Metabolismul Lipidic

Metabolismul lipidic
Lipidele. Aspecte generale şi importanţă

• Grup heterogen de molecule organice hidrofobe, cu
structuri şi funcţii diferite, marea majoritate fiind
reprezentată de:
• acizi graşi (AG) şi glicerol;

• glicerofosfolipidele şi sfingolipidele;
• eicosanoizi;
• colesterol, săruri biliare şi hormoni steroizi;
• vitamine liposolubile.
• Au rol structural (colesterolul membranar)

• în semnalizare (ceramide),
• energetic (degradarea AG) şi
• specifice (vitaminele liposolubile)
• În plasmă, transportul lipidelor se face în asociere cu

proteinele ca particule de lipoproteine (LP) sau legate
de albumină.
• AG stocaţi ca triacilgliceroli (TAG) sunt o sursă de

energie pentru organism
• Glicerofosfolipidele şi sfingolipidele care conţin AG

esterificaţi se găsesc în membrane şi în LP, constituind
o barieră hidrofobă care permite separarea conţinutului
apos al celulei de structurile subcelulare
• AG polinesaturaţi cu 20 atomi de carbon formează

eicosanoizii ce reglează numeroase procese celulare.
• Colesterolul
• măreşte stabilitatea dublului strat fosfolipidic al

membranelor;
• precursor al sărurilor biliare ce au rol în procesele de
digestie şi absorţie a lipidelor;
• precursor al hormonilor steroidieni cu multiple
acţiuni incluzând reglarea metabolismului, creşterii şi
reproducerii.
• Vitaminele liposolubile
• Lipide implicate în vedere, creştere, diferenţiere

(vitamina A), coagulare (vitamina K), prevenirea
stresului oxidativ celular (vitamina E), metabolismul
calciului (vitamina D)
• Deficienţele sau dezechilibrele metabolismului lipidic

favorizează apariţia aterosclerozei şi obezităţii.
Digestia lipidelor alimentare
• Aportul zilnic de lipide este de aproximativ 81 grame,
din care
• un procent de peste 90% este reprezentat de

TAG,restul fiind format din
• colesterol (Col),
• esteri de colesterol (EC),
• fosfolipide (PE) şi
• acizi graşi „liberi” (AGL) sau neesterificaţi
• Digestia lipidelor începe în stomac şi este catalizată
de lipaza linguală secretată de glandele de la baza
limbii rezistentă la pH-ul gastric acid
• Ţintele principale ale acestei enzime sunt moleculele

de TAG, în special cele care conţin AG cu mai puţin
de 12 atomi de C (prezente în grăsimile din lapte)
• Degradarea aceloraşi molecule de TAG este realizată

şi de o altă lipază rezistentă şi ea la un interval de pH
cuprins între 4 şi 6, lipaza gastrică.
• La nou născut, ambele lipaze „acide” sunt importante
în digestia grăsimilor din lapte ce reprezintă
principala sursă de calorii
• Digestia TAG din lapte are loc în poziţia 3, rezultând
1,2 diglicerid (fig. 1).
• În absenţa totală sau parţială a lipazei pancreatice
(insuficienţa pancreatică din fibroza chistică),
degradarea TAG ce conţin AG cu lanţ scurt sau mediu
( sub 12 atomi de C) este asigurată tot de cele două
lipaze gastrică şi linguală
• Fibroza chistică. Afecţiune genetică letală cu

transmitere autosomal recesivă consecinţă a
mutaţiilor la nivelul genei ce codifică proteina
reglatoare a transportului transmembranar (CFTR)
• Enzimele pancreatice nu ajung în intestin cu

instalarea insuficienţei pancreatice
• Tratamentul constă în terapie enzimatică substitutivă .
Emulsificarea lipidelor alimentare
• Procesul are loc în duoden şi creşte aria de suprafaţă a
picăturilor lipidice hidrofobe, enzimele digestive
acţionând mai eficient
• Două mecanisme complementare contribuie la

realizarea emulsifierii:
• utilizarea proprietăţilor de tip detergent ale sărurilor

biliare (SB)
• amestecul mecanic realizat de peristaltismul intestinal
• Derivaţi de colesterol, SB sunt alcătuite dintr-un inel

sterolic ce conţine o catenă laterală de care se leagă
amidic o moleculă de taurină sau glicină
• Interacţionează cu lipidele alimentare şi cu conţinutul

duodenal apos stabilizând particulele de lipide
alimentare şi prevenind coaleşcenţa lor
Degradarea lipidelor alimentare sub acţiunea
enzimelor pancreatice
• TAG alimentare, esterii de Col (EC ) şi fosfolipidele

(PL) sunt degradate enzimatic sub acţiunea enzimelor
pancreatice, a căror secreţie este controlată hormonal
• Moleculele de TAG sunt prea voluminoase pentru a fi

captate eficient de celulele mucoase ale vilozităţilor
intestinale.
• Asupra lor acţionează iniţial lipaza pancreatică, o

esterază care îndepărtează preferenţial AG de la C1 şi
C3, rezultând un amestec de 2-monoacilglicerol şi
AGL
• Lipaza pancreatică se găseşte în concentraţii mari în
secreţiile pancreatice şi are o imensă activitate
catalitică, malabsorţia semnificativă a lipidelor din
fibroza chistică apărând doar în insuficienţa
pancreatică severă
• Colipaza, proteină secretată de pancreas, leagă lipaza

în raport de 1:1 şi o ancorează la interfaţa moleculă
lipidică- soluţie apoasă unde are loc modificarea
conformaţională a lipazei cu expunerea situsurilor
active
• Colipaza este secretată ca zimogen, pro-colipaza,

activată în intestin de tripsină. Orlistatul inhibă lipazele
pancreatică şi gastrică, reducând absorţia grăsimilor şi
având ca rezultat scăderea în greutate.
• Esterii de colesterol (EC) reprezintă 10-15 % din
Col alimentar, restul fiind prezent sub formă liberă
• EC sunt hidrolizaţi sub acţiunea colesteril-ester

hidrolazei pancreatice (colesterol esterazei potenţată
de SB) rezultând Col şi AGL
• Fosfolipidele (FL) sunt degradate până la glicerol,
AG, acid fosforic şi compuşi azotaţi în prezenţa
fosfolipazelor pancreatice
A1, A2, C şi D-
FOSFOLIPAZE
• Proenzima fosfolipazei A2 este activată de tripsină şi

are activitate optimă în prezenţa SB.
• Fosfolipaza A2 îndepărtează un AG de la nivelul atomului C2
al unui FL (fosfatidilcolina), produsul reacţiei fiind un
lizofosfolipid –lizofosfatidilcolina
• AG de la nivelul atomului C1 poate fi îndepărtat de

lizofosfolipază, rezultând gliceril-fosforil-colina ce poate fi
excretată în scaun, degradată sau reabsorbită.
Controlul digestiei lipidelor
• Secreţia enzimelor hidrolitice pancreatice implicate în digestia
lipidelor alimentare din intestinul subţire este controlată
hormonal
• Colecistokinina (CCK) este produsă de mucoasa jejunului şi a

ileonului terminal, fiind un hormon peptidic de mici
dimensiuni produs ca răspuns la prezenţa lipidelor şi a
proteinelor digerate parţial la acest nivel
• CCK determină contracţia vezicii biliare şi eliberarea bilei (un

amestec de SB, FL, Col liber) şi eliberarea enzimelor digestive
din celulele pancreatice exocrine.
Controlul digestiei lipidelor
• CCK reduce motilitatea gastrică, astfel conţinutul
gastric ajungând mai lent în intestinul subţire
• Secretina, este un alt hormon produs de celulele

intestinale ca răspuns la pH-ul scăzut al chimului
gastric ajuns în intestin
• Stimulează eliberarea de către ficat şi pancreas a unei

soluţii apoase bogate în bicarbonat ce neutralizează
aciditatea conţinutului intestinal, pH-ul devenind
favorabil acţiunii enzimelor pancreatice.
Absorţia lipidelor la nivelul enterocitelor
• AGL, Col liber şi 2-monoacilglicerolul sunt produşii

primari ai digestiei lipidelor în jejun
• În asociere cu SB şi vitaminele liposolubile formează

micelii mixte, aglomerări de lipide amfipatice care îşi
expun grupările hidrofile la exterior şi cele hidrofobe
la interior, solubile în mediul apos al lumenului
intestinal
• Miceliile ajung la nivelul marginii în perie a enterocitelor

unde va avea loc absorţia. Conţinutul lumenului intestinal
este separat de această membrană printr-un strat apos
Hidrofilia porţiunii externe a miceliilor favorizează

transportul lipidelor hidrofobe prin stratul apos şi
marginea în perie de unde acestea vor fi absorbite
AG cu lanţ scurt şi mediu nu necesită prezenţa miceliilor,

iar Col este absorbit de enterocite în proporţie mică
(ezetimidul împiedică absorţia Col in intestin).
• Resinteza TAG şi a EC are loc în reticulul endoplasmic din

amestecul de lipide absorbite rezultând lipide complexe. AG
sunt convertiţi în forma activată în prezenţa acilCoA-sintetazei
sau tiokinazei
• AG activaţi împreună cu 2-monoacilglicerolii
absorbiţi enterocitar sunt convertiţi la TAG sub
acţiunea complexului enzimatic al TAG sintazei
• Intervin două enzime:
• acilCoA-monoacilglicerol aciltransferaza şi
• acilCoA-diacilglicerol aciltransferaza
• Lizofosfolipidele sunt reacilate în prezenţa

aciltransferazelor formând fosfolipide, iar colesterolul
este esterificat sub acţiunea acil CoA- colesterol
aciltransferazei
• În prezenţa AG intraenterocitari cu lanţ lung se

formează TAG, FL şi EC. AG cu lanţ scurt şi mediu
nu sunt convertiţi la acilCoA, fiind eliberaţi în
circulaţia portală de unde sunt preluaţi de ficat în
prezenţa albuminei serice
• Malabsorţia lipidelor caracterizată prin

excreţia crescută de lipide în scaun (steatoree)
este cauzată de anomalii ale digestiei şi
absorţiei lipidelor
• Apare în afecţiunile caracterizate prin digestia
deficitară a lipidelor (fibroza chistică) sau prin
scăderea absorţiei lipidelor (sindromul
intestinului scurt);
• În orice deficit al secreţiei de suc pancreatic, bilă,

celule mucoase defectuoase
• AG cu lanţ scurt şi mediu, prin capacitatea lor de a fi

preluaţi de enterocite fără intervenţa miceliilor sunt
deosebit de importanţi în dieta pacienţilor cu
malabsorţie.
Secreţia lipidelor la nivelul enterocitelor
• Moleculele de TAG şi EC nou sintetizate sunt extrem
de hidrofobe şi agregă în mediul apos
• Moleculele vor fi înglobate în picături lipidice

înconjurate de fosfolipide, Col neesterificat şi o
proteină caracteristică (Apo B-48) sub forma LP de
tipul CM
• Acest strat le creşte solubilitatea şi previne

coaleşcenţa. Proteina de transfer microzomal al TAG
este esenţială pentru asamblarea particulelor
lipoproteice la nivelul reticulului endoplasmic (RE).
• CM sunt eliberaţi din enterocite prin exocitoză în

canalele lactifere, conferind limfei un aspect lăptos
• Această limfă se numeşte chil, iar LP trec în ductul

toracic şi apoi sunt transportaţi la vena subclavie
stângă
• În final intră în sânge fiind una dintre LP majore

circulante. Pe această cale, lipidele alimentare vor
putea fi utilizate în ţesuturi
Utilizarea lipidelor exogene în ţesuturi
• TAG din CM este degradat la glicerol şi AGL în
prezenţa LPL în capilarele muşchilor scheletici şi ale
ţesutului adipos (enzima este sintetizată predominant
în miocite şi adipocite ), precum şi în cele cardiace,
hepatice şi renale
• Enzima îşi desfăşoară activitatea la suprafaţa

luminală a celiulelor endoteliale.
• Hiperlipoproteinemia de tip I este cauzată de deficienţa LPL
sau a coenzimei acesteia, apoCII şi este o afecţiune rară,
autozomal recesivă caracterizată prin chilomicronemie şi
hiperTAG-emie à jeun
• AGL pătrund direct în miocitele şi adipocitele adiacente sau

pot fi transportaţi în sânge legaţi de albumina serică de unde
vor fi preluaţi de celule fiind oxidaţi în scop energetic
• Adipocitele reesterifică AGL până la TAG care sunt depozitate

până când creşte necesarul de AG pentru organism.
• Glicerolul este utilizat exclusiv de ficat pentru a
produce glicerol-3-fosfat transformat în DHAP ce
participă fie la glicoliză, fie la gluconeogeneză
• Componentele restante ale CM (EC, FL, ApoLP,

vitamine liposolubile şi unele TAG) se leagă de
receptorii hepatici, sunt endocitate şi hidrolizate. Col şi
bazele azotate ale FL (colina) sunt reutilizate de
organism
• Îndepărtarea defectuoasă a componentelor restante

chilomicronice de către ficat duce la acumularea lor în
plasmă (disbetalipoproteinemia familială denumită şi
hiperlipoproteinemia de tip III).
CLASIFICAREA LIPIDELOR
Simple, constituite dintr-o singură specie moleculară,
conţin în molecula lor C, H, O:
• AG
• Col
• Complexe care conţin în molecula lor C,H,O,N,S,P şi

sunt formate din AG şi alte molecule
• Fosfogliceride: acizi fosfatidici, fosfatidil

serina,fosfatidil etanolamina\fosfatidilcolina,
fosfatidilinozitolul, cardiolipinele, lizofosfatidele,
plasmalogenii
• Sfingolipide: sfingomieline, glicolipide- cerebrozide

şi gangliozide
ACIZII GRAŞI DIN LIPIDE
• Se găsesc în formă „liberă” în organism
(neesterificaţi) şi sub forma TAG, molecule complexe
rezultate prin esterificarea glicerolului cu AGL
• Cantităţi scăzute de AGL sunt prezente în toate

ţesuturile, iar în plasmă pot fi detectate cantităţi
importante mai ales în perioadele de post
• AGL plasmatici sunt trasnportaţi de Alb serică şi

migrează de la locul de origine (TAG din ţesutul
adipos sau LP circulante) până la locul unde vor fi
degradaţi (majoritatea ţesuturilor).
• În special în muşchi şi ficat, AGL sunt oxidaţi în
scop energetic
• AG intră în constituţia lipidelor membranare de tipul

FL şi GL sau pot fi ataşaţi anumitor proteine
intracelulare, mărind capacitatea acestor proteine de a
se ancora la membrane
• Sunt precursorii (PG) hormone-like
• AG esterificaţi stocaţi în celule ca TAG constituie cea

mai importantă rezervă energetică pentru organism.
• Structura AG
• AG sunt formaţi dintr-

o catenă
hidrocarbonată
hidrofobă ce conţine o
grupare carboxil
terminală cu un pKa de
4,8
• Prezenţa AGL în cantitate mare este toxică pentru

celule. Există o singură excepţie în care AG pot exista
în stare liberă, în stratul cornos al epidermei în care nu
sunt celule vii, doar „saci” de keratină
• Multistratul lipidic de la acest nivel cuprinde: ceramide,

cholesterol, AGL şi asigură o protecţie fizică inertă
(barieră hidrică), fără alte riscuri.
• Porţiunea hidrofobă predomină în cazul AG cu lanţ lung
(LCFA-long chain fatty acids), moleculele fiind insolubile
în apă şi necesitând asocierea cu o proteină pentru a putea
fi transportate în circulaţie
• Peste 90% din AG prezenţi în plasmă se găsesc sub formă

de esteri ai AG (TAG, EC şi FL) conţinuţi în LP circulante.
AGL sunt transportaţi în plasmă în asociere cu Alb
• AG se găsesc în lipidele complexe (TG, PL) şi nu sunt

eliberaţi decât în caz de necesitate şi într-un mod extrem de
controlat prin reglare hormonală şi citokinică.
• Saturarea AG
• Catenele hidrocarbonate ale AG pot să nu conţină nici
o legătură dublă (AG saturaţi) sau una sau mai multe
legături duble (mono- sau polinesaturaţi)
• În cazul AG polinesaturaţi, legăturile duble nu sunt

conjugate, fiind întotdeauna în poziţie „malonică”,
separate prin 3 atomi de C
• AG „naturali” au configuraţia „cis”, fapt foarte
important în funcţionarea membranelor biologice
• AG cu configuraţie spaţială Δ „trans”sunt toxici

pentru organism. Dispare curbarea sau răsucirea
lanţului de C la nivelul poziţiei respective, cu
afectarea fluidităţii membranare
• Sursa majoră este industrială prin hidrogenarea alimentelor
conţinând lipide nesaturate pentru o mai bună conservare.
Consecinţele constau în afectarea metabolismului lipidic, a
membranelor celulare (receptori), creşterea riscului pentru
bolile cardiovasculare.
• Creşterea numărului de legături duble determină scăderea
temperaturii de topire (Tm) a unui AG, în timp ce alungirea
catenei hidrocarbonate duce la creşterea Tm. Întrucât
membranele lipidice conţin în mod tipic LCFA, existenţa
legăturilor duble ale anumitor AG permite menţinerea
fluidităţii acestor structuri.
• Lungimea catenelor. Carbonul carboxilic este nr. 1, iar
cel al metilului terminal este „n”
• Conţin un nr par de atomi de C (excepţie: primul AG),

sunt liniari, monocarboxilici, saturaţi sau nesaturaţi, cu
una sau mai multe duble legături
• Atomul de carbon al grupării metil terminale este

denumit carbon „ω” sau „n”, indiferent de lungimea
catenei
ACIDUL BUTIRIC
• Atomul de C cu numărul 2 de care este ataşată gruparea

carboxil este denumit şi α, atomul de C cu numărul 3
este numit β, iar cu numărul 4 este carbon γ
• Cele mai importante sunt familiile „ω-3”şi „ω-6”
• Δ- dubla legătură
„ω-6” (cei mai importanţi membri):

• acid linoleic C18: 2, n-6 (Δ în C12, C9)
• acid γ linolenic C18: 3, n-6 (Δ în C12, C9, C6)
• acid arahidonic C20:4, n-6 (Δ în C14, C11, C8, C5)
• În cadrul aceleiaşi familii, trecerea unui acid în altul
se realizează cu ajutorul desaturazelor şi
elongazelor.
• Cele mai importante sunt familiile „ω-3”şi „ω-6”
• Δ- dubla legătură
• „ω-3” (cei mai importanţi membri):
• acid α linolenic C18: 3, n-3 (Δ în C15, C12, C9)

• acid eicosapentanoic („EPA”) C20: 5, n-3 (Δ în C17,
C14, C11, C8, C5)
• acid docosahexaenoic („DHA”) C22: 6, n-3 (Δ în
C19, C16, C13, C10, C7, C4).
• Acizii graşi esenţiali
• Doi AG sunt esenţiali în alimentaţia umană: acidul
linoleic, ca precursor al acidului arahidonic,
substratul sintezei PG şi acidul α- linolenic,
precursor al altor AG din familia „ω3” importanţi
pentru creştere şi dezvoltare
• Acidul arahidonic devine esenţial în situaţia în care

dieta este deficitară în acid linoleic
• Deficienţa de AG esenţiali este rară şi conduce la
apariţia unei dermatite exfoliative, infertilitate
precum şi la tulburări vizuale şi neurologice
• Cea mai mare parte a acestor modificări se pot
remedia prin reintroducerea în alimentaţie a celor 2
AG (EPA, DHA , arahidonic nu sunt necesari).
• Sinteza de novo a acizilor graşi
• Prin alimentaţie este furnizată o cantitate importantă de

AG (origine exogenă). CH, proteinele şi alte molecule
care depăşesc nevoile organismului pot fi transformate în
AG (origine endogenă) stocaţi sub forma TAG
• La adult, sinteza AG are loc la nivelul Fi, al GM în

lactaţie şi, în mică măsură, la nivelul ţesutului adipos.
Atomii de carbon proveniţi din acetil-CoA sunt
încorporaţi catenei în formare a AG, prin utilizarea ATP
şi a NADPH
• 1.Sinteza acetil-CoA citosolice se realizează prin

transferul de unităţi acetat de la acetil-CoA
mitocondrială spre citosol
• Acetil- CoA mitocondrială este produsă prin oxidarea

Py şi prin catabolizarea AG, a corpilor cetonici şi a
AA cetogeni
• Fragmentul CoA nu traversează membrana

mitocondrială spre deosebire de gruparea acetil care
pătrunde în citosol ca parte a citratului rezultat din
condensarea OAA şi a acetil-CoA.
• Translocarea citratului din mitocondrie în citosol unde
este clivat în prezenţa ATP-citrat liazei cu formare de
acetil-CoA citosolică şi OAA se desfăşoară atunci când
[Citrat] intramitoc. este crescută
• Acumularea izocitratului şi a citratului în mitocondrie :

• în prezenţa unor cantităţi crescute de ATP fiind inhibată
ICDH
• Citratul citosolic este considerat un semnal macroergic
• Sinteza AG necesită cantităţi crescute de ATP, creşterea
[citrat] şi ATP intensifică acest proces
• 2. Carboxilarea acetil- CoA cu formare de

malonil- CoA
• Energia necesară condensării C-la-C este furnizată

prin procesele de carboxilare- decarboxilare a
grupărilor acetil în citosol
• Reacţia catalizată de acetil-CoA carboxilază este

limitantă de viteză
• Carboxilarea acetil-CoA cu formarea de malonil-CoA
este catalizată de acetil-CoA carboxilază şi necesită
HCO3- şi ATP
• Coenzima este o vitamină, biotina, legată covalent de
un rest lizil al carboxilazei
• Reglarea pe termen scurt a acetil-CoA carboxilazei
• alosterică şi covalentă, fiind etapa limitantă de viteză în

sinteza AG
• Dimerul inactiv al enzimei suferă sub acţiunea

citratului o activare alosterică ceea ce determină
polimerizarea dimerilor
• Depolimerizarea cu inactivarea enzimei este realizată

de către produsul final al căii: acil gras- CoA cu lanţ
lung
• Al doilea mecanism de reglare pe termen scurt este
reprezentat de fosforilarea reversibilă
• În prezenţa adrenalinei şi a glucagonului, acetil-CoA

carboxilaza este fosforilată şi astfel inactivată
• Defosforilarea cu activarea enzimei are loc în
prezenţa insulinei
• Acetil-CoA carboxilaza este fosforilată de şi de către

protein-kinaza activată de adenozin monofosfat
(AMPK)
• AMPK este activată alosteric în urma creşterii
relative a concentraţiei de AMP în raport cu
concentraţia de ATP şi activată covalent prin
fosforilare sub acţiunea AMP-kinazei
• Reglarea pe termen lung a acetil-CoA carboxilazei
• Excesul caloric pe termen lung determină o

intensificare a sintezei acetil-CoA carboxilazei,
stimulând sinteza de AG
• Dieta săracă în calorii conduce la diminuarea sintezei

de AG ca urmare a reducerii sintezei acetil-CoA
carboxilazei
METABOLISMUL ACIZILOR GRAŞI
• BIOSINTEZA AG
• Acid gras sintaza
• Enzimă multifuncţională dimerică prezentă la

eucariote
• Fiecare monomer este alcătuit dintr-un polipeptid

multicatalitic cu şapte activităţi enzimatice diferite
precum şi un domeniu care leagă covalent o moleculă
de 4’- fosfopanteteină (derivat de acid pantotenic ce
transportă pe gruparea tiol terminală unităţi acil şi
acetil pe parcursul sintezei de AG)
• BIOSINTEZA AG
• Acid gras sintaza
• La eucariote, acest domeniu de legare, o proteină

separată ce aparţine acid gras sintazei este denumit
ACP sau proteină transportoare de grupări acil (acyl
carrier protein)
• Domeniile catalitice ale enzimei realizează

următoarele activităţi:
• BIOSINTEZA AG
• [1] Domeniul enzimatic: Acetil-CoA-ACP- acetil-
trans-acilaza- E1. O moleculă de acetat este
transferată de la acetil-CoA pe gruparea –SH a ACP
• [2] Fragmentul bicarbonic este transferat pe gruparea

tiol a unui rest cisteinic de pe enzimă unde rămâne
temporar.
• [3] Domeniul enzimatic: Malonil- CoA- ACP trans-

acilaza ACP- E3, rămasă vacantă, acceptă o unitate
malonat cu trei atomi de carbon de la malonil- CoA
• [4] Domeniul enzimatic: 3- Cetoacil- ACP sintaza- E4.
Gruparea malonil pierde HCO3- pe care îl primise iniţial
de la acetil- CoA carboxilază, facilitând atacul nucleofil
asupra legăturii tioester dintre gruparea acetil şi restul
cisteinic. Reacţia este susţinută de energia liberă furnizată
prin decarboxilare
• BIOSINTEZA AG
• [5] Domeniul enzimatic: 3-cetoacil-ACP-reductaza- E5.
Gruparea cetonică este redusă la un alcool
• BIOSINTEZA AG
• [6] Domeniul enzimatic: 3-hidroxiacil- ACP-
dehidrataza- E6. Îndepărtarea unei molecule de apă
permite realizarea unei duble legături între atomii de
carbon 2 şi 3 sau α şi β
• [7] Domeniul enzimatic: enoil- ACP reductaza- E7.

Are loc un proces de reducere a dublei legături
• Produsul rezultat în urma acestor etape este un compus
cu patru atomi de carbon (butiril- AGS) care rămâne
ataşat de ACP. Aceste etape se repetă, începând cu
transferul catenei butiril de pe ACP pe reziduul Cys. E1
are specificitate de grup; transferă resturi acil, nu numai
acetil
• În continuare, este ataşată o moleculă de malonat la
ACP, urmată de condensarea celor două molecule cu
eliberarea CO2
• BIOSINTEZA AG
• Gruparea carbonil ataşată carbonului β suferă un
proces de reducere, de deshidratare şi ulterior de
reducere cu generare de hexanoil-ACP
• Acest ciclu de reacţii se repetă de încă cinci ori, cu

încorporarea a încă doi atomi de carbon proveniţi din
malonil CoA la capătul carboxil al catenei de carbon
• Procesul de sinteză ia sfârşit când lungimea catenei

acidului gras ajunge la 16 atomi de carbon, cu
producere de palmitoil- S-ACP
• În prezenţa palmitoil-tioesterazei, legătura tioester este
clivată, rezultând o moleculă saturată de palmitat
• Cu excepţia celor doi atomi de carbon iniţiali ce provin

de la acetil-CoA, toţi atomii de carbon sunt de la
malonil-CoA, fiind inseraţi la nivelul grupării metil
terminale a catenei AG
• BIOSINTEZA AG
• Surse de NADPH necesare sintezei acizilor graşi
• Calea hexozo-monofosfaţilor este cea mai

importantă sursă de NADPH. Se produc două
molecule de NADPH pentru fiecare moleculă de
glucoză
• Conversia citosolică a oxaloacetatului la piruvat ,

prin oxidare şi decarboxilare în prezenţa enzimei
malice citosolice generează NADPH citosolic.
Interrelaţia dintre metabolismul glucozei şi
sinteza palmitatului
• [1] Calea glicolitică
• Furnizor de piruvat ce reprezintă sursa primară

de acetil-CoA mitocondrială, folosită în sinteza
acizilor graşi
• Se produce şi NADH citosolic important în

conversia OAA la malat în prezenţa malat-
dehidrogenazei citosolice. Py pătrunde în
mitocondrie.
• [2] Oxaloacetatul mitocondrial este un intermediar

comun fiind produs şi în prima etapă a căii glicolitice
• [3] AcetilCoA este produs intramitocodrial şi

generează citrat prin condensare cu oxaloacetat, fiind
prima etapă a ciclului Krebs
• [4] Citratul care părăseşte mitocondria este clivat la în

citosol cu producerea acetil-CoA citosolice utilizată în
sinteza acidului palmitic
• Sursa de echivalenţi reducători ai acestei căi o
reprezintă NADPH-ul
• [5] NADH-ul rezultat din glicoliză contribuie la

reducerea NADP+ la NADPH necesar sintezei de
palmitoil-CoA.
• Elongarea acizilor graşi
• Palmitatul, acid gras cu 16 atomi de carbon, poate fi

alungit în continuare prin adăugarea a câte doi atomi
de carbon în reticulul endoplasmic (RE) şi în
mitocondrie
• Creierul prezintă capacitate de elongare suplimentară

fiind necesari AG cu catenă lungă de până la 24 atomi
de carbon, necesari sintezei lipidelor cerebrale.
• Desaturarea catenelor de acizi graşi
• Se realizează tot la nivelul RE prin introducerea

legăturilor duble cis în prezenţa oxidazelor cu funcţii
mixte, a NADH-ului şi a O2
• AG polinesaturaţi se obţin prin desaturare suplimentară
cu elongare
• Desaturazele nu au capacitatea de a introduce legături
duble de la carbonul 10 până la capătul ω al catenei,
motiv pentru care acidul linoleic şi linolenic sunt
esenţiali în alimentaţie.
• Carenţa de AG esenţiali. Explicaţii
• Pierdere în greutate cu deshidratare şi exfoliere:
• Acidul linoleic (C18: 2, n-6) este inclus în structura
ceramidei-1, sfingolipid specific al stratului superficial
(stratul cornos) al epidermei care constituie barieră hidrică
şi zona de exfoliere
• Tulburări neurologice: DHA are un rol foarte important
în SNC asigurând fluiditatea membranară (membrana
sinaptică) sinteza fosfolipidelor cerebrale. Carenţa acestui
AG împiedică sinteza lor (retina).
ROLUL ACIZILOR GRAŞI
• Roluri structurale:
• - AG sunt constituienţi ai MC (fosfolipide)
asigurând fluiditatea
• - Bariera hidrică a epidermei
• 2. Rol energetic: degradarea lor mitocondrială

furnizează energie
• 3. Precursori ai moleculelor de semnalizare, în

principal mediatori ai inflamaţiei (PG, LT) şi
modulatori ai agregării plachetare
ROLUL ACIZILOR GRAŞI
TRIACILGLICEROLII
• Afectarea agregării plachetare: prin deficitul de
acid arahidonic ce poate rezulta din acidul linolenic
• Compensarea deficienţei: organismul încearcă să

compenseze pierderea fluidităţii membranelor
biologice cauzată de absenţa substrartelor adecvate
(acid linoleic şi α-linolenic) prin desaturări în direcţia
C1 plecând de la acidul oleic
• Se constată o creştere semnificativă a AGPE

aparţinând seriei „ω9” (derivaţi ai acidului oleic), în
special C20: 3, n-9. Raportul 20: 3, n-9/20: 4, n-6
denumit raportul Holman este foarte crescut.
TRIACILGLICEROLII
• Stocarea acizilor graşi sub formă de componente ale
TAG
• Mono-, di- şi triacilglicerolii sunt compuşi din una, două

sau trei molecule de AG esterificat cu o moleculă de
glicerol
• Esterificarea AG se realizează prin grupările carboxil

rezultând o „grăsime neutră”
• Dacă AG conţinuţi se prezintă sub formă lichidă
acilglicerolul este denumit ulei, iar dacă este solid,
„grăsime”.
TRIACILGLICEROLII
TRIACILGLICEROLII
• Structura
triacilglicerolilor (TAG)
• Cei trei AG esterificaţi cu
glicerolul nu sunt de
acelaşi tip. AG1 este de
obicei saturat, AG2 este
nesaturat, iar AG3 poate fi
de orice tip
• Prezenţa AG nesaturaţi
determină scăderea
temperaturii de topire (Tm)
a lipidului.
TRIACILGLICEROLII
TRIACILGLICEROLII
• Cei trei AG esterificaţi cu o moleculă de glicerol nu
sunt de acelaşi tip. AG ataşat C1 este de obicei
saturat, cel ataşat C2 este nesaturat, iar cel ataşat C3
poate fi de orice tip
• Deoarece TAG sunt doar uşor hidrosolubili şi nu pot

forma singuri micelii, ei fuzionează în interiorul
adipocitelor şi formează picături uleioase care sunt
aproape anhidre. Aceste picături lipidice citosolice
reprezintă rezerva majoră de energie a organismului.
TRIACILGLICEROLII
• Stocarea TAG
• Întrucât TAG sunt uşor hidrosolubili şi nu formează

singuri micelii fuzionează în interiorul adipocitelor
formând picături uleioase anhidre ce constituie
rezerva majoră de energie a organismului.
TRIACILGLICEROLII
• Sinteza glicerol-fosfatului
• Acceptorul iniţial al AG în procesul de sinteză a TAG

este glicerol-fosfatul ce poate fi produs prin două căi
• În ficat (sediul principal al sintezei) şi în ţesutul adipos

glicerol-fosfatul este produs din glucoză, folosind
reacţiile căii glicolitice cu producere de DHAP
TRIACILGLICEROLII
• DHAP este redus sub acţiunea glicerol-fosfat-dehidrogenazei

(DHAP-reductazei) până la glicerol-fosfat
• Adipocitele preiau glucoza doar în prezenţa insulinei. Când
nivelul glicemiei este scăzut şi implicit al insulinei plasmatice,
adipocitele au o capacitate limitată de sinteză a glicerol-fosfatului
şi a TAG.
TRIACILGLICEROLII
• A II-a cale se desfăşoară în ficat, dar nu şi în ţesutul

adipos, folosind pentru convertirea glicerolului liber
în glicerol-fosfat glicerol-kinaza
TRIACILGLICEROLII
• Conversia unui AG liber în forma sa activată

• Reacţia are loc în prezenţa unei tiokinaze (o familie
de acil gras-CoA-sintetaze) şi este necesară unui AG
pentru a putea participa la procesele metabolice
TRIACILGLICEROLII
• Sinteza unei molecule de TAG din glicerol-fosfat

acil gras- CoA
• Include patru reacţii ce constau în adăgarea

secvenţială a doi acizi graşi de la acil gras- CoA ( în
prezenţa acil-transferazelor), îndepărtarea fosfatului
şi adiţionarea unui al treilea AG
TRIACILGLICEROLII
• Iniţial se obţine acid lizofosfatidic şi ulterior acid

fosfatidic.
TRIACILGLICEROLII
• Sinteza diacilglicerolului (DAG) are loc în prezenţa
fosfatazei
TRIACILGLICEROLII
• Adiţionarea celui de-al treilea AG cu formare de TAG

se realizează în prezenţa unei acil- transferaze
TRIACILGLICEROLII
• TAG stocaţi în citoplasma celulelor ţesutului adipos sunt uşor
de mobilizat când organismul are nevoie de energie. În ficat
TAG sunt stocaţi în cantitate foarte mică, cea mai mare parte
fiind exportată sub forma VLDL formate prin asocierea cu EC,
Col, FL şi proteine precum apoLP B100
• VLDL nou formate sunt eliberate direct în sânge unde se

maturează şi transportă lipidele sintetizate endogen spre
ţesuturile periferice
• CM transportă în primul rând lipidele alimentare sau exogene,

în timp ce VLDL lipidele endogene.
ALCOOLII DIN LIPIDE
• Glicerina (glicerolul) Serina
• CH2- OH HO- CH2- CH-
COOH
• | |
• HO - C- H NH2
• |
• CH2- OH
• Etanolamina (colamina): HO- CH2- CH2- NH2
• Trimetiletanolamina (colina): HO- CH2- CH- N+(CH3)3.
Colamina și colina sunt aminoalcooli
• Sfingozina: are 18 atomi de C, se găsește în sfingolipide
• Mioinozitolul: se gasește în inozitofosfatide
• Colesterolul: sterol ce se găsește în steride, are 27 atomi de C;
prezent în ficat, creier, piele, suprarenale, membrana plasmatică
Mobilizarea grăsimilor stocate şi oxidarea
acizilor graşi
• TAG sunt rezerve concentrate de energie metabolică
deoarece prin oxidarea completă a AG la CO2 şi H2O
se produc 9 kcal/g grăsime faţă de numai 4 kcal/g de
CH sau proteină
• Mobilizarea grăsimilor din depozite presupune

eliberarea prin hidroliză a glicerolului şi AG în
prezenţa lipazei hormon sensibile ce îndepărtează un
AG de pe carbonul 1 şi sau carbonul 3. Restul AG din
diacil- şi monoacilglicerol sunt hidrolizaţi de lipaze
adiţionale.
acizilor graşi
• Activarea lipazei hormone sensibile (HSL- hormone-
sensitive lipase)
• Enzima este activată prin fosforilarea de către o

protein- kinază 3’, 5’- AMPc (ciclic) - dependentă
• AMPc este produs în adipocite când epinefrina sau

glucagonul se leagă de receptorii membranari
activând AC. Procesul este similar cu cel al activării
glicogen-fosforilazei
acizilor graşi
HSL= LIPAZA
HORMON-SENSIBILA
acizilor graşi
• Întrucât acetil- CoA carboxilaza este inhibată prin

fosforilare reglată hormonal, activarea cascadei
AMPc determină încetarea sintezei de acizi graşi cu
declanşarea hidrolizei TAG
• Defosforilarea cu inactivarea enzimei apare în

prezenţa unor niveluri plasmatice ridicate de insulină
şi glucoză.
acizilor graşi
• Destinaţia glicerolului
• Glicerolul rezultat din hidroliza TAG nu poate fi
metabolizat în adipocite neavând glicerol-kinază la
acest nivel. Ca urmare, gliceroul va fi transportat pe
cale sangvină la ficat, unde poate fi fosforilat
acizilor graşi
• Destinaţia glicerolului
• Glicerol- fosfatul rezultat este folosit de ficat pentru

sinteza TAG sau este transformat în DHAP prin
inversarea reacţiei catalizate de glicerol-fosfat-
dehidrogenază, acesta participând la glicoliză sau
gluconeogeneză.
acizilor graşi
• Destinaţia acizilor graşi
• Acizii graşi neesterificaţi sau liberi traversează

imediat membrana celulară adipocitară şi se leagă de
albumina serică
• De aici ajung la ţesuturi, intracelular (în mitocondrii)

fiind activaţi la acilCoA fiind oxidaţi în scop
energetic
acizilor graşi
acizilor graşi
• AG sunt transportaţi în celule fie prin difuziune
simplă, fie prin transport mediat de proteine de tip
FABPs ( fatty acid- binding proteins) sau printr-o
combinaţie a celor două
• Independent de concentraţia lor plasmatică, AG nu

pot fi utilizaţi ca sursă energetică în creier (bariera
hemato-encefalică fiind impermeabilă) sau în
eritrocite (lipsite de mitocondrii).
β-OXIDAREA ACIZILOR GRAŞI
• Principala cale de catabolizare a acizilor graşi saturaţi

(AGS) la nivel mitocondrial, pe parcursul căreia sunt
îndepărtate succesiv fragmente bicarbonice de la
capătul carboxil al acilCoA, rezultând acetil-CoA,
NADH şi FADH2
• [1] Transportul LCFA în mitocondrie

• După ce pătrunde în celulă, LCFA este transformat în
derivatul său cu CoA.
• Reacţia are loc în citosol (faţa citoplasmatica a membranei
mitocondriale) cu participarea ATP, a coenzimei A şi este
catalizata de o enzimă specifică a membranei mitocondriale
externe, numită tiokinază (acil gras cu lanţ lung-CoA
sintetază)
• AG activat cu catenă lungă nu poate trece prin membrana
mitocondrială internă care este impermeabilă pentru CoA. Din
acest motiv, se utilizeaza o navetă biologică, denumită carnitina,
AG traversand membrana sub formă de acil-carnitina
• Etapele translocării LCFA:
• [a] Radicalul acil este transferat de pe CoA pe

carnitină în prezenţa carnitin- palmitoil transferazei I
(CPT-I), enzimă a matricei mitocondriale externe
• Mai este denumită şi carnitin- acil transferaza I

(CAT-1). Produsul reacţiei este acil-carnitina, cu
regenerare de CoA liberă;
• Etapele translocării LCFA:

• [b] Acil- carnitina este transportată în matricea
mitocondrială în schimbul carnitinei libere sub
acţiunea carnitin- acil-carnitin-translocazei
• [c] Carnitin- palmitoil transferazei II (CPT-II),

enzimă a matricei mitocondriale interne, catalizează
transferul radicalului acil de pe carnitină pe CoA în
matricea mitocondrială, regenerând astfel carnitina
liberă
• Inhibitorul navetei biologice- carnitina
• Malonil-CoA inhibă CPT-I, prevenind pătrunderea

radicalilor acil cu lanţ lung în matricea mitocondrială
• Ca urmare, atunci când în citosol are loc sinteza

acizilor graşi (indicată de prezenţa malonil-CoA),
palmitatul nou format nu poate fi transferat în
mitocondrie şi degradat.
• Fosforilarea cu inactivarea acetil-CoA carboxilazei

determină reducerea producţiei de malonil-CoA,
deblocând astfel oxidarea AG
• Raportul acetil-CoA/CoA reglează oxidarea acizilor

graşi astfel: creşterea raportului inhibă reacţia
catalizată de tiolază (acetil-coenzima A
acetiltransferaza, ACAT).
• Sursele de carnitină sunt exogene, prin alimentaţie,

mai ales în produsele din carne şi endogene, prin
sinteza din lizină şi metionină la nivel hepatic şi
renal, dar nu şi în muşschiul cardiac sau scheletic
• Ca urmare, aceste ţesuturi depind integral de carnitina

exogenă sau obţinută prin sinteză endogenă şi
distribuită pe cale sangvină. Muşchiul scheletic
conţine aproximativ 97% din cantitatea totală de
carnitină din organism.
• Deficienţa de carnitină are ca rezultat scăderea

capacităţii ţesuturilor de a utiliza LCFA drept
combustibil metabolic
• Alterarea fluxului unui metabolit dintr-un anumit

compartiment celular poate determina apariţia unei
patologii
•
• Cauze de deficienţe secundare ale carnitinei pot fi:
• bolile hepatice (prin scăderea sintezei de carnitină)

• malnutriţia şi dieta vegetariană,
• necesităţi crescute de carnitină determinate de
sarcină, infecţii severe, arsuri, traumatisme etc,
• hemodializa, carnitina fiind îndepărtată din sânge
• Deficienţa primară de carnitină apare în: lipsa

congenitală a uneia dintre componentele sistemului
carnitin- palmitoil- transferazei, ale reabsorţiei
tubulare renale a carnitinei sau ale preluării carnitinei
de către celule.
• Deficitul genetic de CPT- I afectează ficatul din cauza
imposibilităţii de a folosi LCFA drept combustibil cu
scăderea importantă a capacităţii ţesutului hepatic de
a sintetiza glucoza în perioadele de post alimentar.
Consecinţele sunt: hipoglicemia severă, coma,
decesul.
• Deficitul genetic de CPT- II este întâlnit în muşchiul

scheletic şi cardiac unde simptomatologia variază de
la slăbiciune musculară cu mioglobinemie ca urmare
a efortului fizic prelungit până la cardiomiopatie
• Tratamentul cuprinde: evitarea perioadelor de post

prelungit, alimentaţie bogată în carbohidraţi şi săracă
în LCFA suplimentată cu AG cu lanţ mediu şi
adiministrarea de carnitină în cazul deficienţei de
metabolit.
• [2] Pătrunderea acizilor graşi cu lanţ mediu şi
scurt în mitocondrie
• Acizii graşi cu mai puţin de 12 atomi de carbon

traversează membrana internă mitocondrială fără
ajutorul carnitinei sau al sistemului CPT
• În mitocondrie, sunt activaţi la derivaţii lor cu CoA în

prezenţa enzimelor matriceale şi sunt oxidaţi. În
laptele matern există cantităţi crescute de acizi graşi
cu lanţ mediu, a căror oxidare este independentă de
CPT- I şi de concentraţia de malonil-CoA.
• Reacţiile β- oxidării
• Primul ciclu al β- oxidării se realizează prin

parcurgerea a patru etape
• De fiecare dată are loc detaşarea unui fragment de doi

atomi de carbon sub formă de acetil-CoA. Un acid cu
N atomi de C va parcurge N/2-1 cicluri.
• Etapele acestui ciclu includ o reacţie de oxidare, cu

producere de FADH2, o etapă de hidratare, a doua
reacţie de oxidare cu producere de NADH şi o clivare
tiolitică în urma căreia este eliberată o moleculă de
acetil-CoA
• Bilanţul fiecărui ciclu generează o moleculă de

FADH2, o moleculă de NADH şi un radical acetil,
exceptând clivajul tiolitic final când rezultă două
grupări acetil.
• Legătura dintre
GNG şi oxidarea
AG este realizată
prin intermediul
acetil-CoA,
efector alosteric
pozitiv al piruvat-
carboxilazei
• Energia rezultată din oxidarea acizilor graşi
• Prin oxidarea completă unei molecule de palmitoil-

CoA se produc 8 molecule de acetil- CoA, 7NADH şi
FADH2 din care vor fi generate 131 molecule de ATP
din care energia netă obţinută va fi de 129 (activarea
acidului gras necesită 2ATP).
•Comparaţia sinteză/degradare LCFA
•cu număr par de atomi de carbon
• Deficienţa de acil gras cu lanţ mediu- CoA-
dehidrogenază (MCAD- medium chain fatty acyl
CoA- dehidrogenase)
• În mitocondrie există patru tipuri de acil gras- CoA-

dehidrogenază cu specificitate pentru acizi graşi cu
lanţ lung şi foarte lung, mediu şi scurt
• Deficienţa de MCAD, cu transmitere autozomal

recesivă, determină reducerea oxidării acizilor graşi
cu hipoglicemie severă (este folosită glucoza).
• Tratamentul include o alimentaţie bogată în
carbohidraţi
• Cei mai afectaţi sunt sugarii deoarece alimentaţia lor

include lapte ce conţine în principal acizi graşi cu lanţ
mediu
• Deficienţa de MCAD a fost stabilită drept cauză a

sindromului Reye sau a sindromului morţii subite la
sugar (SIDS, sudden infant death syndrome)
• Oxidarea acizilor graşi cu număr impar de atomi
de carbon cuprinde aceleaşi etape ca în cazul acizilor
cu număr par de atomi de carbon până când se ajunge
la propionil- CoA a cărui metabolizare cuprinde trei
etape:
• [a] Sinteza D-metil-malonil-CoA prin carboxilarea

propionil-CoA în prezenţa propionil- CoA-
carboxilazei ce necesită în mod obligatoriu biotină
• [b] Formarea L-metil-malonil-CoA din izomerul D sub

acţiunea metil-malonil- CoA-racemazei
• [c] Sinteza succinil- CoA prin rearanjarea atomilor de

carbon din L-metil-malonil-CoA în prezenţa metil-
malonil-CoA-mutazei ce necesită prezenţa unei forme
coenzimatice a vitaminei B12- deoxi-adenozin-
cobalamina;
• Succinil-
CoA poate
intra în
ATC,
fiind
singurul
precursor
glucogenic
obţinut în
urma
oxidării
unui AG
• În deficitul de vitamină B12, propionatul şi metil-

malonatul sunt excretate în urină
• În acidemia şi aciduria metilmalonică ereditară fie

mutaza lipseşte sau este deficitară (sau cu afinitate
scăzută pentru coenzimă), fie vitamina B12 nu poate
fi transformată în coenzimă
• În ambele situaţii apare acidoză metabolică ce se

poate asocia cu retardul de creştere.
• Oxidarea acizilor graşi nesaturaţi furnizează mai
puţini echivalenţi reducători ca urmare a prezenţei
mai multor legături duble
• Acidul oleicmononesaturat 18: 1 (9) necesită o

enzimă adiţională, 3, 2- enoil- CoA- izomeraza, ce
converteşte derivatul 3-trans obţinut în urma a trei
cicluri de oxidare în derivatul 2-trans, substrat al
hidratazei
• Oxidarea acidului linoleic polinesaturat 18: 2 (9, 12)
necesită înafara izomerazei şi 2,4- dienoil- CoA-
reductaza- NADPH- dependentă.
• AG devenit mai scurt poate fi transportat în

mitocondrie pentru o nouă oxidare
• În defectele genetice care afectează capacitatea

funcţională a peroxizomilor (sindromul Zellweger)
sau capacitatea de a transporta VLCFA prin
membrana peroxizomală determină acumularea
VLCFA în ţesuturi şi în sânge.
ACIDUL
• ω - oxidarea acizilor graşi (la FITANIC
gruparea metil terminală) este o
cale minoră, fiind activată în
special în deficienţa MCAD
• Acidul fitanic, un acid gras cu lanţ

ramificat nu reprezintă un substrat
pentru acil- CoA-dehidrogenaza
din cauza grupării metil de pe
carbonul 3 sau β.
• Acidul fitanic
• Este hidroxilat la carbonul α de către acid-gras- α-
hidroxilaza, produsul obţinut fiind decarboxilat şi
ulterior activat la derivatul său cu CoA, substrat al β-
oxidării
• Deficienţa de α- hidroxilază este o boală cu

transmitere autozomal recesivă (Boala Refsun) cu
acumularea acidului fitanic în sânge şi ţesuturi
METABOLISMUL CORPILOR CETONICI

Metabolismul Lipidic

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Metabolismul Lipidic

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Metabolismul lipidic

Lipidele. Aspecte generale şi importanţă

• acizi graşi (AG) şi glicerol;

• Au rol structural (colesterolul membranar)

• În plasmă, transportul lipidelor se face în asociere cu

• AG stocaţi ca triacilgliceroli (TAG) sunt o sursă de

• Glicerofosfolipidele şi sfingolipidele care conţin AG

• AG polinesaturaţi cu 20 atomi de carbon formează

• măreşte stabilitatea dublului strat fosfolipidic al

• Lipide implicate în vedere, creştere, diferenţiere

• Deficienţele sau dezechilibrele metabolismului lipidic

• un procent de peste 90% este reprezentat de

• Ţintele principale ale acestei enzime sunt moleculele

• Degradarea aceloraşi molecule de TAG este realizată

• Fibroza chistică. Afecţiune genetică letală cu

• Enzimele pancreatice nu ajung în intestin cu

• Două mecanisme complementare contribuie la

• utilizarea proprietăţilor de tip detergent ale sărurilor

• Derivaţi de colesterol, SB sunt alcătuite dintr-un inel

• Interacţionează cu lipidele alimentare şi cu conţinutul

• TAG alimentare, esterii de Col (EC ) şi fosfolipidele

• Moleculele de TAG sunt prea voluminoase pentru a fi

• Asupra lor acţionează iniţial lipaza pancreatică, o

• Colipaza, proteină secretată de pancreas, leagă lipaza

• Colipaza este secretată ca zimogen, pro-colipaza,

• EC sunt hidrolizaţi sub acţiunea colesteril-ester

• Proenzima fosfolipazei A2 este activată de tripsină şi

• AG de la nivelul atomului C1 poate fi îndepărtat de

• Colecistokinina (CCK) este produsă de mucoasa jejunului şi a

• CCK determină contracţia vezicii biliare şi eliberarea bilei (un

• Secretina, este un alt hormon produs de celulele

• Stimulează eliberarea de către ficat şi pancreas a unei

• AGL, Col liber şi 2-monoacilglicerolul sunt produşii

• În asociere cu SB şi vitaminele liposolubile formează

• Miceliile ajung la nivelul marginii în perie a enterocitelor

Hidrofilia porţiunii externe a miceliilor favorizează

AG cu lanţ scurt şi mediu nu necesită prezenţa miceliilor,

• Resinteza TAG şi a EC are loc în reticulul endoplasmic din

• Intervin două enzime:

• Lizofosfolipidele sunt reacilate în prezenţa

• În prezenţa AG intraenterocitari cu lanţ lung se

• Malabsorţia lipidelor caracterizată prin

• În orice deficit al secreţiei de suc pancreatic, bilă,

• AG cu lanţ scurt şi mediu, prin capacitatea lor de a fi

• Moleculele vor fi înglobate în picături lipidice

• Acest strat le creşte solubilitatea şi previne

• CM sunt eliberaţi din enterocite prin exocitoză în

• Această limfă se numeşte chil, iar LP trec în ductul

• În final intră în sânge fiind una dintre LP majore

• Enzima îşi desfăşoară activitatea la suprafaţa

• AGL pătrund direct în miocitele şi adipocitele adiacente sau

• Adipocitele reesterifică AGL până la TAG care sunt depozitate

• Componentele restante ale CM (EC, FL, ApoLP,

• Îndepărtarea defectuoasă a componentelor restante

• Complexe care conţin în molecula lor C,H,O,N,S,P şi

• Fosfogliceride: acizi fosfatidici, fosfatidil

• Sfingolipide: sfingomieline, glicolipide- cerebrozide

• Cantităţi scăzute de AGL sunt prezente în toate

• AGL plasmatici sunt trasnportaţi de Alb serică şi

• AG intră în constituţia lipidelor membranare de tipul

• AG esterificaţi stocaţi în celule ca TAG constituie cea

• AG sunt formaţi dintr-

• Prezenţa AGL în cantitate mare este toxică pentru