Optica

Daniel Ile
Date de bază

▪ Optica este o ramură a fizicii care studiază proprietățile și

natura luminii, modul de producere a acesteia și legile
propagării și interacțiunii luminii cu substanța. Cuvântul "optică"
vine de la cuvântul grecesc optikos (relativ la vedere), înrudit
cu optos (vizibil) și cu ops (ochi).
▪ Principalele subdomenii ale opticii sunt optica geometrică și cea
ondulatorie.
▪ Lumina este agentul fizic care impresionează ochiul, și prin aceasta poate fi văzută.
▪ Natura luminii și structura ei au constituit o preocupare a omului din cele mai vechi
timpuri. Datorită mijloacelor aproape inexistente de cercetare a luminii, diversele
ipoteze privind lumina au fost multă vreme speculative. Mai precise au fost legile
propagării luminii, conform cărora, de exemplu, ea se propagă în linie dreaptă.
Aceasta a făcut ca între anii 1626-1637 Rudolph Snellius și Descartes să enunțe
legile refracției. Legile reflexiei erau cunoscute încă din antichitate, nu se știe când
și de cine au fost descoperite și enunțate, dar se știe că Euclid și Aristotel le
foloseau. În cartea sa Kitab al-manazir (Cartea despre optică, cunoscută în latină
sub titlul De Optica), savantul medieval arab Ali bin al-Haytham (în latină Alhazen,
965-1039) vorbește despre refracția luminii în aer și în apă, despre proprietîțile
camerei obscure și ale lentilelor.[1]
▪ Dezvoltarea mijloacelor de cercetare și experimentare a dus la certitudinea că
fenomenele luminoase sunt produse de câmpul electric alternativ al undelor
electromagnetice, deci o rază de lumină este de fapt o undă electromagnetică.
 Generalități
Optica se grupează pe trei mari secțiuni importante:
1.Optica geometrică, în care legile propagării luminii și formarea
imaginilor optice sunt studiate făcându-se abstracție de natura luminii.
Fenomene specifice sunt reflexia luminii, refracția luminii.
2.Optica ondulatorie, în care fenomene ca difracția, interferența și
polarizarea luminii sunt explicate prin considerentul că lumina este un
fenomen de natură ondulatorie, mai concret o undă electromagnetică.
3.Optica fotonică, în care sunt studiate efectul fotoelectric și alte efecte
care scot în evidență aspectul corpuscular, fotonic al undelor
electromagnetice.
Fenome optice consacrate sunt: dispersia luminii, curcubeul (apare
datorită fenomenelor de refracție, reflexia luminii și dispersia luminii),
absorbția luminii, polarizarea luminii.
 Optica cuantică
Optica cuantică este o ramură a opticii care se folosește de fizica
semiclasică și mecanica cuantică pentru investigarea
fenomenelor care implică lumina și interacțiunile sale cu materia la
nivel submicroscopic.
Optica geometrică
Optica geometrică este o ramură a opticii și indirect a fizicii
teoretice care studiază propagarea luminii prin medii, fără a lua în
seamă natura ondulatorie sau corpusculară a acesteia.
Optica ondulatorie
Optica ondulatorie este o ramură a fizicii și a opticii în particular
în care fenomene ca difracția, interferența și polarizarea luminii
sunt explicate prin considerentul că lumina este un fenomen de
natură ondulatorie, mai concret o undă electromagnetică. Acest
lucru a fost arătat de Maxwell care a afirmat că lumina face parte
din spectrul undelor electromagnetice, și deci, ca și celelalte unde
electromagnetice, se propagă prin aer cu viteza luminii.
Lumina, spre deosebire de celelalte unde electromagnetice, este
singura radiație ce poate fi sesizată cu ochii. Ziua ochiul are o
sensibilitate spectrală relativ maximă pentru lungimea de undă de
555nm, de culoare galben-verde, care se află în centrul spectrului
vizibil. Limitele acestui spectru nu sunt bine cunoscute, deoarece
curba de sensibilitate a ochiului se apropie asimptotic de abcisă
atât pentru lungimi de undă mari cât și pentru lungimi de undă
mici.