŞI CĂMEŞA POPA DUHU

CINCI PÂINI
“CINCI PÂINI”
 „
− Ce ai , draga mamei, ce-ti este?
-Mamă, mamă!Copilul meu are să
moară!
-Când şi cum?
-Iată cum.Vezi drobul cel mare de pe
horn?”
INUL ŞI CĂMEŞA

PROSTIA OMENEASCĂ

CINCI PÂINI
“PROSTIA
OMENEASC
Ă”
-Ba eu, unul, să iertaţi dumneavoastră,
cucoane, încă tot n-am înţeles, răspunde
moş Roată.
-Cum se face asta, moş Ioane?Mai bine ce
v-am tălmăcit şi un copil putea să înţeleagă.
-Mai aşa, cucoane, răspunseră ceilalţi.
INUL ŞI CĂMEŞA

PROSTIA OMENEASCĂ

MOŞ IOAN ROATĂ

“MOŞ IOAN
ROATĂ”
„ — Măi babă, mănânci ca în târgul lui
Cremene. Ia dă-mi şi mie nişte ouă, ca să-mi
prind pofta măcar. — Da' cum nu! zise
baba, care era foarte zgârcită. Dacă ai poftă
de ouă, bate şi tu cucoşul tău, să facă ouă, şi-i
mânca; că eu aşa am bătut găina, şi iacătă-o
cum se ouă.
SOACRA CU TREI NURORI

PUNGUŢA CU DOI BANI

ACUL ŞI BAROSUL
“PUNGUŢA CU DOI BANI”
 “Şi aşa zicând, pune poalele-n brâu, îşi suflecă
mânicele, aţâţă focul şi s-apucă de făcut bucate. Face ea
sarmale, face plachie, face alivenci, face pască cu
smântână şi cu ouă şi fel de fel de bucate. Apoi umple
groapa cu jăratic şi cu lemne putregăioase ca să ardă
focul mocnit. După asta aşază o leaşă de nuiele numai
întinată şi nişte frunzări peste dânsa : peste frunzări
toarnă ţărână şi peste ţărână aşterne o rogojină. Apoi
face un scăuieş de ceară anume pentru lup. “

CAPRA CU TREI IEZI

DĂNILĂ PREPELEAC

POVESTEA PORCULUI
“CAPRA CU
TREI IEZI”
 — Bună masa, cumătră! Ti!!! da' ce mai
de peşte ai! Dă-mi şi mie, că ta...re! mi-i poftă!
— Ia mai pune-ţi pofta-n cuiu, cumătre, că
doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu.
Dacă ţi-i aşa de poftă, du-te şi-ţi moaie coada-
n baltă, ca mine, şi-i avea peşte să mănânci. —
Învaţă-mă, te rog, cumătră, că eu nu ştiu cum
se prinde peştele.
URSUL PĂCĂLIT DE VULPE

POVESTEA LUI STAN PĂŢITUL

POVESTEA PORCULUI
 “URSUL
PĂCĂLIT DE
VULPE”
 — Fată frumoasă şi harnică, fie-ţi milă de
mine şi mă grijeşte, că ţi-oi prinde şi eu bine
vrodată!
Atunci fetei i se făcu milă şi, luând căţeluşa, o
spălă şi-o griji foarte bine. Apoi o lăsă acolo şi-şi
căută de drum, mulţumită fiind în suflet că a
putut săvârşi o faptă bună.
POVESTEA LUI STAN PĂŢITUL

FATA BABEI ŞI FATA MOŞNEAGULUI

URSUL PĂCĂLIT DE VULPE

“FATA BABEI
ŞI FATA
MOŞNEAGUL
UI”
 “— Dar bine, Ivane, iar ai de gând să mă
chinuieşti cu turbinca ceea a ta?
— Ba dac-aş avea mai multă putere, ţi-o
spun drept că ţi-aş scoate ochii ca la
dracul şi te-aş frige pe frigare, zise Ivan cu
ciudă, că din pricina ta s-a prăpădit atâta
amar de lume, de la Adam şi până astăzi.
Paşol na turbinca, Vidma!“
POPA DUHU

IVAN TURBINCĂ
PROSTIA OMENEASCĂ
 “IVAN
TURBINCĂ
”
 — Dar muieţi-s pormagii? zise atunci leneşul, cu
jumătate de gură, fără să se cârnească din loc.
— Ce-a zis? întrebă cucoana pe săteni.
— Ce să zică, milostivă cucoană, răspunde unul.
Ia, întreabă, că muieţi-s posmagii?
— Vai de mine şi de mine, zise cucoana cu
mirare, încă asta n-am auzit! Da' el nu poate să
şi-i moaie?

DĂNILĂ PREPELEAC

POVESTEA LUI STAN PĂŢITUL

POVESTEA UNUI OM LENEŞ

“POVESTEA
UNUI OM
LENEŞ”
 “-Iaca, măi băbuscă, ce odor ţi-am adus
eu! Numai să-ţi trăiască! Un băiat ochios,
sprâncenat şi frumuşel de nu se mai poate. Îţi
seamănă ţie, ruptă bucaţică!... Acum pune de
lăutoare si grijeste-l cum ştii tu că se grijesc
băieţii: că, după cum vezi, îi cam colbăit,
mititelul! “

SOACRA CU TREI NURORI

POVESTEA PORCULUI

FATA BABEI ŞI FATA MOŞULUI

“POVESTEA
PORCULUI”
 -...Darîn gândul meu: Ştii c-am nimerit-o?
bine că nu-s acasă; şi, de n-ar veni degrabă, şi
mai bine-ar fi!... Şi, scurt şi cuprinzător, sărut
mâna mătuşei, luându-mi ziua bună, ca un băiat
de treabă, ies din casă cu chip că mă duc la
scăldat, mă şupuresc pe unde pot şi, când colo,
mă trezesc în cireşul femeii şi încep a cărăbăni la
cireşe în sân, crude, coapte, cum se găseau.

AMINTIRI DIN COPILĂRIE

POVESTEA UNUI OM LENEŞ

POVESTEA LUI HARAP-ALB

LA CIREŞE
“Amintiri din
copilărie”
 “Toţi plângeau şi nu se puteau dumeri despre
semnele ce face mama lor. Atunci nora cea tânără
zise, prefăcându-se că plânge şi ea:
- Da' nu inţelegeţi ce vrea mămuca?
- Nu, ziseră ei.
- Biata mamucă lasă cu limbă de moarte: ca fratele
cel mare să ia locul si casa cea despre răsărit; cel
mijlociu, cea despre apus; iară noi, ca mezini ce
suntem, să rămânem aici, în casa bătrânească. “
SOACRA CU TREI NURORI

POVESTEA UNUI OM LENEŞ

POVESTEA LUI HARAP-ALB

 “SOACRA
CU TREI NURORI
“
— De vânzare-ţi e găinuşa ceea... măi băiate?
— De vânzare, moşule!
— Şi cât cei pe dânsa?
— Cât crezi dumneata că face!
— Ia ad-o-ncoace la moşul, s-o drămăluiască! Şi
cum i-o dau în mână, javra dracului se face a o
căuta de ou şi-i dezleagă atunci frumuşel aţa de la
picior, apoi mi-o aruncă-n sus, zicând: Iaca poznă,
c-am scăpat-o! Pupăza, zbrr! pe-o dugheană şi,
după ce se mai odihneşte puţin, îşi ia apoi drumul
în zbor spre Humuleşti şi mă lasă mare şi devreme
cu lacrimile pe obraz, uitându-mă după dânsa!...
MOŞ ION ROATĂ ŞI UNIREA CINCI PÂINI

AMINTIRI DIN COPILĂRIE

PUPĂZA DIN TEI
“Amintiri din
copilărie”