Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Psihologia Copilului - o Perspectiva Psihopedagogică
Psihologia Copilului - o Perspectiva Psihopedagogică
DEZVOLTĂRII
De vizionat:
https://youtu.be/WOrLN260Kvk
• Ereditatea este proprietatea fiinţelor vii de a transmite
urmaşilor caracterele dobândite de-a lungul filogenezei.
• Dezvoltarea comunicării
• - între 18 şi 24 de luni are loc formarea vorbirii în propozitii,
• - între 48 şi 60 de luni are loc organizarea sintaxei (regulilor
gramaticale) în vorbire, ceea ce ordonează vorbirea totală.
• - după 1 an, copilul construieşte propozitii simple de 2, apoi
de 3 cuvinte. El începe să folosească propriul nume în
referintele despre sine, vorbeşte despre sine la persoana a
treia o perioadă de 2-3 luni.
• - la 2 ani – Ce este?
• - la 3 ani – De ce? Cum? Pentru ce?
• Dezvoltarea afectivităţii şi a comunicării afective
• -negativism; ataşament; anxietate.
• Procesul de identificare
• Fenomenul legat de conştientizarea identităţii a fost studiat
mai ales prin ,,recunoaşterea de sine” în oglindă a copiilor
mici. Se pot diferenţia două serii de evenimente cognitive în
actul de identificare în oglindă. Primul se referă la
recunoaşterea faptului că în oglindă se află propria persoană
sau imaginea ei, al doilea la faptul că ceea ce se vede în
oglindă nu este o persoană în carne şi oase, ci o imagine ce
reflectă spaţialitatea realităţii
• Dezvoltarea sociabilităţii copilului în joc face progrese
importante între 1 şi 3 ani.
• La 2 ani copilul se joacă cu alti copii, dar se opreşte, din când
în când spre a se odihni şi observa jocul partenerilor.
• În genere, cooperarea cu alti copii este complicată şi dificilă,
adeseori dramatică.
• După vârsta de 2 ani, copilul poate să-şi aştepte rândul cu alti
copii la diferite activităţi.
• Cu copiii mai mici este mai întelegător şi cooperant, iar cu
copiii mai mari, mai activ şi integrat. Cu persoanele mari care
se joacă cu el este perfect integrat.
• După 2 ani şi jumătate relatiile în joc se pot împărţi în:
Active :
-pozitive (copilul dă o jucărie, mângâie un copil, etc.)
-negative (răpirea de jucării, cearta care uneori degenerează în
bătaie).
Pasive :
-pozitive (copilul acceptă mângâierea, schimbul de jucării, etc.)
-negative (copilul este blamat, certat sau chiar bătut de către
partener).
Defensive :
-active (fuga, solicitarea de ajutor de la adulti, angajarea în
bătaie pentru apărare)
-pasive (plânsul copilului căruia i s-a luat jucăria)
VI. A doua copilărie (de la 3 la 6-7 ani)
Perioada preşcolară
Jocul paralel: doi copii se joacă unul lângă altul şi din când
în când se privesc. În parc este uşor de văzut cum la
groapa cu nisip fiecare copil se joacă, preocupat numai de
ce face el.
Jocul asociativ: copii stau tot unul lângă altul, dar de
multe ori se imită unul pe celălalt. Uneori apar conflicte,
copilul îl vede pe cel de lângă el jucându-se cu o jucărie şi
îşi doreşte să facă şi el, tot atunci, acelaşi lucru, cu aceeaşi
jucărie si conflictul s-a declanşat.
Nevoia de a crea.
Nevoia de mişcare.
Nevoia de a fi acceptat şi de a-i fi
recunoscute meritele.
Nevoia de a distruge.
Nevoi esențiale ale copilului:
1.Să fie iubit
2.Să i se acorde încredere
3.Să fie liber să experimenteze
4.Să fie încurajat
5.Să fie învățat
Alte nevoi ale copilului (Renaud și Gagne,
2010):
-nevoia de a se simți în siguranță
-nevoia de a fi apreciat de părinți
-nevoia de a simți mulțumirea părinților
-nevoia de a fi admirat de părinți
-nevoia de a fi acceptat de părinți
CARACTERISTICI ALE JOCULUI ÎN FUNCŢIE DE ETAPA
DE VÂRSTĂ