Carbonul – intre

diamant si funingime

Gamanji Adrian-Marius
 Ce este alotropia?
• Alotropia este proprietatea unor elemente chimice de a prezenta două sau
mai multe forme cristaline, când atomii sunt așezați diferit în funcție de
legăturile chimice constituente. Acestea se numesc forme alotropice ale
acelui element. Fenomenul de alotropie este numit și alotropism. Carbonul
are 4 forme alotrope: diamantul , grafitul, fulerene și grafen. Alotropia se
referă doar la formele diferite ale unui element aflat în aceeași stare de
agregare. Schimbările survenite odată cu schimbarea stării de agregare nu
este considerată alotropie.
 Diamantul
• Diamantul este una din formele de existență
ale carbonului pur, celelalte fiind carbonul
amorf (grafitul) și fulerenele. Diamantul
cristalizează în sistemul cubic și poate
atinge duritatea maximă (10) pe scara Mohs,
duritatea variind însă în funcție de gradul de
puritate a cristalului. Din cauza durității
ridicate, cristalele de diamant pot fi șlefuite
numai cu pulbere de diamant și fulerenă.
Structura si caracteristici ale diamantului
• Diamantul are o structura cristalină
cubică. Fiecare atom de carbon are o
legătură uniformă covalentă stabilă cu
ceilalți patru atomi de carbon învecinați.
Diamantul arde într-un mediu cu oxigen
pur la o temperatură de 720 °C, iar în aer
la peste 800 °C cu formare de dioxid de
carbon.
• Diamantul are o strălucire excepțională
datorită abilității sale de a dispersa lumina
într-un mod unic.
Importanta diamantului in viata cotidiana
• Bijuterii de înaltă calitate.

• Unelte de tăiere și șlefuire în industrie.

• Utilizat în industria electronică pentru

disiparea căldurii.

• Folosit în anumite tipuri de laseri.

 Grafitul
• Grafitul sau este un mineral răspândit în natură
ce face parte din categoria nemetalelor, fiind
după diamant un element stabil datorită
structurii simetrice cu o compoziție chimică de
carbon pur cristalizând hexagonal, rar
romboedric sau fiind sub formă amorfă.
• Grafitul are în structură cristale opace de
culoare neagră, hexagonale, formă tabulară,
solzoasă, sau bare.
 Structura si caracteristici ale grafitului
• Grafitul sublimează la o temperatură de 3825 °C, este
insolubil în acizi, devine magnetic bipolar numai după
o tratare pirolitică (încălzire), are un caracter
anizotropic accentuat și este un bun conductor electric.
• Luciul este metalic la formele cristaline și mat la
agregatele amorfe.
• Duritatea pe scara Mohs este între 1 - 2, densitatea 2,1
- 2,3 având o urmă neagră cenușie.

• Structura hexagonală a cristalelor de grafit

 Importanta grafitului pentru viata
cotidiana
• Mina de creion în articolele de papetărie.

• Lubrifiant solid în industrie.

• Electrozi în baterii.

• Materiale pentru fabricarea anumitor

tipuri de refractare.
 Grafenul
• Grafenul este varianta
bidimensională a grafitului; este
format dintr-un aranjament planar de
atomi de carbon dispuși într-o rețea
hexagonală. Grafenul este cel mai
bun conductor de electricitate și
căldură cunoscut. A fost descoperit și
izolat, prin exfolierea grafitului.
 Structura si caracteristice ale grafenului
• Distanța dintre atomii de carbon ai grafenului este de 0,142 nm.
Grafenul este elementul structural de bază al altor alotropi ai
carbonului;
• foliile de grafen sunt foarte stabile, chiar în condiții de temperatură și
presiuni obișnuite, deci nu e nevoie de măsuri de mediu deosebite;
• grafenul are o rezistență mecanică foarte mare și este foarte rigid, dar
și flexibil
• grafenul este format dintr-un singur strat de atomi de carbon, și de
aceea este materialul cel mai subțire posibil; astfel, pentru a atinge o
grosime totală de numai 1 mm sunt necesare 3.000.000 straturi de
grafen alăturate. Din cauza subțirimii lor, foliile de grafen sunt 4 straturi de grafen (din
compoziția grafitului)
transparente.
 Importanta grafenului in viata cotidiana
• Conductor electric în dispozitive electronice.

• Materiale compozite pentru industria aviației

și automobilelor.

• Filtrare și purificare a apei.

• Senzori ultra-sensibili în diverse aplicații.

 Fulerena
• Fulerenele reprezintă o clasă de compuși de
atomi de carbon, care prezintă per ansamblul
structurii fie forme sferice de tip dom
geodezic, fie forme cilindrice (nanotuburile).
Această clasă de substanțe este considerată o
formă alotropică distinctă a carbonului. Din
punct de vedere al legăturilor chimice dintre
atomii de carbon constituenți, fulerenele sunt
înrudite structural cu grafitul.
 Caracteristicile fulerenei
Printre proprietățile fizice ale fulerenelor se numără:
• Stare de agregare: Fulerenele sunt adesea găsite în formă solidă și au o culoare neagră.
Această soliditate poate varia în funcție de condițiile de sinteză și de tipul specific de
fuleren.
• Opacitate: Fulerenele sunt opace la lumină vizibilă și pot absorbi radiații într-un
interval larg de lungimi de undă.
• Duritate mică: Fulerenele au o duritate scăzută. Aceasta înseamnă că sunt relativ puțin
rezistente la zgârieturi și presiuni.
• Conducere termică și electrică redusă: Fulerenele sunt bune izolatoare termice și
electrice. Ele nu conduc bine căldura sau electricitatea, ceea ce le face folositoare
pentru anumite aplicații în domeniul semiconductorilor și al materialelor izolatoare.
• Solubilitate în benzină: Fulerenele pot fi solubile inclusiv în benzină. Aceasta deschide
calea pentru utilizarea lor în diverse aplicații și procese chimice.
 Importanta fulerenei in viata cotidiana
• Cercetări pentru potențialul lor ca antioxidante.

• Posibile vehicule pentru administrarea

medicamentelor.

• Materiale pentru stocarea de hidrogen în aplicații

energetice.

• Componente în dezvoltarea nanotehnologiei și

materialelor avansate.