HOLOCAUSTUL

ÎN ROMÂNIA
Venit la putere în septembrie 1940 alături de
Mişcarea Legionară, mareşalul Ion Antonescu
continuă măsurile iniţiate de regele Carol al II-
lea. Căsătoria între un evreu şi un cetăţean
român este interzisă prin lege.„Printr-o
anumită educație și pregătire, aceștia erau
vinovați de toate și vinovăția se manifesta
printr-o serie de clișee. Evreii sunt cei care
exploatează țăranul român, evreul care este
cămătar. Clișeul evreu egal comunist era cel
care trebuia să justifice măsurile represive”,
spune Liviu Rotman, profesor universitar
SNSPA.
În seara zilei de 21 ianuarie 1941, legionarii înarmaţi ocupă
posturile de poliţie din București, primăria şi alte clădiri
publice. Posturile de poliţie devin centre de tortură pentru cei
2000 de evrei arestaţi de legionari încă din 20 ianuarie, în timp
ce pădurea Jilava şi abatorul din Bucureşti sunt transformate în
centre de execuţie. Intervenţia Armatei, după trei zile, pune
capăt violenţelor şi colaborării dintre mareşalul Ion Antonescu
şi Mişcarea Legionară. „Există un conflict între soluția foarte
violentă, vizibilă, propusă de legionari și soluția coordonată de
Antonescu care viza deportări în masă. Antonescu a luat măsuri
în momentul în care era sigur de poziţia germanilor”, explică
Adrian Cioflâncă.
Pogromul din Bucureşti este urmat, la doar şase luni, de
uciderile în masă de la Iaşi. În trei zile sunt omorâţi
aproximativ 13.000 de evrei. Ordinul lui Ion Antonescu
de evacuare şi autorizarea sa de a executa orice evreu
care atacă armata au dat undă verde jandarmeriei şi
poliţiei pentru a tortura şi ucide. Acuzaţia adusă
populaţiei evreieşti era colaborarea cu inamicul sovietic.

.
„Iașiul fusese declarat zonă militara germană.
Prezenţa germanilor furnizează un alibi și o
legitimare pentru autorităţile române. Au ieșit
scene de violență colectivă incredibile,
masacre în curtea Chesturii sau în diferite
cartiere. Evreii care au supraviețuit au fost
urcați în două trenuri și asfixiați”, subliniază
Adrian Cioflâncă. „Eram 137. La început
stăteam ca sardelele, dar pe măsură ce treceau
orele oamenii au început să se împuțineze.
Când am coborât eram opt”, povestește Iancu
Țucărman, supraviețuitor.
În octombrie 1942, Ion Antonescu cere oprirea
deportărilor în Transnistria. Cea mai importantă
decizie este însă aceea de a nu-i trimite la Auschwitz
pe evreii din Regat ori din Transilvania de Sud. Așa se
face că 292 000 de evrei români supraviețuiesc.
Salvarea, dar de această dată prin emigrare, vine și
pentru alți 9000 de evrei care reușesc să ajungă în
Palestina în perioada 1939-1942. „Întreaga
Transilvanie trebuia să treacă sub ocupație maghiară.
Nu se luaseră măsuri, dar se gândeau la acest lucru.
Antonescu s-a gândit că, într-un fel sau altul, trebuie
să restabilească relațiile cu Occidentul. Nu putea să
aibă loc această apropiere trimițându-i pe evrei la
Belzec”, spune Liviu Rotman.