 Definiție:

Fenomenul de inducție electromagnetică constă în apariția unei tensiuni electromotoare într-un circuit
stră bă tut de un flux magnetic variabil în timp.

Fenomenul de inducție electromagnetică a fost pus în evidență de că tre fizicianul Michael Faraday în
anul 1831. Experimental, prin introducerea unui magnetic permanent în formă de bară într-o bobină ce
are în circuitul să u un galvanometru, se constă că acul acestuia deviază într-un sens, iar la scoaterea
magnetului din bobină , acul deviază în sens opus.

Observație 1: Sub formă generală, fenomenul de induc ție

electromagnetică constă în apariția unui câmp electric cu linii închise în
regiunea în care există un flux magnetic în timp.

Observație 2: În interiorul pieselor metalice aflate în mișcare într-un

câmp magnetic sau în interiorul pieselor metalice aflate într-un c âmp
magnetic variabil pot apărea curenți electrici induși numiți „ curenți
turbionari sau curenți Foucault.
 Definiție

• Autoinducția este fenomenul de inducție electromagnetică produs într-un circuit datorită variației intensită ții
curentului din acel circuit.

• Fenomenul de autoinducție este un caz particular de inducție electromagnetică , la care circuitul inductor este în
același timp și circuit indus. Acest fenomen apare ori de câ te ori fluxul magnetic propriu ce stră bate un circuit este
variabil, la orice variație a intensită ții curentului din circuit, la închiderea sau deschiderea întrerupă torului K.

• Enunț: Tensiunea electromotoare autoindusă într-un circuit este direct proporțională cu viteza de variație a
intensită ții curentului din acel circuit, factorul de proporționalitate fiind inductanța L a circuitului.
• Lucru mecanic efectuat pentru deplasarea sarcinii electrice prin circuit după deconectarea sursei este efectuat pe
seama energiei câ mpului magnetic. Energia câ mpului magnetic se determină calculâ nd energia electrică „W”,
transferată circuitului după deconectarea sursei, câ nd prin circuit este deplasată sarcina electrică „q” datorită t.e.m.
autoindusei: „”.

T.e.m. autoindusă se poate scrie: .

Sarcina electrică se poate scrie: .

Energia câ mpului magnetic () dintr-un circuit de inductanță „L”, stră bă tut de un curent de intensitate „I”,
este dată de semiprodusul dintre inductanța bobinei și pă tratul intensită ții curentului electric.
  Definiție:

• Dacă într-un câ mp magnetic uniform se introduce un conductor în formă de bandă , astfel încâ t planul
conductorului să fie perpendicular pe liniile de câ mp magnetic, iar prin conductor trece un curent electric constant
de intensitate „I”, între două puncte situate pe marginea superioară și respectiv inferioară a conductorului se
stabilește o diferență de potențial transversală Hall ( tensiunea Hall).

• Efectul Hall poate fi folosit pentru mă surarea câ mpurilor

magnetice, sau la realizarea de generatoare Hall.

• Pentru tensiunea Hall se obține relația:

• Sensul curentului indus depinde de felul în care variază fluxul magnetic inductor. Astfel,
la creșterea fluxului magnetic inductor curentul indus are un sens, iar în cazul scă derii
fluxului magnetic, curentul indus își schimbă sensul.

• H.F.E. Lenz stabilește o regulă pentru determinarea sensului curentului indus, regulă
ce-i poartă numele.

• H.F.E –Amplificarea curentului sau factorul de amplificare al unui tranzistor.

 Regula lui Lenz.

Curentul indus într-un circuit stră bă tut de un flux magnetic

variabil are un astfel de sens, încâ t fluxul magnetic produs de

curentul indus se opune variației fluxului magnetic inductor.

Regula lui Lenz este numit după omul de știință german

H.F.Lenz în 1834. Regula lui Lenz respectă a treia lege a
mișcă rii lui Newton ( la fiecare acțiune există întotdeauna o
reacție egală și opusă ) și conservarea energiei (adică energia nu
poate fi nici creată , nici distrusă și, prin urmare, suma tuturor
energiilor din sistem este o constantă ). Mai poate fi folosită
pentru a înțelege conceptul de stocare de energie magnetică
într-un inductor. Atunci câ nd o sursă de emf este conectată
printr-o bobină , un curent începe să curgă prin ea. Emf-ul din
spate se va opune acestei creșteri a curentului prin inductor.
Această lucrare poate fi fă cută prin emf este stocat în inductor și
poate fi recuperat după îndepă rtarea sursei externe.
 Există diferite tipuri de forțe care încarcă experiența mișcării
într-un câmp magnetic, iar forța experimentată de un fir care
trece un flux este un exemplu clasic al Legii. Mai jos am
prezentat cazul în care forța experimentată de firul care trece
prin curentul electric se datorează electronilor care sunt în
mișcare sau în prezența câmpului magnetic, iar acest proces
se întâmplă și invers. Se poate deplasa un fir printr-un câmp
magnetic sau se poate schimba magnitudinea câmpului
magnetic în timp și poate provoca scurgerea unui curent.
„Legea lui Faraday” afirmă o situație: „ Tensiunea indusă într-
un circuit închis este direct proporțională cu rata de
schimbare a timpului a fluxului magnetic care trece prin orice
suprafață cu circuitul în sine ca o margine.”
 Faraday a reușit să proiecteze mai
În figura ală turtă este prezentat un
multe experimente, iar una dintre ele
experiment de inducție
constă în desfă șurarea a două solenoizi
electromagnetică demonstrată prin de sâ rmă în jurul unui inel de fier.
legea lui Faraday. Avem o baterie Pentru a verifica relația dintre
care este responsabilă pentru electricitate și magnetism, el a trecut
alimentarea cu curent electric a unei un curent electric printru-nul dintre
bobine mici. Cu acel pasaj de curent solenoizi printr-un întrerupă tor.
electric „ se creează un câmp Curentul a fost indus în celă lalt.
magnetic prin rotațiile bobinei.” În Faraday a atribuit apariția curenților

bobină există cabluri metalice electrici schimbă rilor de flux magnetic

înfă șurate pe axa proprie. Câ nd care au avut loc în timp. În consecință

bobina se deplasează în interior și și datorită acestui experiment,

„ Michael Faraday „ a reușit să
ieșirea dintru-na mai m-ai mare, are
demonstreze relația dintre câ mpurile
un câ mp magnetic care generează o
magnetice și câ mpurile magnetice și
tensiune în bobină .
câ mpurile electrice.
• Obiectivele de zi cu zi, precum cuptoarele electrice, sunt posibile prin legea lui Faraday. Se știe că practic
toată tehnologia electrică pe care o avem astă zi se bazează pe legea lui Faraday, mai ales, este
important în ceea ce privește toate aparatele electrice, cum ar fi generatoarele, transformatoarele și
motoarele electrice, de exemplu: pentru a putea genera un motor de curent continuu, cunoștințele s-au
bazat în principal pe utilizarea unui disc de cupru care se rotea pe capetele unui magnet, iar datorită
acestei mișcă ri de rotație s-ar putea genera un curent continuu.

• Fenomenul de inducție electromagnetică poate fi pus în evidență printr-o serie de experimente.

• Apropiind un magnet de bobină „” acul galvanometrului G deviază indicâ nd un curent electric. Câ nd magnetul se
oprește curentul dispare. La îndepă rtarea magnetului curentul reapare, dar de sensul opus celui inițial. Analog dacă
în locul magnetului permanent se folosește o bobină alimentară la o tensiune electrică .

• Din expresia fluxului magnetic care stră bate o suprafață „S” a că rei normală formează unghiul φ cu direcția
câ mpului de inducție magnetică .

• Rezultă că fluxul magnetic depinde de patru mă rimi: µ, H, S, φ. Variația orcă rei dintre ele variația fluxului ϕ, și ca urmare
apare un curent de inducție într-un circuit așezat în câ mpul respectiv. Pentru crearea unui curent este necesară existența
unei tensiuni electromotoare. Acest circuit este așezat într-un câ mp magnetic de inducție , viteză constantă .