SOCIETATEA

Diviziunea socială a Chinei cuprindea

cinci clase mari: nobilimea și cele
patru ocupații. Acestea includeau shi
(cărturari), nong (fermieri), gong
(meșteșugari) și shang (negustori).
DIVIZIUNEA
SOCIALA

Trei dintre clase erau considerate

fundamentale pentru societate: nobilii
care conduceau țara, academicienii
care o conduceau și fermierii care o
făceau posibilă.
Diviziunea socială din China nu a fost una dintre clasele socio-
economice. În acest fel, atât nivelurile de venit, cât și poziția socială
au variat foarte mult în funcție de clase.

Ierarhia se baza pe două principii. Primul a fost că cei care lucrau cu

mintea lor (cărturari sau universitari) erau mai valoroși și mai
respectabili decât cei care lucrau cu mușchii lor. Prin urmare, aceștia
din urmă urmau să fie conduși de cei dintâi.

Al doilea principiu a fost legat de utilitatea pentru stat și societate

din punct de vedere economic și fiscal. Fermierii au ocupat
următoarea poziție ierarhică, deoarece erau o sursă de bogăție.

Comerțul a fost considerat de puțin folos. În consecință, negustorii și

negustorii erau pe ultimul loc.
 Nobilii aparțineau dinastiei Qin,
înființată de Shi Huangti (221-206
î.Hr.), și conduceau țara.
Cu toate acestea, această castă a
Primul shi a venit de la vechea
evoluat treptat într-o elită
castă războinică, deci nu erau
academică birocratică în care linia
adevărați cărturari.
nobilă nu era la fel de pronunțată.

Fermierii erau proprietari de

Savanții nu erau foarte bogați, terenuri și pentru mult timp
În vremurile străvechi, în cadrul
nici măcar cei care dețineau agricultura a jucat un rol cheie în
diviziunii sociale a Chinei, țăranii
pământuri. Cu toate acestea, au ascensiunea civilizației chineze.
se clasau pe locul al doilea după
fost respectați pentru Cei care au lucrat pământul au
cărturari.
cunoștințele lor. produs alimente pentru a susține
societatea.

În plus, au plătit impozitul funciar,

care a fost o sursă de venit de
stat pentru dinastiile aflate la
conducere.
Gongul era alcătuit din cei care aveau abilități de a realiza obiecte utile. La fel ca fermierii, au produs
obiecte esențiale, dar cei mai mulți dintre ei nu au propriul teren și, prin urmare, nu au generat venituri.

Cu toate acestea, erau mai respectați decât negustorii, deoarece abilitățile pe care le aveau au fost
transmise de la tată la fiu.

Deși puteau obține bogății semnificative, Shang-urile erau ținute în stima scăzută pentru că nu produceau
nimic. Acestea erau dedicate transportului și comercializării mărfurilor fabricate de alții.

Uneori, negustorii cumpărau terenuri pentru a fi considerați fermieri și, prin urmare, aveau mai mult
respect în societate.

Unii au plătit o educație bună pentru ca copiii lor să obțină statutul de erudit.