Dezvoltarea testelor de cedare in vitro

din forme farmaceutice speciale.

Principii generale.

FA R M A C I S T R E Z I D E N T- FA R M A C I E G E N E R

CÂMPEAN DIANA, AN II, ULBS

Generalitati
Biofarmacia studiaza masura si cinetica eliberarii principiului activ din forma farmaceutica
precum si absorbtia acestuia, in corelatie cu factorii de tehnica farmaceutica, fizico-chimici si
fiziologici la nivelul caii de administrare.

Studiul cedarii in vitro a substantei medicamentoase din forma farmaceutica este o mica parte
din scopul biofarmaciei.

Tehnologiile moderne de preparare a formelor farmaceutice si a sistemelor farmaceutice cu

cedare controlata sau transport la tinta dispun de aparatura cu un înalt grad de automatizare
care au consecinte asupra calitatii medicamentelor privind stabilitatea chimica, caracteristicile
fizice si cedarea substantei medicamentoase.
Biodisponibilitatea indica cantitatea si viteza cu care o SM dintr-o forma farmaceutica este
absorbita pentru a atinge concentratia terapeutica activa.

Determinarea biodisponibilitatii în :
◦ compartimentul central = BD sistemica
◦ la locul de actiune = BDîn biofaza.

Determinarea biodiponibilitatii unei SM dintr-o forma farmaceutica în compartimentul

central este realizata în practica si se efectueaza în mod current in situatiile în care:
- SM este puternic legata de proteina
- actioneaza prin metaboliti care se formeaza lent
- când locul de actiune este un compartiment tisular, profund, în care substanta activa
patrunde încet, concentratiile sanguine nu mai sunt legate direct de actiunea medicamentoasa.
Atunci se prefera determinarea biodisponibilitatii prin masurarea unui efect farmacologic:
presiunea sangvina, presiunea intraoculara, marimea pupilei etc.
-“disponibilitatea farmaceutica”–pentru a aprecia cinetica de eliberare a SM din forma
farmaceutica în functie de timp, în conditii de laborator cu aparatura adecvata.

Notiunea de biodisponibilitate a SM dintr-un medicament a aparut ca urmare a inechivalentei

terapeutice între specialitati considerate identice privind SM, doza unitara si forma
farmaceutica;
Numeroase medicamente echivalente chimic si farmaceutic s-au dovedit ineficiente sau au
manifestat efecte toxice, reactii secundare cu intensitate crescuta.

Biodisponibilitatea unei substante este caracterizata prin 2 parametri(variabile):

- cantitatea relativa de substanta medicamentoasa absorbita,plecand de la o forma farmaceutica
ce ajunge in circulatia sangvina;
- viteza cu care se produce aceasta absorbtie;
Determinarea vitezei de dizolvare
De cele mai multe ori subtantele dizolvate se absorb mai repede. Dizolvarea va fi in cazul
substantelor greu solubile faza care determina viteza de raspandire in compartimentul central. In
aceste cazuri determinarea comportarii la dizolvare, respectiv a vitezei de dizolvare, are o
importanta mare.

Clasificare:
- metode unifazice (cu un singur compartiment) în sistem închis
- metode cu celulă de tranziţie (sistem deschis)
- metode multifazice (cu mai multe compartimente).
Metoda unifazică în sistem închis
• folosesc dispozitive cu agitatoare cu paletă sau coşuleţ rotativ; ambele metode folosesc un
vas cilindric cu fund rotund; diferă poziţionarea probei (capsulă, comprimat)
•La dispozitivul cu paletă capsulele operculate se fixează cu o spirală din inox (plastic)pentru a nu
pluti; agitatorul, care se roteşte cu 50 rotaţii pe minut (rpm) generează, un curent slab, pulsator
pe fundul vasului.
•La metoda cu coşuleţ rotativ preparatul se introduce într-un coşuleţ de sârmă cilindric fixat la 25
mm deasupra bazei vasului şi care se roteşte cu50 sau 100 rpm; volumul mediului de dizolvare
variază la ambele metode între 300-1000 ml (în general 900 ml).
Dispozitiv pentru testarea dizolvării în
sistem închis
Metoda cu celulă de tranziţie
•La metodele cu celulă de tranziţie (sistemul deschis)exista un current de solvent cu care se face
dizolvarea şi apoi este pompat prin celulă. Metoda cu celulă de tranziţie utilizează agent de
dizolvare în volume de 10-30 ml care străbate încet celula (filtru) de jos în sus cu ajutorul unei
pompe cu piston.
Prin această metodă se poate modifica valoarea pH -ului mediului de dizolvare, simulând
condiţiile de pH de la locul absorbţiei (DAB).
Aparat pentru testarea dizolvării în
sistem deschis
Metode multifazice
Metodele cu două compartimente prevăd
ca SM după dizolvareîn apă în primul
Comp. A să difuzeze în comp.B într-un
solvent nemiscibil cu apa (lipofil).

Modelul cu trei compartimente

conţine şi comp. C unde difuzia se face în fază apoasă ce ar imita plasma.
Concluzii
Testarea cedarii in vitro a SM din diversele forme farmaceutice dezvoltate de-a lungul timpului, a
reprezentat un punct de lansare pentru celelalte teste realizate in vitro. Toate au dus la
eficientizarea cercetarilor duse in domeniul dezvoltarii formelor farmaceutice modern, facilitand
avansul medical.
Rezultatele testelor in vivo pot fi prevazute in laborator prin testele in vitro. S-au redus astfel
semnificativ testele realizate pe populatie.