RELIEFUL CALCAROS

( CARSTIC)

CHIRIȚĂ ANDREI

CLASA a VIII a A
 Ce Este ?

• Este o grupare de forme de relief specifice regiunilor cu roci

solubile, uşor dizolvabile (calcar, sare, gips); cuprinde atat forme
endocarstice cat si exocarstice.
• Endocarst : forme de relief care apar în subteran.

• Exocarst : forme de relief care apar la suprafaţă.

• Carst : toate procesele legate de circulaţia apei în roci

solubile (calcar, dolomit, gips, sare) şi formele de relief la care
acestea dau naştere (la suprafaţă şi în adâncime).
• Relief Calcaros : relieful determinat de proprietăţile fizice ale
calcarului(duritate, omogenitate, permeabilitate) care cuprinde :
platouri, masive, canioane, chei.
 Exocarstul (1)
• Lapiezurile : forme carstice elementare cu aspect de șănțulețe (brazde)
sau microdepresiuni (găuri) rezultate în urma coroziunii calcarului de către apa
încărcată cu CO2 și cu alți acizi. Astfel de câmpuri apar în Munții Vâlcan,
Mehedinți, Aninei, Pădurea Craiului.

• Dolinele : forme depresionare cu aspect circular sau oval, cu diametrul de ordinul

metrilor și zecilor de metri și adâncimi de 4 – 50 m; sunt formate prin procese de
dizolvare și/sau prăbușire în masa unor roci carstice. Cele mai mari doline din carstul
romanesc se găsesc în Munții Mehedinți: Crovu Madvedului (diametrul 1000m,
adâncimea 170m) și Crovu Mare (diametru 500m și adâncimea 150m).

• Uvalele : forme depresionare, ovale sau circulare, cu dimensiuni de zeci și sute de

metri, formate din unirea mai multor doline. La cele puțin evoluate fundul este
vălurit, iar la cele evoluate este neted. În România se întâlnesc în Munții Apuseni,
Munții Mehedinți și Munții Banatului.

•Poliile : forme depresionare cele mai evoluate pot fi: alungite, rotunde, ovale
sau neregulate; dimensiunile variază de la câteva sute de metri la câțiva zeci de
km; sunt delimitate de versanți abrupți, având un fund plat, acoperit de aluviuni. În
România sunt cunoscute poliile Poiana Albă din Munții Curmăturii, Beletina din
Munții Mehedinți.
 Exocarstul (2)
• Avenele : sunt niște puțuri, de diferite dimensiuni, care comunică în partea
inferioară cu o peșteră sau o galerie subterană. După geneză se diferențiază
avene : de coroziune și eroziune, tectonice și de prăbușire. Au adâncimi foarte
mari: Izvorul Taușoarelor (415m), Avenul din Stanul Foncii (325m).

• Văile și râurile carstice : după lungimea văilor și stadiul de evoluție se pot

distinge următoarele tipuri de văi în carst: oarbe, chei, defilee și canioane;

• Văile oarbe : se termină spre avale, la baza unui abrupt, după

care se continuă cu un sistem de galerii.

• Cheile : sunt văi înguste, adânci, cu fundul integral acoperit de apă. Ex:
Cheile Râmneților (Munții Trascău), Cheile Nerei, Cheile Bicazului.

• Canioanele : sunt văi adânci, cu versanți terasați cu umeri

litologici sau trepte structurale (canionul Colorado). Cursurile
alohtone ca și cele autohtone, când traversează o zonă carstică, pot
pierde parțial sau integral apa.
 Endocarstul
• După existența și circulația apei există: peșteri cu apă (râuri, lacuri);
mixte (cu și fără apă); receptoare (care dețin sub formă de lacuri, apa
primită prin percolație); debitoare (care evacuează apa primită);
receptoare-debitoare (care primesc și cedează apa).

• După poziția gurii peșterii față de restul cavitații se disting peșteri:

descendente, ascendente și orizontale.

•După temperatura aerului din ele, pot fi întâlnite peșteri: calde (cele
ascendente) și reci (cele descendente).

• După căile de comunicație cu exteriorul există peșteri: cu o gură, cu

două guri (cu dublă aerație) și cu mai multe guri (poliaerate).

• În România se cunosc peste 8000 de peșteri. Cele mai lungi peșteri

din țară sunt: Peștera Vântului din Munții Pădurea Craiului (31.338m),
urmată de Peștera Topolnița din Podișul Mehedinți(20.500m).
Mulțumesc Pentru Atenția Acordată