Noțiuni de biomecanică,

anatomie şi fiziologie
umană
1.Introducere – importanța sportului în viața
cotidiană

Sportul e rugăciunea trupului.

Salvador Dali
 Istoria şi evoluția fitness-ului şi a
culturismului în lume

• Sportul reprezintă o activitate care pune în valoare modalitățile de

practicare a exercițiilor fizice, având drept țintă mărirea potențialului
biologic al omului, în concordanță cu cerințele sociale actuale.
 Istoria şi evoluția fitness-ului şi a
culturismului în lume
• Ceea ce noi considerăm a fi o formă de mișcare pentru întreținerea
organismului şi asigurarea unei stări de bine, a fost pentru strămoșii noștri
singura opțiune de a rămâne în viață.
 Istoria şi evoluția fitness-ului şi a
culturismului în lume

• Grecii au recunoscut importanța exercițiilor fizice nu doar pentru război, ci

şi pentru crearea unui trup armonios. Mai apoi, au fost încurajați şi copiii să
facă sport, încă din şcoală; activitățile fizice deveniseră mai mult decât niște
ajutoare în a te face mai apt de război, ci o adevărată filozofie de viață.
 Istoria şi evoluția fitness-ului şi a
culturismului în lume

• Caracterul predominant al sportului este unul formativ, în sensul că

pregăteşte subiecţii pentru viaţă, pentru necesităţile existenţei cotidiene.
Sportul favorizează dezvoltarea armonioasă a corpului uman, rezistenţa
cardio-respiratorie la eforturile fizice, dezvoltarea calităţilor motrice.
 Ce este FITNESS-UL?

• Fitness-ul este starea de bine care asociază o bună condiție fizică, cu un

aspect plăcut, cu un psihic puternic, cu o stare mentală și cu răspunsuri
emoționale pozitive, cu integrare și interrelații sociale constante
generatoare de progres individual și implicit, al întregii societăți.
"Fit" sau "fitness" înseamnă doar un singur
lucru?
• Fitness-ul reprezintă un stil de viață activ, pe fondul unei stări optime de
sănătate, poate fi:

• Fitness fizic
• Fitness estetic
• Fitness intelectual
• Fitness psihic
• Fitness fiziologic
• Fitness social
 Istoria şi evoluția fitness-ului şi a
culturismului în lume
• Corpul uman, creație divină ce nu încetează să ne uimească prin
complexitatea funcțiilor şi a mecanismelor sale, este nucleul activității din
domeniul fitness-ului, iar starea de bine a fiecărei persoane este
determinată şi de o bună cunoaştere a propriului corp, pentru a putea stabili
măsurile şi acțiunile necesare în dobândirea şi păstrarea sănătății fizice şi
mentale.
 SISTEMUL LOCOMOTOR

• Este alcătuit din 206 segmente osoase, peste 310 articulaţii şi peste
430 de muşchi striaţi, la care se adaugă reţeaua nervoasă şi
reţeaua vasculară.

• Structura cinematică a locomoţiei este constituită din următoarele

sisteme principale:

- sistemul nervos, care asigură comanda şi controlul, pe baza

informaţiilor corespunzătoare;
- sistemul muscular, care primeşte comanda şi realizează forţa
motrică a acţiunii;
- sistemul osteo-articular, care realizează mişcarea în anumite limite,
direcţii şi segmente determinate.
 Sistemul nervos

• „ Gândirea este un început al activității musculare.” - Théodule Armand Ribot

 Sistemul nervos
• Sistemul nervos uman prezintă două mari diviziuni:
1. Sistemul nervos central - compus din creier şi măduva
spinării
2. Sistemul nervos periferic - conține totalitatea țesutului nervos
aflat în afara creierului şi a măduvei spinării, fiind alcătuit, în principal,
din neuronii senzitivi şi motori.
 Sistemul muscular

Sistemul muscular reprezintă aproape 45% din greutatea corporală, fiind

format din aproximativ 650 de muşchi, din care 125 de perechi de muşchi
scheletici sunt implicați în menținerea poziției şi în mişcările de bază.
Sistemul muscular
 Sistemul muscular

Muşchii sunt alcătuiți din țesut muscular, format din celule diferențiate, care
au în componență 2 tipuri de proteine contractile, responsabile de generarea
forței pentru contracția celulară:
- filamentele de miozină
- filamentele de actină.
• video
 Proprietățile muşchilor

• contractilitatea = capacitatea muşchilor de a-şi scurta lungimea, prin

contracție;
• extensibilitatea = proprietatea fibrelor musculare de a se întinde
(extinde), adică de a-şi mări lungimea;
• elasticitatea = proprietatea muşchilor de a reveni la lungimea inițială,
când se află în starea de relaxare;
• excitabilitatea = capacitatea muşchilor de a răspunde la anumiți
stimuli (neurotransmițătorii, hormonii, etc.) ;
• tonusul muscular = starea de tensiune permanentă a muşchiului.
 Clasificarea muşchilor
a) În raport cu rolul lor în mişcare:

• Muşchii agonişti (prim-motori) – au acțiune directă şi mai puternică, în

timpul mişcării;
• Muşchii antagonişti - acționează în opoziție cu agoniştii;
• Muşchii asistori - participanți la efectuarea unei mișcări, deşi nu sunt
prim-motori;
• Muşchii sinergici - neparticipanți la efectuarea mişcării, deși
dimensiunea lui se modifică în timpul efectuării exercițiului;
• Muşchii stabilizatori - echilibrează partea corpului care rămâne fixă.
 Clasificarea muşchilor

b) Din punct de vedere structural:

• Muşchii scheletici sau striați - echilibrează poziția corpului şi

menținerea posturii, fiind răspunzători de locomoție şi alte mișcări ale
corpului;
• Muşchii netezi sau viscerali - se regăsesc în sistemul circulator,
digestiv, urinar şi reproductiv şi sunt involuntari;
• Muşchiul cardiac - întâlnit exclusiv la nivelul inimii, având cel mai
ridicat potențial de acțiune: 200 de milisecunde.
 Contracţia musculară

• Contracţia musculară reprezintă o reacţie caracteristică la stimulul

impulsurilor nervoase motorii, manifestată prin schimbarea
elasticităţii musculare. Ea se manifestă fie ca o întărire a
muşchiului, fie ca o modificare de tărie şi de formă a acestuia.
• Tipuri de contracţii:
- contracţie izometrică (pe loc)
- contracţie izotonică (antrenează o scurtare a muşchiului şi o
deplasare a segmentelor osoase).
- contracţie în alungire (forţa ce se opune depăşeşte forţa
musculară şi întinde muşchiul).
• Contracţiile izometrice şi contracţiile izotonice au efecte deosebite
asupra dezvoltării musculare.
Sistemul
muscular
Sistemul
muscular
 PRINCIPALELE GRUPE MUSCULARE

• Muşchii antebrațului • Deltoidul

• Muşchii romboizi • Dreptul abdominal
• Bicepsul brahial • Oblicul extern
• Tricepsul brahial • Transversul abdominal
• Brahialul • Psoasul mare
• Mușchiul dințat anterior • Croitorul
• Trapezul • Cvadricepşii
• Dorsalul • Fesierii
• Pectoralul
 Sistemul osteo-articular

• Bază a arhitecturii corpului uman, sistemul

osteo-articular reprezintă un complex de structuri
vii şi solide, interconectate prin articulaţii şi
ţesuturi specifice, care asigură un cadru
organismului nostru, protecţie, mobilitate şi
anumite resurse.
• Ca orice structură de rezistenţă, în lipsa unei
îngrijiri adecvate şi atente, sistemul osteo-
articular devine vulnerabil şi fragil.
 Sistemul osos

• Sistemul osos (scheletul) reprezintă suportul morfologic şi funcțional

al muşchilor striați scheletici şi este format din 206 oase, conectate
între ele mai ales prin articulații.

• Osul este format din cartilaj, minerale, săruri, vase de sânge, nervi,
colagen şi celule vii (osteoblaste , osteoclaste, osteocite).
 Rolul sistemului osos

• formarea cavităților de protecție a organelor vitale (măduva spinării -

în canalul vertebral; creierul – în cutia craniană; inima, vasele mari,
plămânii - în cutia toracică).
• formarea locurilor de inserție pentru muşchi.
• susținerea greutății corpului şi conferirea formei specifice
• asigurarea poziției bipede a omului
• realizarea transferului de calciu în sânge.
 Împărțirea sistemului osos
• Scheletul cefalic (al capului) cuprinde:

- Neurocraniul
- Viscerocraniul
• Scheletul axial (al trunchiului)
cuprinde:
- Cavitatea toracică
- Sternul
- Coloana vertebrală
• Scheletul apendicular cuprinde:
- membrele superioare
- membrele inferioare
 Oasele

• Oasele sunt de diferite forme şi volum, în strânsǎ relaţie cu poziţia în

care se aflǎ şi cu funcţia pe care o desfaşoarǎ:
• •oase scurte: care sunt de formă aproximativ cubică;
• •oase lungi: la care lungime predomină în raport cu grosimea şi
lăţimea;
• •oase late: când lǎrgimea şi lungimea predominǎ asupra grosimii.
 OASELE SCURTE

• Oasele scurte sunt caracterizate de o lungime şi un diametru aprox egal, se

găsesc dispuse în regiunile care necesită o mare mobilitate şi amplitudine
de mişcare.
• Exemple: carpiene, tarsiene.
 OASELE LUNGI

• Oase la care predomină lungimea, formează scheletul membrelor, sunt

considerate pârghii de viteză. Oasele lungi, ca de exemplu osul femural,
prezintǎ un segment central (diafiza) şi douǎ extremitǎţi (epifize).
 OASE LATE

• Dominate de lăţime, intră în alcătuirea cavităţilor de protecţie (cutia

craniană) sau servesc ca suprafeţe de inserţie pentru un număr mare de
muşchi (coxalul,omoplatul);
 ŢESUTUL OSOS

Tesutul osos este un ţesut conjunctiv special întrucât este mineralizat,

ceea ce îi conferǎ câteva caracteristici specifice; rezistenţǎ dar şi un
anumit grad de flexibilitate şi uşurinţa.
• Compoziţia ţesutului osos se împarte în urmǎtoarele procente:
• •65% de cristale de Ca sub formǎ de cristale de hidroxiapatitǎ
• •25% de proteine colagenice
• •2% de proteine non- colagenice
• •10% de apǎ
Scheletul uman
 Articulatiile

Joncţiunea între două oase, adică ansamblul de structuri prin care oasele se
unesc unele de altele. Articulaţiile sunt subdivizate în trei clase:
• articulaţiile imobile sau „sinartrozele”,
• articulaţiile semimobile sau „amfiartrozele”
• articulaţiile mobile „diartrozele”
 Sinartrozele

• Oasele sunt strans legate intre ele;

• Suprafetele osoase sunt unite prin tesut fibros;
• Nu permit miscarii sau permit miscarii foarte reduse.
• Exemplu: articulatiile craniului.
 Amfiartrozele

• Sunt articulatii semi-mobile;

• Suprafetele osoase sunt unite prin fibrocartilaj;
• Exemplu: discurile intervertebrale.
 Diartrozele

• Sunt cele mai multe articulatii din corpul uman;

• La nivelul lor se produc miscarii multe si variate;
• Suprafetele osoase sunt unite prin capsula articulara, cartilaj articular
si ligamentele;
• Exemplu: articulatia umarului.
 Principalele articulatii si miscarile de executie
Articulatia gatului

Flexia:
• Mişcarea prin care bărbia se apropie de stern
Extensia:
• Miscarea prin care occipitul se apropie de coloana vertebrala
 Articulatia gatului

Inclinarea:
• Mişcarea în plan lateral prin care urechea se apropie de acromion;
Rotaţia:
• Mişcarea de privire peste umăr a capului
 Articulatia umarului

Flexia:
• Mişcarea anterioară a braţului într-un plan sagital
Extensia:
• Mişcara posterioară a braţului într-un plan sagital
Abducţia:
• Mişcarea de depărtare a braţului de corp;
Adducţia:
• Mişcarea de apropiere a braţului de corp.
 Articulatia umarului

Rotaţia externă şi internă:

• Mişcarea care se execută în jurul unui ax vertical ce trece prin centrul
capului humeral.
Circumducţia
• Reprezintă o combinaţie între flexie şi abducţie respectiv extensie şi
adducţie şi are ca rezultat descrierea unui con cu vârful la nivelul centurii
scapulare.
 Articulatia mainii

Flexie:
• Miscarea de apropiere a pumnului pe fata anterioara a antebratului;
Extensia:
• Miscarea de apropiere a pumnului de fata posterioara a antebratului.
Adductia:
• Miscarea de apropiere a mainii de linia mediana;
Abductia:
• Miscarea de departare a mainii de linia mediana;
Circumductia:
• Reprezinta combinatia dintre cele patru miscarii.
 Articulatia soldului

Flexia:
• Mişcarea prin care coapsa se apropie de peretele anterior al abdomenului;
Extensia:
• Mişcarea prin care coapsa se depărtează de peretele anterior al
abdomenului;
 Articulatia soldului

Adducţia:
• Mişcarea prin care coapsa se apropie de linia mediană;
Abducţia:
• Mişcarea prin care coapsa se depărtează de linia mediană a corpului
 Articulatia soldului

Rotatia externa:
• Miscarea care aduce varful piciorului spre exterior;
Rotatia interna:
• Miscarea care aduce varful piciorului spre interior.
 Articulatia genunchiului

Flexia:
• Miscarea care apropie fata posterioara a gambei de fata posterioara a
coapsei;
Extensia:
• Miscarea care departeza fata posterioara a gambei de fata
posterioara a coapsei.
 Articulatia genunchiului

Rotatia externa si interna

• Are loc numai atunci cand genunchiul este flectat;
• Rotatia externa aduce varful piciorului in exterior;
• Rotatia interna aduce varful piciorului in interior.
 Articulatia gleznei si piciorului

Flexia:
• Miscarea care apropie fata dorsala a piciorului de fata anterioara a
gambei;
Extensia:
• Miscarea ce departeaza fata dorsala a piciorului de fata anterioara a
gambei;
 Articulatia gleznei si piciorului

Supinatia:
• Miscare ce orienteaza planta spre interior, ridicand marginea mediala
a piciorului;
Pronatia:
• Miscarea care ridica partea laterala a piciorului;
 Articulatia gleznei si piciorului

Adductia:
• Miscare ce duce partea anterioara a piciorului spre interior;
Abductia:
• Miscare ce duce partea anterioara a piciorului spre exterior;
Eversiunea:
• Miscarea ce asociaza abductia, pronatia si flexia dorsala;
Inversiunea:
• Miscarea ce asociaza adductia, supinatia si flexia plantara.
 Mişcarea

• Succesiunea acţiunilor interioare care intervin în realizarea mişcării

este următoarea:

- impulsul nervos;
- contracţia musculară;
- pârghia osoasă;
- mobilitatea articulară.
 Impulsul nervos

• Impulsul nervos reprezintă prima acţiune interioară ce contribuie

la realizarea mişcării locomotorii, prin transmiterea impulsurilor
nervoase de la periferie la centrii nervoşi şi de la centri la
periferie.
• Arculcel mai simplu prin care se realizează mişcarea este
format din: organele de simţ (analizorii), căile de transmitere a
sensibilităţii, centrii nervoşi, căile motorii şi placa motorie
musculară.
 Mobilitatea articulară

• Mobilitatea articulară este realizată de articulaţii, reprezentând

ansamblul elementelor moi prin care se unesc două sau mai multe
oase vecine.

• În biomecanică, articulaţiile îndeplinesc două funcţii principale:

- asigură transferul mişcării de la un segment la altul al
corpului, realizând mişcarea scheletului;
- asigură transmiterea sarcinilor mecanice între segmentele
corpului uman.
 Planele şi axele spaţiale

• Corpul uman, ca toate corpurile şi obiectele din natură,

este corp tridimensional, ca urmare prezintă trei axe şi
trei plane spaţiale principale, perpendiculare între ele:

- Plan sagital
- Plan transversal
- Plan frontal
 Postura

• Postura optima este esentiala pentru sanatate

Anomalii posturale

• Lordoza -deviaţie a coloanei

vertebrale, în plan sagital cu
convexitatea anterioară accentuată
şi abdomen proeminent.
• Cifoza - deformare a coloanei
vertebrale, caracterizată printr-o
rotunjire exagerată a spatelui.
• Scolioza - deformare laterală a
coloanei vertebrale, legată de o
torsiune (răsucire) a vertebrelor una
faţă de cealaltă, în cele trei planuri
ale spaţiului (sus-jos, dreapta-
stânga, faţă-spate).
 Țesutul conjunctiv
• înconjoară, conectează şi echilibrează diferite articulații.
• este alcătuit din:
- celule conjunctive (reticulare, fibroblaste, adipocite, melanocite,
elemente figurate ale sângelui, condrocite, osteocite);
- fibre conjunctive de colagen;
- reticulină;
- elastină;
- substanţă fundamentală.
 Clasificarea ţesuturilor conjunctive
1. Ţesutul 2. Ţesutul 3. Ţesutul
conjunctiv conjunctiv conjunctiv
moale semidur dur (osos)
• Ţesutul conjunctiv lax - • Ţesut cartilaginos • Țesut osos
formează hipodermul hialin spongios
• Ţesutul fibros - • Țesut cartilaginos • Țesutul osos
formează ligamentele elastic compact
şi tendoanele
• Țesut cartilaginos
• Țesutul adipos fibros
• Ţesutul elastic
 Sistemul respirator

• are rolul de a asigura

schimbul de oxigen şi
dioxid de carbon între
celulele corpului şi
mediul extern.

• este format din plămâni

şi un ansamblu de
tuburi ramificate,
organe şi nervi care
formează căile aeriene.
 Sistemul circulator

• Sistemul circulator realizează

mişcarea sângelui prin întregul
organism şi este în strânsă
legătură cu cel respirator, între ele
realizându-se schimbul de gaze.
• Principalele componente ale
sistemului circulator:
- inima
- vasele sanguine
 Efectele fitness-ului asupra sănătății

• Corpul uman răspunde la orice stimul primit din mediul înconjurător,

încercând să se adapteze cerințelor din exterior şi să îşi dezvolte abilități
necesare pentru a face față acestor cerințe.
ADAPTĂRI LA NIVELUL INIMII ADAPTĂRI LA NIVELUL VASELOR DE SÂNGE

• dimensiunea crescută a inimii • presiune sistolică şi diastolică a

(hipertrofie ventriculara) sângelui redusă
• puterea crescută de contracție • schimbare favorabilă în lipide
• volumul crescut al bătăilor inimii • nivel crescut al hemoglobinei
• debitul cardiac crescut • nivel crescut al volumului de sânge
• ritmul redus al inimii
• dimensiunea crescută a vaselor de
sânge
• riscul scăzut al bolilor de inimă
 Efectele fitness-ului asupra sănătății
ADAPTĂRI LA ADAPTĂRI ALE ADAPTĂRI LA ADAPTĂRI LA
NIVELUL FUNCȚIILOR NIVELUL NIVELUL OASELOR ŞI
PLĂMÂNILOR: METABOLICE: MUSCULATURII ARTICULAȚIILOR
• capacitate de • rezistență scăzută • sporirea funcției • creşterea secreției
funcționare la insulină şi enzimatice a de lichid sinovial la
crescută în timpul toleranță la celulelor articulații
exercițiilor glucoză musculoase • ligamente mai
• distribuire sporită îmbunătățită • devierea sângelui puternice
a aburilor • nivel scăzut al de la organele • densitate osoasă
respiratori grăsimilor non-vitale către crescută
• funcții vitale • creșterea mușchii care
îmbunătățite absorbției maxime lucrează.
de oxigen • îmbunătățirea
funcțiilor
locomotorii
 Beneficii ale practicării fitness-ului

• Rezistența musculară
• Flexibilitatea articulațiilor şi libertatea de mişcare
• Controlul colesterolului
• Reducerea stresului şi anxietății
• Îmbunătățirea condiției fizice generale
• Senzația de energizare a organismului
• Echilibrarea şi armonizarea formelor corpului
• Antrenarea capacităților de mişcare a întregului organism.
Lipsa exercițiului fizic este o cauză majoră a
bolilor cronice
• accelerarea îmbătrânirii biologice / moartea prematură,
• capacitatea cardiorespiratorie scăzută (VO2max) / sarcopenie
• sindromul metabolic / obezitatea, / rezistenta la insulina / prediabet / diabetul 2,
• boala hepatică nealcoolică grasă,
• boala coronariană / boala arterială periferică / hipertensiunea arterial ,
• insuficiență cardiac / disfuncție endotelială / dislipidemie arterială, hemostază,
• tromboză venoasă profundă,
• disfuncție cognitive / depresie și anxietate,
• osteoporoză, osteoartrită / artrită reumatoidă,
• cancer sindromul ovarului polichistic / disfuncția erectile,
• diverticulita / constipatia / bolile vezicii biliare.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4241367/
Cea mai buna motivatie este exemplul !
PRINCIPII
DE
NUTRIŢIE
Nutriția

 Nutriţia presupune studiul alimentaţiei, în

relaţie cu sănătatea.

 Subiectul principal al nutriţiei nu îl reprezintă

caloriile, ci nutrienţii.
 Nutriția
 Caloria reprezintă potențialul de combustibil dintr-un
aliment.
 1 calorie = cuantumul de energie necesar pentru a
creşte temperatura unui gram de apă cu un grad
Celsius.
 Anatomia şi fiziologia sistemului digestiv
 Prin procesele de digestie a alimentelor şi absorbţie a
nutrienţilor, aparatul digestiv aprovizionează organismul
cu substanțe nutritive:

- apă
- vitamine
- săruri minerale.

 Digestia reprezintă procesul de descompunere a alimentelor

ingerate în componente simple, ce pot fi absorbite de către
organism.
Anatomia şi fiziologia sistemului digestiv
 Nutrienții
 Reprezintăsubstanţele necesare organismului
uman pentru o dezvoltare normală şi pentru
menţinerea sănătăţii.
 Macronutrienții
 Macronutrienţii - compușii ce urmează a fi
furnizați organismului în cantități mari, de ordinul
zecilor sau sutelor de grame: proteine, glucide,
lipide.
Macronutrienții
 Glucidele

 Lipidele

 Proteinele
 Glucidele

 Glucidele (carbohidraţii) reprezintă sursa energetică

primară a organismului (45-65% din necesarul
energetic).
 Exemple de alimente care conțin carbohidrați: pâinea,
cartofii, legumele, orezul, fructele, mierea.
 Tipuri de carbohidraţi:
- simpli
- complecşi
- fibre alimentare
 Lipidele
 Lipidele (grăsimile) sunt substanţe organice,
insolubile în apă cu rol nutriţional energetic şi
metabolic.
 Reprezintă sursa energetică secundară.
 1g = 9 kcal
 10-35% din necesarul energetic
 0,6-0,9 g/kg corp
 Proteinele
 Reprezintă „cărămizile de reparare” ale organismului.
 Alimente bogate în proteine: carnea, peştele, ouăle,
caşcavalul, legumele uscate, cerealele.
 20-35% din necesarul energetic.
 1g = 4 kcal
 1g/kg corp
 Micronutrienţii
 Compuşii indispensabili pentru buna funcţionare a
proceselor metabolice, aflaţi în cantităţi mici în
organism.
 “Baghetele magice" care produc enzime, hormoni şi
alte substanţe esenţiale pentru creşterea, dezvoltarea
şi regenerarea organismului.
 Micronutrienţii
 Vitaminele:
-Liposolubile: A, D, E şi K
-Hidrosolubile: C şi grupul B

 Mineralele:
-Macroelemente: calciu, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu.
-Oligoelemente: seleniu, fier, cupru, mangan, zinc.
 Fitonutrienții
 Componente organice ale plantelor, cu rol terapeutic:
- îmbunătăţesc imunitatea și comunicarea intercelulară;
- repară daunele ADN;
- reduc şi blochează dezvoltarea celulelor canceroase;
- previn apariţia bolilor cardio-vasculare;
- combat efectele negative ale colesterolului;
- detoxifică organismul.
 Fitonutrienții și Probioticele
 Beta-sitosterol - avocado, orez brun
 Acid salicic – mentă
 Ligani - semințe susan, broccoli
 Resveratrol - struguri, afine
 Acid Elagic - fructe de pădure
 Astragalozide - astragalus
 Probiotice - kimchi, varză murată, kefir
 Piramida alimentară
 Alimentaţia sănătoasă înseamnă prezenţa în alimentaţie a tuturor
principiilor nutritive, în cantităţile recomandate:
- Glucide (hidraţi de carbon) 50-55%
- Proteine 15-20%
- Lipide (grăsimi) 30-35%.
Combinații alimentare
Decalogul alimentaţiei sănătoase

1. Alimentaţie echilibrată şi variată.

2. Consum de alimente în stare naturală, nepreparate.
3. Consum de alimente alcaline.
4. Consum de alimente cu fibre vegetale.
5. Dietă săracă în grăsimi.
6. Consum minim de sare de masă.
7. Consum minim de zahăr.
8. Consum limitat de alcool.
9. Evitarea alimentelor conservate.
10.Completarea dietei cu suplimente nutriţionale.
 Metabolismul
 Metabolismul se referă la setul de transformări chimice
care susțin viața în interiorul celulelor și al
organismelor vii.

 Aceste reacții catalizate de enzime permit organismelor

să crească și să se reproducă, să-și mențină structurile
și să răspundă la mediile lor.
 Rata metabolică bazală
 Necesarul energetic de bază (numit şi rată metabolică
bazală) este energia necesară unui individ care se află
în stare de repaus fizic şi psihic.
 BMR-ul este responsabil pentru arderea a până la 70%
totalul caloriilor pe care le consumă organismul, deși
această cifră variază în funcție de diverși factori.
 Factorii care influențează
metabolismul
 Vârsta
 Procentul grăsimilor corporale
 Temperatura corpului
 Reducerea caloriilor
 Exercițiile fizice
 Temperatura externă
 Genul
 Genetica
 Tiroida
 Compoziția corporală
Corpul uman este alcătuit dintr-o varietate de țesuturi:
 adipos
 muscular
 osos
 țesutul organelor interne.

Această varietate a dus la dezvoltarea metodelor de stabilire a indicilor

antropometrici:

- Greutatea corporală
- Indicele de masă corporală
- Măsurătorile circumferinţei
- Raportul circumferinţei talie-şold
- Plicometria
- Bioimpedanţa (BIA)
 Plicometria
 Prin măsurarea pliului cutanat se estimează stratul de
ţesut adipos subcutanat
 Persoana care testează trebuie să ciupească pielea în
locul stabilit (mereu pe partea dreaptă), ridicând un
strat dublu de piele, fără a prinde și țesut muscular.
 Bioimpedanţa

 Reprezintă rezistenţa organismului faţă de un flux de

curent electric slab, ce străbate ţesuturile.
 Analiza impedanţei corporale indică:

- Procentul grăsimii corporale;

- Cantitatea de apă totală;
- Procentul ţesutului muscular.
Deficienţe alimentare şi afecţiuni
 Privarea organismului de nutrienţi esenţiali pentru buna
lui funcţionare duce la apariţia deficienţelor şi
afecţiunilor diverse. Vitaminele, enzimele, hormonii,
orice reacție biochimică, fiecare ciclu metabolic, chiar
și oxigenul în sine necesită cofactori minerali.
 Numai o deficiență de calciu poate duce la 147 de boli
diferite, de la osteoporoză, osteomalacie, artrită
degenerativă, etc.
 Deficienţa de vitamina A
 Acnee
 Anosmia (pierderea mirosului)
 Infecţii
 Infertilitate
 Insomnie
 Nictalopie
 Deficienţa de vitamina C

 Sângerări gingivale
 Depresie / stare generală de rău / oboseală
 Iritabilitate
 Dureri articulare
 Deficienţa de Calciu
 Artrită
 Carie dentară
 Eczemă
 Tensiune arterială crescută
 Pietre la rinichi
 Amorțire a membrelor
 Crampe musculare
 Deficienţa de Seleniu

 Alzheimer
 Palpitații cardiace
 Scleroză multiplă
 Pancreatită
 Atrofia pancreatică
 Boala Parkinson
 Sterilitatea la bărbați
Variabile ce influenţează asimilarea
nutrienţilor
1. Vârsta
2. Genul
3. Nivelul de activitate fizică
4. Climatul
5. Starea de sănătate
6. Preferinţele alimentare
Vegetarian versus Omnivor

- Ovo-lacto-vegetarienii
- Veganii
- Raw veganii
Aciditatea și alcalinitatea
Aciditatea și alcalinitatea
 AFECTĂRILE MUSCULARE ŞI OSTEO-ARTICULARE

• Febra musculară = durere musculară provocată de apariţia unor microleziuni la

nivelul fibrelor musculare şi resimțită la 24-72 de ore după efort, cauzată de:
practicarea unui nou program de exerciții; schimbarea sportului practicat;
creșterea duratei și intensității antrenamentelor.

• Întinderea musculară = întinderea sau forțarea unui mușchi peste capacitatea

sa, cauzată de: oboseală musculară; lipsa încălzirii mușchiului respectiv;
nerespectarea odihnei muşchiului care a avut înainte o contractură (cârcel).
 AFECTĂRILE MUSCULARE ŞI OSTEO-ARTICULARE

• Ruptura musculară = ruperea unor fibre musculare ce apare brusc, ca urmare a

suprasolicitării unui mușchi obosit sau neantrenat.

• Entorsa = traumatism articular închis, ce afectează țesuturile moi articulare şi

periarticulare, produs în urma unei suprasolicitări bruște si necorespunzătoare a
articulației; entorsa nu este însoțită de deplasarea segmentelor osoase ale
articulației.
 AFECTĂRILE MUSCULARE ŞI OSTEO-ARTICULARE

• Luxația = traumatismul articular produs de un şoc puternic sau o mişcare anormală, ce

determină pierderea raporturilor normale între suprafețele osoase ce formează articulația, prin
deplasarea permanentă a două extremităţi osoase ale unei articulaţii din poziţia iniţială.

• Fractura = discontinuitatea la nivelul unui os, ca urmare a unui traumatism, ce implică şi lezarea
părților moi din jurul osului afectat. Fracturile pot fi:
- închise, când tegumentele adiacente sunt intacte;
- deschise, când la locul fracturii există şi o plagă.
 IMOBILIZAREA FRACTURILOR

• Imobilizarea trebuie să cuprindă două articulații, cea de deasupra şi cea de dedesubtul focarului
de fractură; la membre, atelele se pun de o parte şi de alta a focarului de fractură.

• Atelele se învelesc în vată (sau alte materiale moi), pentru a nu leza pielea, a nu afecta circulația
sau a nu accentua durerea. Se trage apoi o fașă în jurul atelelor şi membrului fracturat, obținând
astfel o imobilizare provizorie.

• Fașa să nu fie prea strânsă, pentru a nu afecta circulația sângelui şi a nu accentua durerea.
• În caz de vătămări la gât sau ceafă, se va evita orice transport care nu e absolut necesar şi se va
sprijini gâtul şi capul, fiind menţinute pe linia coloanei vertebrale.
 PLĂGILE

• Plăgile sunt leziuni ale pielii şi mucoaselor, care pot afecta şi alte ţesuturi, de exemplu nervi,
muşchi, vase de sânge, tendoane, organe interne; gravitatea unei plăgi depinde de zona
afectată, de profunzimea şi natura ei.

• în cazul accidentelor soldate cu plăgi, se urmăreşte:

• combaterea hemoragiei şi a durerii;
• prevenirea infecţiei;
• prevenirea şi combaterea şocului.
 PAŞI ÎN ÎNGRIJIREA UNEI PLĂGI
• Curățirea rănii se face cu ajutorul unei comprese sterile şi a betadinei sau apei oxigenate, pornind de la
marginile plăgii spre pielea sănătoasă din jur, care este spălată, la rândul ei, cu un dezinfectant lichid
• Se va evita pătrunderea în plagă a substanțelor dezinfectante (săpun, alcool sanitar), deoarece pot cauza
iritații şi usturime.
• Atenție: dacă plaga a fost produsă de un corp străin, mare şi înfipt adânc, NU extrageți corpul din rană, din
cauza riscului de hemoragie majoră! Se va încerca pansarea în jurul rănii şi imobilizarea victimei până la
sosirea personalului calificat.
• Pansarea rănii se va face prin acoperirea plăgii cu pansament steril (bandaj de tifon sau leucoplast, o faşă
curată din material).
• În îngrijirea unei plăgi cu hemoragie puternică, este esențială oprirea sângerării, prin folosirea unui bandaj
compresiv.
 HEMORAGIA INTERNĂ

• Hemoragia internă apare cel mai frecvent ca urmare a unui traumatism

abdominal închis, sau în cazul fracturilor închise ale oaselor mari.

• Poziţia de siguranţă în cazul victimei conştiente, cu hemoragie internă, este

culcat pe spate şi cu picioarele ridicate deasupra planului corpului.

• Victimele inconştiente se aşază în poziţie laterală stabilă.

 PRIMUL AJUTOR ÎN ELECTROCUTARE

• Dacă tensiunea de lucru este sub 1.000 V, se iau măsuri pentru întreruperea tensiunii; dacă
scoaterea de sub tensiune a instalației necesită prea mult timp, se trece direct la evacuarea
accidentatul de sub tensiune, prin utilizarea oricăror materiale sau echipamente electroizolante
care sunt la îndemână.

• Dacă tensiunea de lucru este peste 1000 V, victima nu poate fi atinsă decât după deconectarea
instalației electrice, din cauza pericolului de electrocutare la care salvatorul se poate expune.

• Dacă accidentatului i s-au aprins hainele, se va acționa pentru stingerea hainelor aprinse.
• Nu îndepărtați hainele lipite de piele şi acoperiţi zona arsă cu un cearşaf umed, aşezând partea
arsă a corpului mai sus de linia corpului.