EXAMENE TEHNICE ÎN

NEUROLOGIE
EXAMENE ELECTROFIZIOLOGICE:

• • Electroencefalografia (EEG) – examen, care permite inregistrarea activității electrice spontane neuronale. Traseul obținut este numit
electroencefalograma.
Electroencefalografia are drept indicație principală în epilepsie și permite diagnosticarea acestei boli, precum și supravegherea tratamentului și
evoluției ei.
• Ea servește, de asemenea, la stabilirea diagnosticului encefalitei, meningoencefalitei și la determinarea originii metabolice, în tulburările
stărilor de conştienţă, tulburările somnului, deteriorarea funcţiilor cognitive, tulburări de comportament, în demenţă, etc.
• • Electromiografia (EMG) – examen foarte util în patologia neuromusculară, mai ales în caz de paralizie, constând în înregistrarea activităţii
electrice a unui mușchi. Astfel, ea contribuie la diferenţierea unei tulburări anorganice (psihologică), unei atingeri a sistemului nervos central
(encefal și măduva spinării), unei atingeri musculare şi unei tulburări a conducţiei neuromusculare (transmitere a influxului nervos la muşchi).
• • Electroneurografia (ENG) – examen, prin care se cercetează viteza de conducere de la nivelul nervilor periferici senzitivi sau motorii.
• • Potențiale evocate – metodă de studiere a activității electrice a căilor nervoase ale auzului, văzului şi sensibilităţii corporale. Înregistrarea
potenţialelor evocate este utilizată atunci când se doreşte a se şti dacă o funcție senzorială este atinsă sau cînd alte tehnici de examinare nu sunt
destul de performante.
• • Stimularea magnetică transcranială – este o metodă care implică folosirea unor pulsuri foarte scurte de energie sub formă de cîmp
electromagnetic pentru a stimula celulele nervoase. Este o metodă noninvazivă, sigură şi cu o acurateţe deosebită şi care nu necesită anestezie.
• • Dopplerografia – este o evaluare folosind ultrasunete, ce oferă imagini precise ale vaselor de sînge, a structurilor şi dimensiunilor lor.
Ecografia Doppler măsoară fluxul de sînge (direcţia, viteza, volumul), din artere sau vene. Arterele de la nivelul gîtului (la nivel cervical) sunt
foarte importante pentru că prin ele circulă sîngele către creier. Există situaţii în care aceste vase sunt îngustate sau chiar închise complet, cînd
se poate interveni pentru a preveni complicaţii grave de la nivel cerebral, cum ar fi accidentele vasculare cerebrale.
EXAMENE NEURORADIOLOGICE:

• • Radiologia craniană ne poate furniza informaţii în ceea ce priveşte patologia craniană, radiografia coloanei vertebrale este o metodă simplă de a evidenţia
aspectul normal sau patologic a rahisului, a corpilor vertebrali, a apofizelor articulare, a discurilor intervertebrale, a ligamentelor vertebrale, a pediculilor
vertebrali, a apofizelor spinoase, a lamelor vertebrale, a apofizelor transverse, a apofizelor articulare şi a găurilor de conjugare.
• • Tomografia computerizată (TC) – reprezintă o metodă de diagnostic imagistică ce utilizează raze X pentru a realiza imagini detaliate ale creierului și
craniului facial. Diagnosticul creierului cu ajutorul tomografiei permite atât identificarea bolii într-un stadiu timpuriu cât şi depistarea celor mai minime
schimbări patologice în ţesutul cerebral.
• • Rezonanță magnetică nucleară – metodă de cercetare cu ajutorul căreia specialiştii imagişti primesc informaţii exacte despre starea organelor şi
ţesuturilor umane fără vreo intervenţie. Se diagnostică organismul cu ajutorul cîmpurilor magnetice, astfel încît procedura este complet sigură. În procesul
diagnosticării, aparatul face o serie de imagini în proiecţii diferite, care sunt prelucrate ulterior de către un specialist pentru a ajunge la o concluzie a
acestora. Utilizarea imaginii prin intermediul substanţei de contrast uneori îmbunătăţeşte precizia diagnosticului.
• • Tomografie cu emisiune de positroni (PET) – Imagistică Medicală de ultimă generație, constituind modalitatea cea mai modernă de diagnostic. PET scan
permite medicului să examineze complet și dintr-o dată corpul pacientului, prin producerea unor imagini ale fiziologiei, deci funcționării organismului,
imagini imposibil de obținut cu alte metode. Acest mod de vizualizare înfățișează metabolismul precum și alte funcții importante, nu doar simpla structură
anatomică a anumitor organe așa cum este revelata de clasicele examene radiologice. Este injectată intravenos o mică cantitate de glucoza (zahăr) marcată
radioactiv. Scaner-ul PET se va roti in jurul corpului și va capta imagini ale zonelor din organism unde glucoza este consumată. Celulele afectate vor apărea
mai luminoase deoarece sunt mai active metabolic și folosesc mai multa glucoză
• • Tomografie computerizată cu emisiune de fotoni (SPECT) – examen, care evidenţiază diferenţele de perfuzie cu sînge a creierului, poate permite o
diferenţiere între o demenţă vasculară şi una degenerativă.
• • Rezonanță magnetică nucleară funcțională – este o investigaţie paraclinică complexă care face legătura dintre structura şi funcţia cerebrală. Această
investigaţie foloseşte principii fizice bine stabilite şi are ca rezultat cartografierea diferitor arii cerebrale funcţionale.
• • Magnetoenceflaografie – aceasta măsoară cîmpurile magnetice produse de activitatea electrică din creier, oferind informaţii despre funcţiile diverselor
părţi cerebrale.
• • Angiografie cerebrală – este o procedură care foloseşte substanţa de contrast şi raze X pentru a vedea cum circulă sîngele prin creier.
EXAMENĂRILE DE LABORATOR

• Examenul lichidului cefalo-rahidian. Lichidul cefalo-rahidian

(cerebro-spinal) se obține prin rahicenteză, prin puncție lombară, în
cazuri speciale prin puncție sub-occipitală sau cisternală;
• Biopsie musculară în cazul bolilor neuro-musculare sau miopatii.
• Analize neuro-genetice.
Diferența între examinarea CT vs RMN

• Investigația de computer tomograf (CT) folosește raze X pentru producerea

imaginilor, în timp ce rezonanța magnetică nucleară (RMN) este singura
investigație noninvazivă care folosește unde radio și un câmp magnetic – nivelul
de iradiere fiind zero. CT-ul este mai rapid și mai ușor tolerat de pacienți, RMN-
ul având o durată mare de timp (30-60 minute), în care pacientul trebuie să stea
cât mai nemișcat. Totodată, CT-ul evidențiază mai bine structurile osoase, în
schimb RMN-ul are o sensibilitate crescută în caracterizarea țesuturilor, a
structurilor vasculare fine şi nervilor. Ca limite, RMN-ul nu poate fi efectuat de
persoanele cu stimulator cardiac, defibrilator cardiac implantabil, valve cardiace
artificiale sau fragmente metalice. Excepții sunt cazurile în care pacienții cu
implant au documente care să ateste compatibilitatea metalului cu RMN (de
exemplu: metalul titan – în cazul implanturilor dentare).