MICROBIOLOGIA ŞI

DIAGNOSTICUL DE
LABORATOR AL
INFECŢIILOR
ANAEROBE
Particularităţi ale bacteriilor anaerobe:
 Oxigenul este toxic (lipsa superoxid

dismutazei/catalazei, peroxidazei)
 Cresc în lipsa oxigenului/potenţial redox

scăzut
 Energia este obţinută prin fermentare
 Hipoxii tisulare (ateroscleroză, necroză,
tumoare malignă, corp străin...)
 Tratament prelungit cu aminozide
 Stări de imunosupresie sau

imunodepresie
A. Bacterii telurice (sporogene)
Prezente în sol, supravieţuesc graţie sporilor
termorezistenţi
Familia Bacillaceae
Genul Clostridium
Specii:
C. perfringens, C.septicum, C.novyi (oedematiens),
C.histolyticum – agenţii gangrenei gazoase
C.tetani – agentul tetanosului
C.botulinum – agentul botulismului
C.difficile – agentul colitei pseudomembranoase
 Sunt bacterii Gram-pozitivi, de dimensiuni mari,
aşezaţi în perechi sau lanţuri, mobili cu cili peritrichi
(excepţie C.perfringens sau C. butyricum)

 Multe dintre specii sintetizează exotoxine.

În cele ce urmează vom discuta despre speciile care
produc tetanosul, botulismul şi gangrena gazoasă.
B. Bacterii anaerobe nesporogene (flora Veillon)
Reprezintă flora comensală şi saprofită a omului
(floră endogenă).
 Coci gram+ (Peptococcus, Peptostreptococcus)
 Coci gram- (Veillonella)
 Bastonaşe gram+ (Eubacterium, Actinomyces,
Bifidobacterium, Propionibacterium,
Lactobacillus)
 Bastonaşe gram- (Fusobacterium, Bacteroides)
 Spirochete

Condiţionat patogene, pot cauza infecţii supurative,

septicemii la persoane cu rezistenţa scăzută sau în
asociaţii cu alte mi/organisme
Agenţii cauzali:

 C.perfringens (serotipuri A, B, C, D, E)
 C.novyi (oedematiens)
 C.septicum
 C.histolyticum
 Sunt bacili Gram-pozitivi, pleomorfi, de dimensiuni
mari 1µm / 6-10µm.
 C. perfringens este încapsulat şi imobil; celelalte specii

menţionate includ bacili care în forma vegetativă sunt

mobili, cu cili peritrichi. În condiţii de anaerobioză
formează spori mai mari decât diametrul bacililor,
localizaţi central sau terminal.
 Se pot multiplica pe medii simple, în condiţii
de anaerobioză.
 C. perfringens creşte mai repede (în

câteva ore) la 45°C, formând colonii de tip S

sau R. Pe geloză sânge produce hemoliză.
 Celelalte clostridii formează colonii mai

întinse, cu aspect de „grenadă explodată”

(datorită mobilităţii).
 Toţi aceşti germeni elaborează enzime cu caracter de
toxine care prezintă histotropism şi pot distruge orice
tip de ţesut, cu producere de gaz.
 Exemple de astfel de toxine sunt: lecitinaza, care

acţionează asupra lecitinei din ţesutul nervos, diferite

proteaze, hialuronidaze, colagenaze etc.
 Singura structură care are numai un caracter enzimatic

este a-toxina (lecitinazaC).

 Pe geloză glucozată cu gălbenuş de ou, tulpinile

producătoare de a-toxină descompun lecitina şi

conduc la opacifierea mediului.
 Formele vegetative sunt distruse la menţinerea timp
de 15-20 minute la 55-60°C şi de acţiunea
dezinfectantelor uzuale.
 Sporii rezistă la temperatura de 100°C, fiind distruşi

prin autoclavare la 120°C şi 1 atm. timp de 30 de

minute, precum şi la pupinel, timp de 1 oră la 180°C.
 În mediu, pe sol, sporii rezistă timp îndelungat.
Bacilii genului Clostridium poseda:
antigene somatice,
antigene capsulare de tip K(la C.perfringens),
 antigene flagelare de tip H (la C. novyi,

C. septicum, C. histolyticum şi C. sporogenes)

 antigene solubile, reprezentate de exotoxine.

Spre exemplu, C. perfringens poate elabora mai multe

tipuri de toxine.
 Toxina α (lecitinaza) – mionecroză, hemoliză,
trombocitoliză, dereglări de coagulare, creşterea
permeabilităţii vasculare, inactivarea ATPazei
musculare, hipotensiune, bradicardie, şoc
 Toxina θ (teta) – necrozantă, hemolitică
 Toxina β – necroza epiteliului intestinal
 Enterotoxina – perturbă transportul apei, ionilor şi a
glucozei prin membrana enterocitelor
ENZIME DE PATOGENITATE – colagenaza (toxina
κ - kappa), proteinaza (toxina λ - lambda), elastaza,
hialuronidaza (toxina µ), ADN-aza (toxina ν), etc.

CAPSULA – rol antifagocitar

 Clostridiile gangrenei gazoase sunt patogene
prin multiplicare, invazivitate şi toxinogeneză.
 Germenii se multiplică la poarta de intrare. Au

proprietăţi invazive, înaintând din aproape în

aproape, prin distrugerea ţesuturilor (efecte
necrolitice, hemolitice şi letale).
 Enzimele produse contribuie la invazivitate şi

alterarea gravă a stării generale.

 Infecţia cu aceşti germeni determină gangrena
gazoasă, caracterizată prin edeme dure, crepitante
(cu apariţia de gaz, în urma fermentării
zaharurilor), necroză şi gangrenă.
 Sporii clostridieni ajung la nivel tisular prin

contaminarea unor leziuni (traume).

 În condiţii de anaerobioză sporii germinează,

formele vegetative se multiplică, în cursul

metabolismului fermentează zaharuri şi apare gaz.
 Distensia tisulară, obstruarea mecanică a
structurilor vasculare (scade aportul sanguin) în asociere
cu sinteza de toxine cu efect necrotizant şi sinteza de
hialuronidază, favorizează diseminarea infecţiei.
 Necroza tisulară se extinde, multiplicarea bacteriană se

amplifică, apare anemie hemolitică, toxemie şi evoluţie

(în 20-80% din cazuri) către deces.
 De regulă gangrena gazoasă apare printr-o infecţie

concomitentă cu 2 sau mai multe dintre speciile

clostridiene menţionate.
1. Gangrena gazoasă (post-traumatică, post-
operatorie)
2. Mionecroze
3. Celulite, fasciite
4. Septicemii
5. Toxiinfecţii alimentare
6. Enterita necrozantă
Porţi de intrare – tegumentul sau mucoasele lezate
Omul se contaminează:
Exogen - bacteria sau sporul pătrunde în plaga
contaminată cu sol, apă, praf (accidente rutiere, de
muncă, etc.) – gangrena gazoasă post-traumatică;
gangrena gazoasă uterină (urmare a avortului
septic)
Endogen – flora internă a bolnavului contaminează
plaga (chirurgie septică viscerală, chirurgia
ortopedică, etc) - gangrena gazoasă post-
operatorie
Gangrena spontană – in cancer intestinal
Condiţii suplimentare pentru apariţia infecţiei:
 Traumatisme cu necroză tisulară, hematom, corpuri
străine
 Penetrare profundă a germenului
 Potenţial rH2 scăzut (- 0,5 V)
 Multiplicarea bacteriilor aerobe asociate
(enterobacterii, enterococi, stafilococi)
 Imunitate deficitară (radioterapie, imunosupresori,
antibioticoterapie neadecvată, etc)
 Injecţia substanţelor vasoconstrictive
Se face pe baza aspectelor clinice şi a istoricului bolii.
Diagnosticul poate fi bacteriologic
cu recoltarea şi transportul produsului patologic
(ţesuturi devitalizate, puroi), care trebuie examinat
microscopic, cultivat şi coloniile izolate în condiţii
de strictă anaerobioză trebuie identificate.
Prelevate: puroi, sânge, lichid seros, bioptate
Precauţii la prelevare: excluderea contactului cu
aerul, transportare imediată sau utilizarea mediilor de
transport lipsite de oxigen.
 Privind diagnosticul bacteriologic în infecţiile produse
de microorganismele din genul Clostridium, facem
următoarele precizări.
 1. Etapa de recoltare şi transport a

p.p. este esenţială; trebuie menţinute condiţiile

de anaerobioză .
 2. Din punct de vedere macroscopic am putea

menţiona mirosul putrid al p.p., prezenţa

unor fragmente de ţesut necrotic, a unor secreţii de
culoare închisă, existenţa de sânge şi puroi în plagă etc.
Examenul microscopic are rol orientativ. Pentru
majoritatea laboratoarelor este unica activitate care
poate fi realizată atunci când agentul etiologic este un
microorganism anaerob. În rezumat, examenul
microscopic direct trebuie să fie realizat, iar
observaţiile se vor interpreta în context.
 C. perfringens are dimensiuni de 0,5-1,5 µm şi poate
prezenta un spor oval localizat subterminal sau
central.
 Examenul microscopic poate permite în acelaşi timp
un control al calităţii p.p. (evidenţiind prezenţa
celulelor inflamatorii şi a celulelor lezate) şi ar putea
servi la alegerea terapiei antimicrobiene.
(de ex. „disocierea” între ceea ce vedem la examenul
microscopic şi lipsa apariţiei culturii, ne permite să
alegem pentru tratamentul „de primă intenţie”
medicamente cu eficacitate asupra
acestor microorganisme).
Examenul bacteriologic – condiţii anaerobe
(anaerostat, gaz-pachete, medii anaerobe), metode
clasice (Zeissler, Weinberg)

Important: bacterii aerobe sau facultative asociate

Tehnici de amplificare genică

Diagnostic rapid – Mediul Kitt-Tarrozzi, mediul cu

lapte, mediul Wilson-Blair
 Tratamentul trebuie instituit de urgenţă şi include
în primul rând:
 Tratament chirurgical a plăgii (debridări extinse,
eliminarea ţesuturilor devitalizate)
 administrarea de penicilină
 administrare de oxigen hiperbar
 administrarea serului antitoxic polivalent (anti-
C.perfringens, C.novyi, C.septicum)
Profilaxia – prelucrarea minuţioasă a plăgilor,
eliminarea corpurilor străine şi a ţesuturilor
necrotice, seroterapie preventivă, antibioterapie,
supravegherea bolnavilor.
 Tetanosul este produs de C. tetani patogen prin
multiplicare la poarta de intrare şi toxinogeneză
(produce o exotoxină neurotropă).
 Tetanosul a fost cunoscut încă de pe vremea lui

Hipocrate, sau chiar şi înainte de menţiunile făcute

de acesta.
 Etiologia tetanosului a reprezentat un mister până în

anul 1884 (anul vizualizării la microscop a C.tetani).

 în anul 1889 au fost obţinute primele culturi de

C. tetani.
Agentul cauzal – C.tetani
Caractere morfotinctoriale – bastonaş mobil, cu
flageli peritrichi, sporogen. Sporul rotund este
plasat terminal (bastonaş de tobă). Gram+. Inert
biochimic.
Rezistenţa – forma vegetativă este sensibilă, sporul
supravieţuieşte în sol decenii.
Toxina tetanică
 Tetanolizina – hemoliză
 Tetanospasmina – contracturi ai muşchilor striaţi.

Compusă din 2 fragmente proteice: fragmentul A

(toxic, neimunogen) şi fragmentul B (atoxic,
imunogen)
C. tetani este o bacterie ne-invazivă, multiplicându-
se la poarta de intrare şi elaborând toxina, care
difuzează în organism.
 Mecanismul de acţiune al toxinei:
 Neuronii motori spinali sunt de obicei inhibaţi de
către glicină şi acidul aminobutiric.
 Toxina blochează eliberarea acestor mediatori ceea ce
determină excitarea neuronilor motori spinali, cu
apariţia de spasme severe şi dureroase ale
musculaturii striate (paralizie spastică).
 Toxina poate ajunge la nivelul SNC şi retrograd prin
propagare pe cale axonală de la poarta de intrare sau
pe cale sangvină.
 Clinic, la 4-5 zile de la contaminare apar spasme ale
musculaturii din zona contaminată, apoi ale
muşchilor masticatori, manifestate prin trismus (gura
nu se mai poate deschide) şi facies de tip risus
sardonicus (spasme ale musculaturii faciale).
 Orice stimul extern precipită un atac de tetanos.
Moartea se poate produce prin asfixie; mortalitatea
este de circa 50%.
 Prezintă antigene flagelare de tip H,
 de perete (antigenul somatic O) şi
 o exotoxină cu structură proteică.
 Toţi bacilii tetanici elaborează un singur tip de toxină, sub
control plasmidic.
Rezistenţa faţă de factori fizici şi chimici
 Formele vegetative sunt distruse de expunerea timp de 15-
20 minute la temperaturi de 55-60°C şi de substanţe
dezinfectante.
 Sporii rezistă la temperatura de 100°C, dar sunt distruşi
prin autoclavare la 120°C şi 1 atm, timp de 30 de minute şi
la pupinel timp de 1 oră la 180°C.
Habitat – sol, intestinul omului, animalelor

Porţi de intrare – tegumentul, mucoasele lezate (plăgi,

arsuri, mucoasa uterină post-partum, intervenţii
chirurgicale, ulcere varicoase, focare dentare, droguri
intravenoase, etc.), cordonul ombilical la nou-născuţi.
Incubaţia – 6-15 zile (3 zile-3 săptămâni)
Semne clinice – trismus (contractură dureroasă a
muşchilor masticatori),
facies sardonicus (contracţii ale muşchilor feţei),
anxietate, contracturi generalizate cu paroxisme
spontane sau declanşate de stimuli externi
(zgomot, lumină, etc), poziţia corpului în formă
de arc (opistotonus), dereglări de vorbire. Febra
lipseşte.
Diagnosticul este clinic, epidemiologic şi bacteriologic.
Se recoltează produsul patologic de la nivelul plăgii
(puroi) şi se realizează frotiuri care se colorează cu
albastru de metil sau prin coloraţia Gram. Antibiograma
nu este necesară; C. tetani este sensibil la penicilină.
 Examenul microscopic (de orientare)
 Examenul bacteriologic (tardiv, de confirmare)
 Examenul biologic (depistarea toxinei prin infectarea
şoriceilor cu apariţia semnelor clinice ale maladiei peste
24-48 ore), identificarea toxinei prin RN cu anti-seruri
 Examenul serologic – dozarea antitoxinelor pentru
studierea imunităţii populaţiei (RP, RLA, RHAI, ELISA)
Tratament:
 Ser imun antitetanic (gamma-globulină specifică)
intramuscular, intravenos
 Anatoxină tetanică
 Tratament simptomatic (sedative, miorelaxante,
antibioterapie, respiraţie asistată, etc)

Profilaxie:
 Imunizarea activă cu anatoxină tetanică (conform
calendarului vaccinării – ADTP, ADT, AT)
 În caz de plagă: prelucrarea corectă, anatoxină, ser
imun antitoxic
 Botulismul apare de obicei prin ingestia de alimente
care conţin toxina produsă de C. botulinum, fiind o
toxiinfecţie alimentară de tip toxic (toxină preformată în
aliment).
 Cu toate că informaţii privind o boală cu manifestări

care puteau fi determinate de infecţia cu

C. botulinum au fost descrise şi înainte, despre botulism
se discută în mod clar începând cu anul 1817, în
Germania, după ce 71 de persoane (din 174) au decedat
datorită asfixiei, după ce au consumat cârnaţi incomplet
preparaţi termic („în sânge”). În urma acestei izbucniri
epidemice s-a stabilit numele de botulinum (botulus =
cârnat).
Agentul cauzal – C.botulinum
Caractere morfotinctoriale – bastonaş mobil, sporogen,
gram+. Sporul este ovoid, subterminal (aspect de
rachetă de tenis), termorezistent, in prezenţa oxigenului
sporulează, distrus la 120°C – 15 minute (autoclavare).
Scindează proteinele şi glucidele cu formare de gaze şi
acizi (acetic, butiric, lactic, etc).
Cresc pe medii simple, în condiţii de anaerobioză şi
formează colonii rotunde, netede, de tip S, înconjurate
de o zonă pufoasă.
 Factori de patogenitate
C. botulinum nu se multiplică în organism.
Se multiplică în alimente şi produce o exotoxină (dacă este
lizogenizat), care este distrusă prin fierbere la 100ºC, timp
de 20 minute.
Botulismul apare, mai frecvent, prin ingestia de alimente
care conţin toxina, putând fi considerat o toxiinfecţie
alimentară de tip toxic (toxina este preformată în aliment).
Spre exemplu, unele conserve produse în gospodăria
proprie, în finalul prelucrării pot asigura condiţii de
anaerobioză, iar sporii care au contaminat respectivul produs
trec în formă vegetativă şi produc toxină (conservele al
căror capac „bombează” pot semnifica multiplicarea şi
producerea de gaz datorită unui microorganism; nu trebuie
consumate).
 Toxina botulinică serotipuri A,B,C,D,E,F,G. Este de
natură proteică, antigenică, specifică de tip,
transformabilă în anatoxină.
 Stabilă în mediu acid şi la acţiunea enzimelor digestive.
Poate fi distrusă prin încălzire 15 min la 80°C sau 10 min
la 100°C.
 Toxina botulinică este cea mai puternică otravă
cunoscută; doza letală pentru om este de 1-2 mg.
 În prima formă de botulism (toxiinfectia alimentara),
după ingerarea alimentului, toxina se resoarbe la nivel
intestinal, ajunge în circulaţie, iar pe această cale la
nivelul plăcilor neuromotorii (faţă de care are afinitate).
 Aici împiedică eliberarea de acetilcolină,
determinând o paralizie flască. Paralizia începe la
extremitatea cefalică (de exemplu, paralizia
muşchilor globilor oculari, care apare la 18-24 ore de
la ingestie şi se manifestă prin diplopie-vedere dublă
sau paralizie bulbară, (manifestată prin imposibilitate
de înghiţire şi de vorbire) şi este descendentă,
ajungând până la paralizia musculaturii respiratorii.
 Moartea poate surveni prin asfixie (datorită paraliziei
muşchilor respiratori).
 Bolnavul rămâne conştient până aproape de exitus.
 Rata mortalităţii în această formă de botulism este
mare.
 Habitat mixt – sol, ape şi flora comensală a omului şi
animalelor
Transmiterea:
– Alimentar (alimente conservate în conditii casnice:
cârnaţi, şuncă, jambon, peşte sărat sau afumat, conserve
de fructe şi legume)
Condiţii favorabile toxigenezei:
-Salinitate insuficientă (mai mică de 10 %)
-Temperatura peste 16 grade
-Anaerobioză (alimente compacte sau ambalaje ermetice)
-Prezenţa glucidelor (conserve de fructe, legume)
-Timp suficient pentru producerea toxinei (cel puţin 8 zile)
Se recunosc următoarele forme de botulism:

Toxiinfecţia alimentară
Botulismul plăgilor
Botulismul intestinal (mai ales la sugari)
Botulismul prin inhalare de spori
Botulismul în care sursa este necunoscută
-Botulismul infantil apare la sugari sub 6 luni
(germinarea în intestin a sporilor vehiculaţi prin
alimente)
Perioada de incubaţie – 18-96 ore
 Paralizii în sfera nervilor cranieni: diplopie, ptoză
palpebrală, midriaz, disfagie, disartrie, senzaţie de
sete
 Paralizii descendente
 Dereglări digestive: nausee, vomă, constipaţie
 Lipsa febrei şi a dereglărilor cardiace
 Cauza decesului: paralizie flască a muşchilor

respiratori sau stop cardiac

 Diagnostic clinic
 Diagnostic microbiologic
Prelevate: ser sangvin, extract din alimente, mase
vomitive, mase fecale
A. Depistarea toxinei (RN pe şoareci, RP, RHAI,
RCoA, RLA, ELISA)
B. Tehnici de biologie moleculară
C. Examenul bacteriologic este suplimentar
Se administrează ser antibotulinic, preferabil
monovalent (dacă se cunoaşte tipul de toxină
implicată); dacă nu, se foloseşte ser polivalent.
Se poate administra ser trivalent (A, B, E) pe cale i.v.,
cu precauţiile seroterapiei, în condiţii de ventilaţie
asistată.
PROFILAXIA
Este nespecifică şi constă în prelucrarea termică
adecvată a alimentelor conservate (preferabil produse
industrial), prevenirea contaminării rănilor, prevenirea
consumului de droguri pe cale i.v. etc.
Parte componentă a microbiocenozelor rino-faringiene,
digestive şi genitale
Condiţii ce favorizează multiplicarea:
- Leziuni necrotice
- Diminuarea potenţialului redox
- Reducerea rezistenţei organismului
- Disbioze
 Septicemii
 Procese supurative
- Supuraţii abdominale (peritonite apendiculare,
supuraţii determinate de cancer digestiv, supuraţii
post-operatorii, abcese)
- Supuraţii ale micului bazin (abces perirectal,
piosalpinx, supuraţii urinare)
- Supuraţii pleuro-pulmonare, bucale, ORL (otite)
- Abces al creierului şi meningite purulente