Alexandru cel Bun

Cuprins
1.VIAȚA ȘI DOMNIA
2.POLITICA EXTERNĂ
3.POLITICA INTERNĂ
4.CONCLUZIE
5.INFORMAȚII IMPORTANTE
 Viața și domnia

Alexandru cel Bun a fost domnitor al Moldovei între 29

iunie 1400 - 1 ianuarie 1432. Fiu al lui Roman I, Alexandru cel
Bun a avut una dintre cele mai lungi domnii, caracterizată
printr-o perioadă de linişte şi prosperitate.
Alexandru este fiul lui Roman I Muşat, dintr-o a doua
căsătorie cu Anastasia, din ramura Koriatovici,vară a regelui
Poloniei, Vladislav Jagello. Din prima căsătorie a tatălui său,
Alexandru mai avea trei fraţi, Ştefan I, Mihail şi Iuga. Este
primul din neamul Bogdăneştilor, care poartă nume de botez de
origine grecească, Alexandru. I s-a spus „cel Bun” mult după
moarte, „Alexandru Vodă cel Bătrân şi Bun” apare în Letopiseţul
lui Grigore Ureche, în primul sfert al secolului al XVII-lea.
 Alexandru cel Bun a avut patru soţii: Margareta,
Ana (Neacşa), Ringala - vară primară a lui Vladislav
Jagello, şi Marena (Marina, Maria). Printre fii lui
Alexandru, care i-au succedat la conducerea
Moldovei, se numără Iliaş, Ştefan al II-lea, Petru al
II-lea, Bogdan al II-lea – tatăl lui Ştefan cel
Mare şi Petru Aron.
Alexandru cel Bun s-a stins la începutul anului
1432 şi a fost înmormântat la mânăstirea Bistriţa.
Politica externă
 Abil politician, Alexandru a reuşit să menţină un echilibru între Polonia şi
Ungaria. Pe 12 martie 1402 încheie un tratat de vasalitate cu regele Poloniei,
Vladislav Jagello, care va fi reînnoit în 1404, 1407 şi 1411. Prin acest tratat,
Alexandru a căutat să se apere de pretenţiile lui Sigismund de Luxemburg, regele
Ungariei, care vroia să reinstaureze suzeranitatea maghiară asupra Moldovei şi mai
ales să controleze Chilia, punctul terminus al drumului central-european spre
gurile Dunării.
Pe 15 martie 1412, Vladislav Jagello şi Sigismund de Luxemburg semnează
tratatul de la Lublau. Acesta prevedea ca în cazul neparticipării lui Alexandru la
campania antiotomană luată în considerare, Moldova să fie împărţită între cei doi
conducători, Poloniei revenindu-i Suceava şi Cetatea Albă, iar Ungariei, Romanul şi
Chilia. Tratatul de la Lublau nu a fost pus niciodată în aplicare, pentru că
Alexandru şi-a onorat obligaţiile asumate prin recunoaşterea suzeranităţii polone şi
datorită faptului, că divergenţele polono-ungare s-au dovedit întotdeauna mai
puternice decât interesele comune. În calitate de vasal, Alexandru a trimis corpuri
de oaste la Grünwald în 1410, respectiv Marienburg în 1422, care au luptat alături
de armata poloneză, împotriva cavalerilor teutoni.
Bătălia de la Grünwald
Bătălia de la Grünwald
Bătălia de la Marienburg
 În 1420 are loc primul atac turcesc asupra Moldovei. Atacate pe mare,
Chilia şi Cetatea Albă, sunt apărate cu forţe proprii de Alexandru.
În ianuarie 1429, Alexandru este informat de marele cneaz al Lituaniei,
despre prevederile tratatului de la Lublau. În consecinţă, Alexandru îi
acordă sprijinul său, fratelui lui Vladislav Jagello, Swidrigaillo, care dorea
să fondeze un mare stat lituanian. În acelaşi timp el s-a apropiat de
Sigismund de Luxemburg, fiind dispus să renunţe temporar la Chilia.
Adept al politicii blocului românesc, Alexandru intervine în Ţara
Românească, unde îl ajută pe Radu al II-lea Prasnaglava în 1422, să ocupe
tronul Ţării Româneşti în defavoarea lui Dan al II-lea, care era sprijinit de
regele Ungariei; iar în iunie 1431, îl instalează ca domn pe
boierul Alexandru Aldea.
La sfârşitul domniei, Alexandru se întoarce împotriva Poloniei,
organizând o campanie, care a dus oastea Moldovei până la Cameniţa, pe
teritoriul actual al Ucrainei.
Politica internă
 Pe plan intern a consolidat şi sistematizat structurile
bisericeşti şi administrative ale ţării. A reuşit să pună capăt
conflictului cu Patriarhia din Constantinopol, izbucnit ca urmare
a refuzului scaunului ecumenic de a-l recunoaşte pe Iosif, o rudă
a lui Petru Muşat, ca episcop. Patriarhia din Constantinopol a
recunoscut în anul 1401 Mitropolia Moldovei, aflată la Suceava.
O consacrare a statului legal al mitropoliei moldovene a fost
aducerea de către Alexandru a moaştelor Sf. Ioan - un negustor
din Trapezunt, martirizat de tătari la Cetatea Albă (Crimeea) - la
Suceava. Organizarea vieţii bisericeşti a fost continuată prin
înfiinţarea a două noi eparhii, Episcopia Romanului şi Episcopia
Rădăuţilor.
 Conform tradiţiei istorice, păstrată în cronica lui
Grigore Ureche, Alexandru este fondatorul mai
multor dregătorii, printre care cea
de logofăt, vornic, spătar,vistiernic, etc. De altfel, el a
stabilit şi atribuţiile dregătorilor în condiţiile
progresului social şi economic al ţării.
Alexandru şi-a pus amprenta şi pe dezvoltarea
economică a ţării. El a reglementat legăturile comerciale
cu Polonia, acordând mari privilegii vamale negustorilor
din Lvov, în 1408 şi cu Transilvania, deşi nu se cunoaşte
decât indirect privilegiul domnului Moldovei în favoarea
negustorilor din Braşov.
 Concluzie

Alexandru cel Bun a întreprins o importantă operă

de organizare politică a Moldovei.
Lunga sa domnie a corespuns,în general,unei
perioade de pace,rezultat al politicii extrem de abile a
voievodului moldovean,care a menținut echilibrul
între Ungaria și Polonia.
 REȚINEȚI!

 Alexandru cel Bun a fost domnitor al Moldovei între 29 iunie 1400 - 1

ianuarie 1432.
 Abil politician, Alexandru a reuşit să menţină un echilibru între
Polonia şi Ungaria.
 Pe 12 martie 1402 încheie un tratat de vasalitate cu regele Poloniei,
Vladislav.
 Pe 15 martie 1412, Vladislav Jagello şi Sigismund de Luxemburg
semnează tratatul de la Lublau.
 Alexandru a trimis corpuri de oaste la Grünwald în 1410, respectiv
Marienburg în 1422, care au luptat alături de armata poloneză,
împotriva cavalerilor teutoni.
 Pe plan intern a consolidat şi sistematizat structurile bisericeşti şi
administrative ale ţării.
 Alexandru şi-a pus amprenta şi pe dezvoltarea economică a ţării.