MONTAREA CLASICĂ A DINŢILOR ARTIFICIALI Premolarul prim superior:
• Între el şi faţa distală a caninului există
uneori un spaţiu mic de 0,75 mm, pentru a putea permite o bună angrenare a cuspidului caninului inferior, când nu se lucrează cu garnituri asortate; • Şanţul mezio-distal al dintelui corespunde cu mijlocul crestei reziduale; • Axul longitudinal este perpendicular pe planul de orientare ocluzală; AXUL ESTE PERPENDICULAR PE PLANUL DE ORIENTARE OCLUZALĂ • Vârful cuspidului vestibular atinge planul de orientare ocluzală, iar vârful cuspidului palatinal se distanţează de acest plan la 0,5 mm; CUSPIDUL VESTIBULAR ATINGE PLANUL DE OCLUZIE, CEL PALATINAL LA 0,5 MM CUSPIDUL VESTIBULAR ATINGE PLANUL DE OCLUZIE CUSPIDUL PALATINAL RĂMÂNE LA 0,5 – 1 MM DE PLANUL DE OCLUZIE • Liniile prelungite (spre bolta palatină) care unesc cuspizii vestibulari şi orali ai premolarilor primi superiori din stânga şi dreapta arcadei, intersectează linia medio- sagitală posterior amplasării lor. INTERSECTAREA LINIILOR CUSPIZILOR POSTERIOR DE EI PREMOLARUL PRIM SUPERIOR Premolarul doi superior:
• Faţa mezială este în contact cu faţa distală
a primului premolar; • Şanţul mezio-distal se plasează pe mijlocul crestei; • Axul longitudinal este perpendicular pe planul de orientare protetică; AXUL LONGITUDINAL ESTE PERPENDICULAR PE PLANUL DE ORIENTARE PROTETICĂ • Înclinarea coletului va fi cu 0,5 mm spre mezial; • Atinge planul ocluzal cu ambii cuspizi; ATINGE PLANUL DE OCLUZIE CU AMBII CUSPIZI CUSPIDUL VESTIBULAR ATINGE PLANUL DE OCLUZIE CUSPIDUL PALATINAL ATINGE PLANUL DE OCLUZIE • Liniile de unire ale cuspizilor vestibulari şi orali ai premolarilor secunzi din stânga şi dreapta sunt una în prelungirea celeilalte şi sunt dispuse perpendicular pe planul medio-sagital, deci în dreptul dinţilor respectivi. LINIILE DE UNIRE ALE CUSPIZILOR După montarea premolarilor se controlează dacă marginile incizale ale dinţilor frontali se află pe un arc de cerc continuu, corespunzător curburii vestibulare, simetric faţă de linia mediană. Jumătatea distală a feţei vestibulare a caninilor va fi continuată cu feţele vestibulare ale premolarilor, aflate pe o linie dreaptă sau uşor convexă. Molarul prim superior:
• Faţa mezială este în contact cu faţa distală
a premolarului secund; • Şanţul intercuspidian este plasat pe mijlocul crestei; • Axul longitudinal este înclinat spre mezial şi oral; • Faţa ocluzală are direcţie în jos, vestibular şi distal, formând un unghi de 6 grade cu planul de orientare ocluzală; ORIENTAREA FEŢEI OCLUZALE • Prin această înclinare doar cuspidul mezio- palatinal atinge planul de orientare protetică, cuspidul disto-palatinal fiind la un milimetru distanţă de acest plan. CUSPIDUL DISTO-PALATINAL CUSPIDUL MEZIO-VESTIBULAR LA 0,5 MM CEL DISTO-VESTIBULAR LA 1 MM DE PLANUL DE OCLUZIE CUSPIDUL MEZIO-PALATINAL ATINGE PLANUL DE OCLUZIE Molarul secund superior:
• Faţa mezială este în contact cu faţa distală
a molarului prim; • Se montează pe mijlocul crestei alveolare; • Înclinarea axului său longitudinal este mai accentuată în sens mezial şi oral decât a primului molar; ÎNCLINAREA AXULUI LONGITUDINAL • Faţa ocluzală este puternic înclinată vestibular şi distal; • Nici unul dintre cuspizi nu atinge planul de orientare ocluzală; • Cel mai apropiat de planul de orientare ocluzală este cuspidul mezio-palatinal, aflat la 0,5 - 1 mm. CUSPIDUL MEZIO-PALATINAL CUSPIZII VESTIBULARI LA DISTANŢĂ DE PLANUL DE OCLUZIE CUSPIDUL MEZIO-PALATINAL LA 1 MM IAR CEL DISTO-PALATINAL LA 1,5 MM DE PLANUL DE OCLUZIE După montarea molarilor, se verifică din nou poziţia fiecărui dinte faţă de planul de ocluzie. Montarea corectă a dinţilor artificiali pe o arcadă conferă un aspect de simetrie a celor două hemiarcade. VERIFICAREA SIMETRIEI MONTĂRII CONTROLUL LATERAL AL ALINIAMENTULUI CONTROLUL ORAL VERIFICAREA MONTĂRII GRUPULUI SUPERIOR VEDERE ORALĂ VERIFICAREA SIMETRIEI VERIFICAREA ÎN CAVITATEA BUCALĂ Molarul prim inferior:
• Se poziţionează pe mijlocul crestei reziduale, cu
şanţul mezio-distal paralel cu mijlocul crestei; • Se lipeşte cu faţa ocluzală de cea a dinţilor superiori astfel: cuspidul mezio-vestibular intră între versantul distal al cuspizilor premolarului doi superior şi cuspidul mezio-vestibular al molarului unu superior. În sens vestibulo-oral, cuspidul vestibular intră în şanţul intercuspidian al molarilor superiori; • Se ramoleşte cu spatula ceara machetei inferioare şi se închide simulatorul. Se răceşte bine, se dezlipeşte faţa ocluzală a molarului inferior de cea a dinţilor superiori şi se deschide simulatorul. Molarul va rămâne fixat de macheta inferioară; • În plan sgital se obţine cheia lui Angle: cuspidul mezio-palatinal al molarului prim superior se plasează în foseta centrală a molarului prim inferior, între cuspidul mezio-vestibular şi centro-vestibular; • Cuspizii vestibulari ai molarului superior depăşesc pe cei mandibulari cu o jumătate de cuspid. MOLARUL PRIM INFERIOR MOLARUL PRIM INFERIOR MOLARUL PRIM INFERIOR În caz de necesitate, se modifică înclinarea în sens vestibulo-oral a elementelor arcadei superioare. MODIFICAREA POZIŢEI MOLARULUI SUPERIOR Excepţiile în cazul montării primului molar inferior sunt: • În cazul unui prognatism inferior, primul molar se va monta în poziţie mezializată; • În retrognatismul inferior, se va monta în poziţie distalizată. Caninul inferior:
• Se montează cu coletul pe creastă;
• Este aproximativ în poziţie verticală, coletul fiind uşor distalizat; • Vârful cuspidului, discret oralizat şi mezializat, se inseră în spaţiul interdentar dintre incisivul lateral superior şi caninul superior; • Unind axele longitudinale ale celor doi canini, acestea converg spre linia mediană. CANINUL INFERIOR Incisivul central inferior:
• Coletul este pe mijlocul crestei;
• Se situează de regulă simetric de o parte şi de alta a liniei mediane, cu faţa mezială în contact cu vecinul; • Marginea incizală este discret vestibularizată; • În plan vertical, marginea incizală a incisivului central superior acoperă cu 1 - 2 mm incisivii centrali inferiori în ocluzie psalidodontă; • În plan sagital, se creează un spaţiu de inocluzie tot de 1 - 2 mm. INCISIVUL CENTRAL INFERIOR SUPRAOCLUZIA MINIMĂ ŞI INOCLUZIA SAGITALĂ Incisivul lateral inferior:
• Se situează pe mijlocul crestei;
• Este perpendicular pe planul orizontal; • Faţa sa mezială se află în contact cu cea distală a incisivului central inferior; • Faţa sa distală este în contact cu faţa mezială a caninului inferior; • Marginea incizală este plasată cu 0,5 mm superior faţă de cea a centralului inferior; • Se plasează în treimea distală a feţei orale a incisivului central superior şi în treimea mezială a feţei orale a incisivului lateral superior; • Marginea incizală are aceleaşi rapoarte ca şi incisivul central. POZIŢIA FRONTALILOR INFERIORI POZIŢIA FRONTALILOR INFERIORI Premolarul unu inferior:
• Se montează cu coletul pe creastă;
• Cuspidul vestibular trebuie să se încadreze între vârful cuspidului caninului superior şi cuspidul vestibular al premolarului superior; • Faţa ocluzală este uşor lingualizată; • În plan frontal, cuspizii vestibulari maxilari depăşesc cu jumătate din înălţimea lor pe cei mandibulari; • În cazurile în care spaţiul disponibil între canin şi molare este redus, se şlefuieşte proximal sau se suprimă total. Premolarul doi inferior:
• Faţa mezială este în contact cu faţa distală
a primului premolar, iar faţa distală este în contact cu faţa mezială a molarului prim inferior; • Este cu coletul pe creastă; • Se montează pe mijlocul crestei, perpendicular pe ea; • Cuspidul vestibular este în contact cu crestele marginale ale premolarilor unu şi doi superiori, iar vârful acestuia este plasat în spaţiul interdentar dintre cei doi premolari superiori; • Faţa ocluzală este uşor lingualizată. a. În sens mezio-distal; b. În sens vestibulo-oral Molarul doi inferior:
• Se montează pe mijlocul crestei;
• Realizează unitatea masticatorie cu molarul prim şi secund superior; • Faţa mezială este în contact cu faţa distală a molarului prim inferior; • Faţa ocluzală este orientată superior, mezial şi lingual. MOLARUL DOI INFERIOR MOLARUL DOI INFERIOR După montarea molarului prim inferior, unii autori recomandă montarea în continuare astfel: MONTAREA MOLARULUI DOI MOLARUL DOI MONTAREA GRUPULUI LATERAL INFERIOR VERIFICAREA OCLUZIEI ARCADA INFERIOARĂ COMPLETĂ ARCADA INFERIOARĂ COMPLETĂ OCLUZIA ÎN ZONA FRONTALĂ După montarea molarilor inferiori se verifică: • Dacă s-au realizat unităţile de masticaţie; • Dacă forma arcadei obţinută prin montarea dinţilor este simetrică; • Dacă curbura feţelor ocluzale este paralelă cu curbura crestei alveolare marcată pe soclul modelului; • Dacă în sens transversal cuspizii vestibulari ai dinţilor laterali maxilari depăşesc pe cei mandibulari cu o jumătate de cuspid. Astfel se obţine o treaptă care împiedică mucoasa obrazului să pătrundă între feţele ocluzale ale dinţilor, evitând traumatizarea ei; • Dacă şanţurile intercuspidiene mezio-distale ale dinţilor laterali corespund mijlocului crestei alveolare, marcate printr-o linie prelungită distal pe soclul modelelor; • Dacă s-a respectat regula lui Pound care spune că ansamblul suprafeţelor linguale ale premolarilor şi molarilor inferiori să nu depăşească o linie trasată de la marginea mezială a caninului inferior până la faţa internă a tuberculului piriform, de fiecare parte; • Dacă s-au realizat cele trei curbe de ocluzie – sagitală, transversală şi incizală. REGULA LUI POUND Criticile teoriei lui Gysi:
• Mişcările mandibulei – propulsie şi
lateralitate maximă – luate în considerare sunt mişcări voluntare care nu se fac în cicluri automatizate de masticaţie; • Mişcările de masticaţie se fac nu prin contact dinte pe dinte, ci prin intermediul alimentelor. În aceste condiţii legea celor trei puncte de contact ale ocluzie echilibrate balansate este lipsită de valoare; • Realizarea protezelor potrivit teoriei echilibrului de balans necesită un articulator care să imite întru totul traiectoriile condiliene. Până în prezent niciun articulator nu răspunde cu aproximaţie acestui deziderat. Montarea după regulile lui Gysi permite totuşi realizarea unor proteze stabile la pacienţii care fac mişcări de triturare verticală. Această montare impune echilibrarea protezelor cu intercuspidare maximă în relaţie centrică. b) Montarea laterală inversă (ocluzia inversă) Gysi recomandă montarea dinţilor în ocluzie inversă în cazuri de atrofii accentuate, când axa interalveolară face cu planul orizontal de orientare un unghi mai mic de 80 grade dar mai mare de 20- 30 de grade. În aceste condiţii, dacă dinţii laterali s-ar monta normal, ar apărea instabilitatea protezei mandibulare. UNGHI MAI MIC DE 80 GRADE Autorul recomandă folosirea unor dinţi laterali speciali: cei superiori de formă triunghiulară, unicuspidaţi, având mai puţine faţete ocluzale şi un diametru vestibulo-oral mai mare, iar cei inferiori să prezinte pe feţele ocluzale nişte depresiuni în care să pătrundă antagoniştii unicuspidaţi. În practică însă se folosesc dinţi anatoformi. Pentru a respecta principiul de montare pe mijlocul crestei a dinţilor laterali, în aceste cazuri cuspizii vestibulari ai dinţilor laterali inferiori se montează în afara cuspizilor vestibulari superiori. Tehnica de lucru:
• Montarea dinţilor frontali superiori şi
inferiori în rapoarte cap la cap; • Premolarii inferiori se poziţionează pe creastă astfel încât feţele lor ocluzale, prelungite de fiecare parte, să se întâlnească pe linia mediană într-un punct situat deasupra planului de ocluzie, rezultând o curbură transversală de ocluzie inversă. Se recomandă ca între primul premolar inferior şi canin să se lase un spaţiu de un milimetru în favoarea angrenării corecte a dinţilor laterali; ORIENTAREA SUPRAFEŢEI OCLUZALE LA PREMOLARI • Se montează tot pe creastă primul şi al doilea molar inferior de ambele părţi, astfel încât suprafeţele lor ocluzale să fie situate în acelaşi plan. Acest lucru se face cu ajutorul unei rigle care va trebui să atingă atât cuspizii vestibulari cât şi cei linguali ai acestor dinţi; • Se montează dinţii laterali superiori, care la început sunt lipiţi cu ceară de suprafeţele ocluzale ale celor inferiori, în angrenaj corect cu aceştia. Primul premolar superior se montează rotat în ax încât să articuleze cu jumătatea lui mezială cu primul premolar inferior, iar prin jumătatea sa distală să articuleze cu premolarul secund inferior după un angrenaj invers; • Ceilalţi dinţi intră cu cuspizii în şanţurile intercuspidiene mezio-distale inferioare; • Se închide simulatorul, dinţii se fixează în şuviţa de ceară care în prealabil a fost ramolită, dezlipindu-i de antagonişti. Această tehnică asigură stabilitatea funcţională a pieselor protetice, dar prezintă dezavantaje de ordin estetic, fonetic, favorizând totodată muşcarea obrajilor şi a limbii. c) Montarea încrucişată Această montare a fost concepută tot de Gysi şi indicată de asemenea în atrofii accentuate, la care se măsoară un unghi supero-intern mai mic de 80 grade. Ocluzia încrucişată se poate realiza unilateral sau bilateral. În unele situaţii se poate face şi o montare inversă frontală (ocluzie inversă totală). Cu dinţi anatoformi, poziţionând cap la cap frontalii superiori şi inferiori, ocluzia încrucişată se poate realiza astfel: • Dinţii laterali superiori din dreapta se montează în partea stânga inferioară şi invers (montare încrucişată). Se suprimă de obicei primul premolar la proteza superioară, care nu mai are loc; • Dinţii laterali superiori din dreapta se montează inferior în dreapta, cei superiori stânga se montează inferior tot în stânga. Dinţii inferiori se montează superior de acceaşi parte. MONTAREA ÎNCRUCIŞATĂ Prin montare încrucişată se obţine:
• Poziţionarea dinţilor laterali cu axul central
pe creasta alveolară; • Se realizează unităţi de masticaţie; • Se protejează mucoasa obrajilor prin psalidodonţie inversă; • Se creează un spaţiu suficient pentru limbă. d) Montarea labiodontă
La această tehnică dinţii artificiali sunt
aşezaţi cu feţele vestibulare în acelaşi plan. Astfel frontalii vor fi cap la cap, iar lateralii cuspid la cuspid, în acest fel nu se mai obţin rapoarte de intercuspidare normală. Metoda permite poziţionarea corectă a dinţilor pe mijlocul crestelor alveolare, dar nu se mai obţine intercuspidarea maximă, contactele dento-dentare fiind reduse. Feţele vestibulare ale dinţilor fiind situate în acelaşi plan, permit pătrunderea mucoasei obrajilor între suprafeţele ocluzale şi traumatizarea ei. CHEIA LUI ANGLE CHEIA LUI ANGLE ÎN SENS VESTIBULO-ORAL e) Ocluzia distalizată Este utilizată la pacienţii care au avut în perioada de dentat o anomalie clasa II Angle, prognaţie maxilară. • În regiunea frontală se realizează o supraocluzie mare şi o inocluzie sagitală mare. Uneori se poate încerca realizarea unui contact al incisivilor inferiori cu un platou retroincizal superior. • Lateral, primul molar inferior se montează în distopoziţie. Se poate monta şi în angrenaj normal, dar în această situaţie se suprimă primul premolar inferior care nu mai are loc. MONTAREA DISTALIZATĂ e) Ocluzia mezializată
Este utilizată la pacienţii care au avut în
perioada de dentat o anomalie clasa III Angle, prognaţie mandibulară. • Dacă este posibil, se încearcă o montare cap la cap în regiunea frontală. Dacă raportul între cele două creste o impune, se realizeză o ocluzie inversă frontală. • Lateral, molarul unu inferior se montează în angrenaj mezializat sau în angrenaj normal cu un spaţiu de compensare între primul premolar şi canin. OCLUZIA MEZIALIZATĂ f) Montarea asimetrică (neregulată)
Deoarece dinţii frontali la pacienţii
vârstnici nu mai prezintă axul longitudinal simetric faţă de planul median, Gysi dă mai multe scheme de montare individuală a dinţilor frontali, unde, pentru a nu influenţa defavorabil armonia feţei prin aceste montări, se utilizează tehnica compensării cu dinţii vecini. Astfel: Dacă axul incisivului central stâng are o înclinare de 10 grade faţă de planul mezial, iar incisivul central drept de 20 grade, incisivul lateral din stânga va fi montat cu o înclinare mai mare de 10 grade, iar incisivul lateral drept cu 10 grade mai mic decît incisivul central de partea respectivă; • Se pot roti dinţii frontali în jurul axului longitudinal. Prin rotirea marginilor distale în afară, se obţine un efect de lărgire a arcadelor, fără a monta dinţii exagerat în afara crestei alveolare; • Dinţii pot fi montaţi şi distanţaţi, fie lăsând un spaţiu între toţi frontalii, fie între laterali şi centrali. MONTĂRI ASIMETRICE MONTĂRI ASIMETRICE MONTĂRI ASIMETRICE MONTĂRI ASIMETRICE MONTĂRI ASIMETRICE ALTE TIPURI DE MONTĂRI A DINŢILOR ARTIFICIALI Tehnica Pedro Saizar Autorul foloseşte dinţi anatoformi, dar în locul plăcuţei mobile utilizate de Gysi foloseşte o plăcuţă de ocluzie fixată pe faţa ocluzală a bordurii de ocluzie a şablonului inferior. Avantajele metodei sunt: • Planul de orientare protetică, materializat prin plăcuţă, are o poziţie stabilă în timpul montării dinţilor artificiali; • Reperele trasate pe şabloane sunt transpuse pe plăcuţă (mai puţin linia surâsului); • Exclude cheia vestibulară şi manevrele repetate de punere a acesteia în contact cu modelul deoarece pe plăcuţă se trasează curbura bordurii superioare de ocluzie. MONTAREA PLĂCUŢEI LUI PEDRO SAIZAR O dată fixată plăcuţa, care materializează planul de orientare ocluzală, pe ea sunt preluate, prin trasare cu creionul, o serie de repere de pe şablonul superior: • Curbura vestibulară; • Linia mediană; • Linia caninilor. REPERELE TRECUTE PE PLĂCUŢA LUI PEDRO SAIZAR Şablonul de ocluzie superior este îndepărtat de pe model şi apoi vor fi trase pe model: • Pe soclu, în regiunea anterioară, două linii paralele la distanţa care corespunde pe şabloane distanţei dintre planul de ocluzie şi linia surâsului; • Liniile care marchează mijlocul crestei în regiunea laterală. Montarea dinţilor respectă legile generale şi individuale formulate de Gysi. Astfel: • Incisivii centrali se montează de o parte şi de alta a liniei mediane. Coletul va fi orientat spre oral cu 2 mm faţă de marginea incizală, rezultând înclinarea vestibulo-orală a dintelui cu 5 - 8 grade. Coletul va fi distalizat cu 2 grade; • Incisivii laterali se montează cu feţele meziale în contact cu feţele distale ale incisivilor centrali. Marginea incizală se va afla pe curbura vestibulară trasată pe plăcuţă, dar cu 0,5 - 1 mm mai sus faţă de aceasta. Axul longitudinal va fi înclinat distal cu 3 grade, iar vestibulo-oral cu 8 - 12 grade; • Caninii se montează cu feţele meziale în contact cu feţele distale ale incisivilor laterali. Cuspidul ia contact cu plăcuţa la nivelul curburii vestibulare, pe linia caninilor. Axul longitudinal va fi înclinat distal cu 1,5 grade, iar vestibulo-palatinal cu 3 - 5 grade; • După montarea grupului frontal, se controlează încadrarea lor în curbura vestibulară, cât şi simetria montării; • Montarea dinţilor laterali se face pe mijlocul crestei alveolare, cu înclinările cunoscute şi respectând planul de orientare ocluzală reprezentat de plăcuţă. Realizarea propriu-zisă a arcadelor dentare artificiale În ceea ce priveşta tehnica de lucru, ea constă în: • Ramolirea şuviţei din ceară cu ajutorul spatulei fierbinţi, în locul în care se va monta dintele respectiv; • Aşezarea dintelui în poziţie corectă conform regulilor de montare, avându-se în vedere: – Înclinarea axului său longitudinal în sens mezio-distal şi vestibulo-oral; – Raportul marginii libere sau a feţei ocluzale a dintelui artificial faţă de planul de orientare protetică. • Fixarea definitivă a dintelui corect poziţionat, prin lipire cu ceară. MACHETE ALE PROTEZELOR TOTALE MACHETE ALE PROTEZELOR TOTALE MACHETE ALE PROTEZELOR TOTALE MACHETE ALE PROTEZELOR TOTALE PROTEZĂ MANDIBULARĂ MACHETE ALE PROTEZELOR TOTALE MACHETE ALE PROTEZELOR TOTALE MACHETĂ SUPERIOARĂ MACHETĂ SUPERIOARĂ MACHETĂ INFERIOARĂ MACHETE ALE PROTEZELOR TOTALE MACHETE ALE PROTEZELOR TOTALE MACHETE ALE PROTEZELOR TOTALE PREGĂTIREA MACHETEI PENTRU PROBĂ ÎN CAVITATEA BUCALĂ O dată terminată montarea dinţilor artificiali, macheta este pregătită pentru probă pentru ca pacientul să fie plăcut impresionat încă de la început. Astfel: • Se modelează gingia artificială numai în regiunea frontală pentru ca medicul şi pacientul să poată aprecia valoarea estetică a montării. Se modelează ceara din jurul coletului dinţilor, se modelează papilele interdentare, precum şi porţiunea iniţială a alveolelor. Nu se modelează feţele laterale şi faţa orală, deoarece ele nu influenţează controlul şi s-ar putea să necesite modificări; • Dinţii artificiali sunt curăţaţi de ceară; • Se măreşte rezistenţa machetei pentru probă, pentru a preveni fracturarea sau deformarea ei. Cea maxilară se întăreşte cu un fragment de placă de bază adaptată pe baza machetei, între arcadele dentare artificiale. Cea mandibulară se armează cu un fragment de sârma de 1,5 mm diametru, curbat şi aplicat prin încălzire în grosimea versantului oral al machetei; MĂRIREA REZISTENŢEI MACHETEI • Machetele sunt desprinse de pe modele, marginile se rotunjesc, iar eventualele asperităţi de pe suprafaţele mucozale se netezesc. Se verifică dacă marginile machetei reproduc întocmai fundurile de sac, în caz contrar se izolează din nou modelul cu apă şi se completează cu ceară topită zonele cu deficienţe; • Cu o pară de aer se proiectează pe suprafaţa machetelor un jet de aer cald pentru a obţine un aspect neted, lucios. După aceste operaţii, machetele aplicate pe modele, împreună cu aparatul în care s-a realizat montarea (ocluzor sau articulator) precum şi cu şabloanele de ocluzie şi fişa de laborator, sunt trimise în cabinet.