Revelaţia lui Dumnezeu – prin acte, cuvânt

şi imagine. Hristos – Revelaţia desăvârşită

Pr. Conf. Dr. Dan Sandu

TODAI 2019
2 Revelaţia dumnezeiască- actul prin care
Dumnezeu se face cunoscut omului
Revelaţia sau descoperirea în general, din latinescul (revelo, -are), este
dezvelirea sau cunoaşterea a ceva ascuns.
Revelaţia dumnezeiască este actul prin care Dumnezeu se face cunoscut pe Sine
creaturii raţionale cu scopul armonizării făpturilor create.
Dumnezeu a putut fi cunoscut în două feluri şi anume: pe cale naturală şi pe cale
supranaturală.
Dumnezeu poate fi cunoscut din creaţia Sa cu ajutorul raţiunii luminate de
credinţă.
Modul de descoperire firească, naturală a Creatorului de către om, cu mintea şi
simţirea proprie, din creaţia Sa; aceasta poate fi numită revelaţie naturală.
Revelaţia supranaturală este iniţiativa lui Dumnezeu, omul neputînd ajunge
singur la cunoaşterea prin ea, ci făcându-se capabil să o primească, prin mijloace
mai presus de înțelegere(cele mai cunoscute sunt inspirația și profeția).
Revelaţia este comunicarea de Sine a lui Dumnezeu către om, cu scopul
TODAI 2019
revenirii la starea de comuniune cu Creatorul şi restaurării firii afectate de păcat.
 3
Revelația desăvârșită în Hristos
Biserica Ortodoxă mărturisește pe Hristos ca Izvorul revelației prin:
1. Sfânta Scriptură, pe care a înglobat-o în viața liturgică;
2. Tradiția dogmatică a sinoadelor sub inspirația Duhului Sfânt;
A spune că Hristos este Dumnezeu în stare de revelație se poate face numai în
Duhul Sfânt: Ioan 14, 26; 15, 26; 16, 13-14 (e nevoie de iluminare, de
fundamentare biblică și de consensul Bisericii)
Hristos coboară (katavasis) și omul se înalță (anavasis)
Ca Dumnezeu, se foloseşte de chenoză (Filipeni 2, 6-11), care este doar o stare de
iconomie
În Crez se mărturisește dumnezeirea Lui, unicitatea și unitatea intrinsecă: Unul
Iisus Hristos.....Tatălui. Prologul Evangheliei lui Ioan: Cuvântul lui Dumnezeu
(1-11) coboară (vers 12-13), se întrupează (14) e mărturisit și se întoarce la
demnitatea dumnezeiască (18).
El este Hristosul, Domnul, Unsul, Mântuitorul, Domnul
”Separatiștii”:TODAI
docheții,
2019
gnosticii, fotinienii, arienii, nestorienii, monofiziții
eutihieni, monoteliții.
Depozitarele Revelaţiei – Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie
4
Revelaţia divină este cuprinsă în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie, care
sunt cele două tezaure depozitare a revelaţiei în Biserică.
Ele nu se deosebesc ca fond, între ele existând o strânsă legătură, ci diferă
numai cu privire la modul în care Revelaţia s-a transmis şi este cuprinsă în ele.

a) Sfânta Scriptură

 este o colecţie de cărţi sfinte, scrise de prooroci, apostoli şi alţi oameni

aleşi, sub inspiraţia Duhului Sfânt.
 Vechiul Testament descrie istoria Revelaţiei de la Adam până la Hristos
 Noul Testament cuprinde descoperirea dumnezeiască făcută de Însuşi Fiul lui
Dumnezeu şi transmisă de Sfinţii Apostoli.
 Raportul dintre ele îl arată Fericitul Augustin prin următoarele cuvinte:
„Novum Testamentum in vetere latet, Vetus Testamentum in novo patet” (Noul
Testament e ascuns în cel Vechi, Vechiul Testament se deschide în cel Nou).
TODAI 2019
 b) Sfânta Tradiţie
 Al doilea depozitar al Revelaţiei divine sau a doua modalitate de fixare, păstrare şi
5
transmitere a Revelaţiei divine este Sfânta Tradiţie;
 Cuvântul tradiţie (paradosis) este de origine latină (traditio) şi înseamnă predare,
transmitere, dar şi conţinutul transmiterii;
 În sens teologic, prin Tradiţie se înţelege totalitatea adevărurilor revelate care nu
se cuprind în Sfânta Scriptură.
Revelaţia lui Dumnezeu prin acte şi cuvinte

Revelaţia în Vechiul Testament

Împlinirile aduse prin actele Revelaţiei în cursul Testamentului Vechi sunt
preînchipuiri simple ale unor evenimente viitoare superioare.
Întreaga istorie a Vechiului Testament este călăuzită de cuvântul lui Iahve.
Nici o împlinire din timpul Vechiului Testament nu reprezintă împlinirea, prin
excelenţă, pe care o aduce Revelaţia Noului Testament.
Actele istorice din Vechiul Testament sînt nu numai prefigurări ale împlinirilor
spirituale din Noul Testament, ci pregătiri ale acelora.
Actele Revelaţiei Vechiului Testament pregătesc, condiţionează actul venirii lui
Hristos, Revelația desăvârșită.
TODAI 2019
 Revelaţia Vechiului Testament se înfăţişează în mod predominant ca o Revelaţie de
făgăduinţe, nu numai prin actele lui Dumnezeu, ci şi prin cuvintele
ei.
Cuvintele profetice ale Vechiului Testament arată, ca şi actele Revelaţiei, atenţia
deosebită a lui Dumnezeu pentru poporul ales.
 Psalmii, profeţiile, Vechiul Testament în întregime, reprezintă dialogul între Dumnezeu
şi nişte ameni aleşi;
 actele istorice - simbolizează şi conduc spre păstrarea autenticității credinței în
Dumnezeu: cel mai elocvent moment vechitestamentar este descoperirea făcută lui Moise
(Ieșire 3,10) ca Dumnezeu Persoană.
Cu întruparea lui Hristos ca om, se întrupează Subiectul divin al cuvintelor, Logosul
Sfîntul Maxim Mărturisitorul: “Înainte de venirea văzută în trup, Cuvântul lui
Dumnezeu venea spiritual la patriarhi şi la prooroci, preînchipuind taina venirii Lui”
 Revelațaia prin Imagini în Vechiul Testament:
• Mielul Pascal- preînchipuirea lui Hristos
• Trecerea prin Marea Roşie- imaginea Botezului
• Norul care călăuzea poporul prin pustie- chipul Sfîntului Duh
• Mana- imaginea Euharistiei
• Apa din stîncă- simbolul Harului Sfîntului Duh
• Toate jetfele din Vechiul Testament: preînchipuiri ale jertfei lui Hristos
• Cortul Sfînt e imaginea Bisericii iar chivotul Legii este simbolul prezenţei lui Hristos în
Biserică pe Sfîntul Altar.
TODAI 2019
 Revelaţia în Noul Testament
 Revelaţia
7 Noului Testament - împlinirea a ceea ce a fost profeţit în Vechiul
Testament.
 Actele Revelaţiei Noului Testament – întemeierea Bisericii și restaurarea naturii
umane:
• Întruparea Fiului lui Dumnezeu
• Răstignirea
• Învierea
• Înălţarea la cer
• Trimiterea Duhului Sfânt odată cu întemeierea Bisericii
 Prin Taine se continuă împărtășirea lui Hristos prin Duhului Sfânt;
 Cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos din Noul Testament fac simţită fără echivoc
prezenţa lui Dumnezeu;
 Cuvintele de învăţătură nu au numai rol didactic, ci şi vindecător; accentul este pus
pe cruce și jertfă mai mult decât pe învățături;
 În Noul Testament este prezentă proximitatea reală a lui Dumnezeu, care S-a făcut
om pentru ca omul să devină dumnezeu:
Sf. Irineu: Tatăl este invizibilul Fiului iar Fiul este vizibilul Tatălui;
Sf. Vasile cel Mare: Există o singură sursă și o singură Ființă care derivă din
sursă, un arhetipTODAI
și un
2019
chip: Tatăl. Astfel se păstrează principiul unității;
Sf. Grigorie de Nissa: Împărtășirea comună a ființei face ca Tatăl și Fiul să nu
fie doi dumnezei;
 Revelaţia în Noul Testament (II)
8

 Simbolurile sacramentale ale Noului Testament - mijloace reale de comunicare a

vieţii lui Hristos:
• Botezul împărtăşeşte real viaţa lui Hristos
• Sfânta Împărtăşanie, jertfa de pe altar pune pe om în legătură cu Dumnezeu
(spre deosebire de jertfele animale din Vechiul Testament)
Tainele au un caracter profetic și eshatologic
 Revelaţia se încheie desăvârşit în Hristos
 Pr. Dumitru Stăniloae: Revelaţia creştină e dată într-o persoană, în Persoana
divino-umană a lui Hristos, care e efectul actelor Fiului lui Dumnezeu de întrupare
în om, de răstignire, înviere şi înălţare ca om, de trimitere a Duhului Său în lume.
[…] Creştinismul fără Revelaţia astfel înţeleasă nu poate exista. O adaptare a
creştinismului la lume, prin respingerea acestor acte ale lui Hristos, actele esenţiale
ale Revelaţiei creştine, echivalează cu o părăsire a creştinismului.

TODAI 2019
 Revelația prin imagine
9

Icoana are ca fundament crearea omului ca ființă materială și

întruparea lui Dumnezeu a cărei reprezentare poate să fie arătată
printr-un element material transformat. Ea se referă în același
timp la întreaga viață a lui Iisus, în mod special la învierea Sa, care
descoperă deplina și veșnica transparență a naturii omenești din
Persoana Sa divină.
Realitățile hristologice sînt experimentate în chemarea neîncetată a
Numelui lui Dumnezeu, Iisus Hristos, prin care omul poate să
înțeleagă mai bine în Biserică sensul și rostul Icoanei.
Icoana arată importanța și frumusețea materiei, scopul ei de
preamărire a lui Dumnezeu și destinația ei de a fi transfigurată
pentru a deveni mediu de viețuire a omului sfințit, în comuniune
cu Dumnezeu
TODAI 2019
Iconografia creștină se regăsește în catacombe, sub formă de imagini simbolice și
10
alegorice.
 Din secolul IV, se poate atesta documentar cultul icoanelor
 Secolele VI și VIII: micările iconoclaste sunt dovada că icoanele constituiau o
realitate în viața sacramentală și liturgică a Bisericii.
 Tradiția nescrisă, confirmată și întărită la Sinodul VII ecumenic prevedea cinstirea
icoanelor Mântuitorului, a Născătoarei de Dumnezeu, ale sfinților și ale îngerilor: Noi
venerăm icoana sa, a lui Hristos. Noi venerăm tot ce este al Său, slujitorii săi, prietenii
Lui și, mai presus de orice, pe Maica Sa, Născătoarea de Dumnezeu (Sfântul Ioan
Damaschin);
originea icoanelor și justificarea lor în Biserică este adeverită de însăși mărturisirea
credinței lui Hristos cel întrupat și jertfit pe Golgota
 Primul care a făcut o „icoană” este însuși Dumnezeu care a născut pe Fiul Său, Unul
Născut, Cuvântul Său, ...Icoana Sa însuflețită. El a făcut apoi pe om după chipul și
după asemănarea Sa.
Sfântul Ioan Damaschin afirmă: icoana este o asemănare, un model, o întipăritură a
cuiva, care arată în ea pe cel ce este înfățișat în icoană.
Pentru creștinul ortodox icoana rămâne un mijloc de comunicare a lui Hristos din
planul invizibil

TODAI 2019
 În creștinism, reprezentarea lui Dumnezeu în formele artei iconografice a devenit posibilă
datorită faptului istoric al întrupării. Sfântul Ioan Damaschin: Negreșit, să nu faci icoana lui
11
Dumnezeu Cel Nevăzut. Dar, când vezi că Cel fără de trup s-a făcut pentru tine om, atunci vei
face icoana chipului Său omenesc. Când cel nevăzut s-a arătat văzut în trup, atunci vei
înfățișa în icoană asemănarea Celui care s-a făcut văzut. Când Cel fără greutate, fără calitate
și fără mărime, din pricina superiorității firii lui, Cel care există în Chipul lui Dumnezeu a luat
chip de rob (Filipeni 2, 6- 7), prin această apropiere de calitate și cantitate a înbrăcat chipul
corpului, atunci zugrăvește-l în icoane și așează-l spre contemplare, pe Acel care a primit să
fie văzut.
 Prezența Sfântului Duh se află în sfintele icoane nu în fiinţă, ci prin har și lucrare;
 Cinstirea Sfintelor icoane face parte din ființa Ortodoxiei, din cultul Bisericii, care le
consideră cel mai mare și prețios lucru pe care îl avem. Cultul este cel care mijlocește legătura
ontologică cu prototipurile icoanelor.
 Pavel Florensky afirma că învățătura Părinților Bisericii a fost confirmată de Sinodul al VII-
lea ecumenic: cinstirea icoanei nu trebuie înțeleasă într-un sens psihologic și subiectiv.
Anumiți iconoclaști au acceptat partea subectivă a icoanelor, dar ei neagă legătura ontologică
cu prototipurile.
Cinstirea icoanelor, precum și reprezentarea lor în pictură rămâne o mărturie vie a dorinței
umane pentru îndumnezeirea prin har și un mijloc de comuniune cu Dumnezeu și Sfinții Săi.

TODAI 2019
 12 Revelația și rolul Duhului Sfânt
 Revelația se personalizează prin Duhul Sfânt, în Biserică, iar dialogul viu al Bisericii
cu Hristos se poartă prin Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție și Sfintele Taine. Prin aceste trei
căi Hristos continuă să vorbească și să se descopere fiecărei persoane în parte.
Hristos nu este subiect de discurs (deși e necesar și discursul) ci este bucuria iubirii,
Capul Bisericii, inima Ortodoxiei, inspirația și reînnoirea creației, iluminarea vieții
 Duhul Sfânt este cel care lucrează și luminează pe om pentru a înțelege revelația în
Hristos, prin cuvântul Scripturii și prin Sfintele Taine;
În ceea ce privește cuvântul Scripturii, are menirea de a păstra nealterată esența
învățăturii creștine;
 pe lângă descoperirea dumnezeiască prin Scriptură și Tradiție, există o descoperire
dumnezeiască reală și vie, prin Sfintele Taine, față de care, nu este posibilă înțelegerea și
trăirea primelor două;
Un rol deosebit îl au primele trei Taine (de inițiere) Botezul – Mirungerea – Euharistia,
fără de care nu există acces la mântuire, pentru că fără ele nu există cunoașterea lui
Dumnezeu;
Sfintele Taine sunt mai mult decât niște întâlniri strict personale cu Dumnezeu, ele
întâlniri comunitare (în comuniune cu ceilalți), adică cu întreaga Biserică – acolo unde se
citește, se tâlcuiește și să trăiește Scriptura și Tradiția Bisericii.
TODAI 2019