Georg Friedrich

Händel
Handel s-a născut la 23 februarie 1685 în
orașul Halle/Saxonia (Germania), unde a luat
și primele lecții de muzică de la
Friedrich Wilhelm Zachow. În vârstă de 17 ani,
în 1702, este deja organist în Halle, un an mai
târziu este angajat ca violonist și "Maestro al
Cembalo" în orchestra Operei din Hamburg
condusă de Reinhard Keiser. Aici realizează
în 1705 prima sa operă, "Almira" pe un libret
de Feustking, cu care atrage atenția publicului.
În primăvara anului 1707 pleacă în Italia și
rămâne timp de doi ani în Florența și Roma,
studiind cu compozitorii italieni
Arcangelo Corelli, Alessandro și
Domenico Scarlatti și cu Agostino Steffani. În
Italia compune opere, oratorii și un mare
număr de cantate religioase, însușindu-și stilul
și mijloacele muzicii italiene . În 1709 are loc
cu mult succes premiera operei
sale "Agrippina" (pe un text de Vincenzo
Grimani) la Veneția. Alternanța parodiei ironice
cu stări de emoție profundă, trecerile de la
comic la intrigi rafinate, oferite de libretul avut
la dispoziție, sunt transpuse cu deosebită
măiestrie în spiritul operei venețiene.
Haendel
. se orientează spre compoziția de oratorii pe teme laice și spre
muzica instrumentală, în tradiția muzicii engleze a lui Henry Purcell. Astfel dă
la iveală oratoriile "Athalia" (1733) și "Saul" (1739) și compune concerte
pentru orgă și orchestră (1736), precum și cele 12 Concerti grossi opus 6 (
1739). În 1742 realizează celebrul oratoriu "Messiah", executat în premieră
la Dublin, rămas exemplar în acest gen până astăzi (Halleluja din acest
oratoriu este una din cele mai cunoscute și mai des executate bucăți
muzicale). Alte oratorii din această perioadă sunt: "Israel în Egipt" (1739
), "Samson" (1743), "Iuda Maccabeul" (1747) și "Solomon" (1749). Cu ocazia
încheierii tratatului de pace din Aachen în 1748, Haendel compune bucata
"Foc de artificii" care, împreună cu "Muzica apelor" compusă mai înainte (
1717) cu ocazia urcării pe tron a regelui George I, a căpătat o mare
popularitate. În timp ce lucra la compoziția oratoriului "Jephta" (1751),
Haendel își pierde vederea. Moare la Londra pe 14 aprilie 1759, fiind
înmormântat cu deosebite onoruri în "Colțul Poeților" din Westminster Abbey
 Opera lui Georg Friedrich Haendel
reprezintă, împreună cu creațiile
lui Johann Sebastian Bach,
punctele culminante ale muzicii
baroce. Stilul operistic al lui
Haendel s-a dezvoltat de la
folosirea modelelor convenționale
la tratarea dramatică a recitativelor
, ariilor și părților corale. Marile
sale opere se caracterizează
printr-o magistrală îmbinare a
patosului, scenelor dramatice și
interludiilor orchestrale, prin
folosirea modulațiilor armonice,
instrumentalizării colorate, ritmului
pregnant și intervenției soliștilor
instrumentali sau vocali. El a
influențat generațiile următoare de
compozitori, ca Joseph Haydn,
Ludwig van Beethoven sau
Felix Mendelsohn Bartholdy.