MAGNETISM

UL
TERESTRU.
BUSOLA
Scurt istoric: Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au încercat să
se orienteze. Busola, sau acul magnetic (fig. V.5), era deja cunoscută
în timpul împăraților din dinastia Han din China, între anii 300 şi 200
î.Hr. Pe atunci, busola consta dintr-o piatră magnetică legată de un
fir de ață pentru a se putea roti liber. În Europa fiind adusă în anul
1190 de arabi. Tradiția spune că forma busolei de azi i se datorează
navigatorului italian din secolul al XIII-lea Flavio Gioia din Amalfi,
declarat „descoperitor al busolei”.
Busola este un instrument folosit pentru orientare. Acul busolei este
un mic magnet în formă de ac. Pământul este un magnet uriaș care are,
pe lângă polii geografici, doi poli magnetici, Polul Nord magnetic situat
în emisfera sudică și Polul Sud magnetic situat în emisfera nordică
Câmpul magnetic terestru protejează suprafața Pământului
de radiațiile nocive emise de Soare.
William Gilbert a fost cel care, în anul 1600, a lansat ideea că,
planeta pe care locuim este un magnet uriaș. El a explicat astfel
funcționarea busolei.
Polii magnetici se deplasează permanent. De-a lungul existenței
Pământului, orientarea câmpului magnetic s-a schimbat de mai
multe ori, nordul magnetic devenind sud și invers.