INFECŢIILE DE TRACT

URINAR
Definiţie: ITU = inflamaţia căilor urinare
secundară colonizării microbiene a urinii
- asimptomatică
- simptomatică

În absenţa infecţiei, căile urinare, sunt irigate

de un flux permanent de urina sterilă.

Infecţia poate atinge rinichiul, bazinetul,

ureterele, vezica, uretra, ca şi structurile
adiacente (fascia perineală, prostata,
epididimul).
Barierele fiziologice ce se opun infecţiei
1. Papilele caliceale – se opun refluxului
intrarenal al urinii;
2. Joncţiunea uretero-vezicală –
împiedică refluarea vezico-ureterală;
3. Lavajul căilor urinare (de către fluxul
urinar) previne staza;
4. Epiteliul urinar – se opune difuziunii
germenilor şi multiplicării lor.
 Clasificarea ITU
A. 1.ITU necomplicate
2. ITU complicate
B 1. ITU joase
- Bacteriuria asimptomatică
- Cistita şi uretrita
- Prostatita acută şi cronică
2. ITU înalte
- Pielonefrita acută
- Pielonefrita cronică
- Abcesele nefretice şi perinefretice.
 ITU necomplicate
-La pacienţi fără anomalii fiziologice /
anatomice ale tractului urinar, cu funcţie
renală normală, în absenţa manevrelor
instrumentale sau a intervenţiilor chirurgicale
urologice recente;

-apar mai frecvent la femei între 18–40 ani,

( - decada a 2a şi a 3a de viaţă)
-sunt rare la bărbaţi

-germeni: Escherichia Coli (80%);

Staphilococcus Saprophiticus, Proteus mirabilis
(10-15%), Klebsiella, Enterobacter (2-5%)
 ITU complicate
- La pacienţi cu tulburări anatomice / funcţionale
ale tractului urinar (ex. calculi,, reflux VU, vezică
atonă, cateter urinar, etc)

- sau la pacienţi cu deficienţe în apărarea gazdei:

DZ, transplantat, imunosupresat, neutropenic, IR,
sarcină.

- apar mai frecvent la extremele de viaţă (noi-

născuţi sau copii cu anomalii anatomice ale tractului
urinar / vârstnici peste 60 ani cu patologie
prostatică, instrumentări urologice).
- germeni: frecvent implicat este E. Coli;

Klebsiella pn.,Enterobacter, Proteus mirabilis,

Pseudomonas aeroginosa, Serratia, S. auriu.
 Etiopatogenie
Agentii bacterieni: E coli, Proteus mirabilis, Klebsielle, Stafilococul

Calea de invazie bacteriană: ascendentă sau hematogenă

 Ascendentă (cea mai frecventă)

− originea infecţiei: vaginul şi regiunea perianală (F); ultimii cm
din uretra peniană (B)

Factorii locali care favorizeaza colonizarea bacteriana a cailor

urinare: infectii ale vaginului, uretrei, regiunii perineale; raporturi
sexuale in conditii de igiena precara, manevre instrumentale –
sondaj vezical, cistoscopie

Factorii de aparare ai tractului urinar: fluxul urinar, flora

periuretrala saprofita ce impiedica dezvoltarea bacteriilor
patogene, ph vaginal si urinar acid, secretia prostatica cu actiune
bactericida.
 Calea ascendentă – etapele infecţiei
- Colonizarea uretrei (la femei favorizată de
uretra scurtă, de actul sexual -efect mecanic
de introducere a germenilor în vezică, de
contraceptive spermicide locale-alterează
mediul vaginal);

- Pătrunderea patogenilor in vezica urinară;

- Multiplicarea patogenilor în vezica urinară

prin depăşirea mecanismelor de apărare locală;

- Refluxul vezico-ureteral şi intrarenal.

 Calea hematogenă

- mai rară;

- rezervorul de infecţie: focar de infectie

O.R.L., dentar, cutanat, prostatic, etc;

- colonizare parenchim renal cu germeni

 secundar infectarea urinii;

- germenii implicaţi: S. auriu,

Salmonella, Pseudomonas aeruginosa,
Candida albicans.
 Cistita acută
Manifestări clinice
- polakiurie
- disurie
- usturimi micţionale
- micţiuni imperioase
- tenesme vezicale
- dureri suprapubiene
- urini tulburi (piurie), uneori rău mirositoare
- urini hipercrome (hematurie iniţială sau
terminală)
- absenţa febrei şi a durerilor din unghiul
costo-vertebral.
 Cistita acută
Confirmarea diagnosticului

- absenţa hiperleucocitozei
- ex. microscopic urină
–leucociturie, hematurie
- bacteriurie semnificativă (≥105 UFC/ml, sau
≥102 (103) UFC/ml în prezenţa piuriei şi a
simptomelor sugestive)
 Cistita acută
dg. rapid (bandeleta urinară) - determinarea
esterazei leucocitare
(sensib. şi specif. bună pentru prezicerea
leucociturii / bacteriurii semnificative;
sensibil  decât ex.microscopic);

-det. nitriţiilor
(sensib. şi specif. pentru detectarea
enterobacteriilor ce convertesc nitraţii la
nitriţi, dacă concentraţia ≥ 105/ml
 Cistita acută
Diagnosticul diferential
- vaginite
- uretrite - boli cu transmitere sexuală (Chlamydia
trachomatis, Neisseria gonoree, infecţia cu virus
herpetic)
- prostatite
- sindromul uretral (disuria si polakiuria în absenţa
unei bacteriurii semnificative caracterizează
sindromul uretral cauzat obişnuit de Chlamydia
trachomatis)
- pielonefrita acută
 Cistita acută

Tratament : Profilactic (în ITU recidivante)

- tratarea afectiunilor ginecologice

- igiena corporală şi vestimentară / toleta regiuni
perineale
- micţiune postcoitum
- hidratare suficientă
- combaterea constipaţiei
 Cistita acută
Tratament : Profilactic (în ITU recidivante

- crème antiseptice locale (aria periuretrală)

înainte act sexual
- profilaxia antimicrobiana cu doze mici după
obţinerea sterilizării urinii: adm. zilnică sau de
3ori/săpt. sau după actul sexual
trimetoprim 100 mg, trimetoprim sulfametoxazol
480 mg/zi, nitrofurantoin 100 mg/zi.
- la femeile în postmenopauză: estrogeni
intravaginal
 Cistita acută
1. Tratamentul curativ al primoinfecţiei tractului
urinar
Obiective:
- suprimarea simptomatologiei;
- vindecarea completă a infecţiei, fără a selecţiona
germeni mutanţi rezistenţi şi fără accidente
terapeutice;
- prevenire sau tratarea complicatiilor;
- cost terapeutic acceptabil.
 Cistita acută
1. Tratamentul curativ al
primoinfecţiei tractului urinar

Mijloace nespecifice:
- hidratare corespunzătoare (lichide
3l /zi - efect de spălare)
- băi de şezut decongestionante
- AINS- antalgice de tip Phluroglucinol
( Spasfon ) 4 – 6 dg / zi
 Cistita acută
Tratamentul etiologic: chimioterapice /
antibiotice
Calităţile chimioterapicului / antibioticului ideal:
- să aibă un spectru antibacterian cât mai larg
- sa realizeze o concentraţie urinară cât mai mare
- să poata fi administrat în puţine prize zilnice
- să fie bine tolerat şi să nu aibă efecte toxice
- să fie puţin costisitor

Ex.: Cotrimoxazol, Trimethoprim, Nitrofurantoin,

Fluorochinolone, Aminopenicilinele, Cefalosporinele
 Cistita acută
Scheme de administrare:

 Doza unică (prezintă riscul apariţiei

recurenţelor)

trimethoprim 600 mg/zi

cotrimoxazol 480 mg 4 cp/zi
norfloxacin 800 mg/zi
ciprofloxacin 500 mg/zi
 Cistita acută
Schema de 3 -5 zile – cea mai frecvent
utilizată
cotrimoxazol – 160mg/12 ore
trimethoprim – 160 mg/12 ore
nitrofurantoin – 100 mg x 4 ori/zi
norfloxacin – 400 mg/12 ore
ciprofloxacin - 250 mg/12 ore
amoxicilina – 250 mg / 8 ore

Schema de 7 - 10 zile (fără beneficii

suplimentare
 Cistita acută
Controlul bacteriologic

În primoinfecţiile tratului urinar contractate

în afara mediului spitalicesc:

controlul : prin sumarul de urina sau cu

bandeleta urinară. Nu este necesară
efectuarea uroculturii.
 Cistita acută
Controlul bacteriologic

În infecţiile contractate în mediul

spitalicesc şi în infecţiile recidivante
se face urocultura înaintea începerii
tratamentului,
se adaptează ulterior tratamentul în
funcţie de antibiogramă,
iar controlul sterilizării urinii se efectuează
prin urocultură după terminarea
tratamentului.
 Pielonefrita acuta
Definiţie: inflamaţia microbiană a bazinetului asociată
cu invadarea interstiţiului renal.

Diagnosticul clinic
- sindromul infecţios (febră, frisoane, transpiraţii,
cefalee, greaţă, vărsături, stare de rău)
- dureri lombare (uni sau bilaterale), uneori colicative
- sindrom cistitic
- sensibilitate la palparea lojelor renale, manevra
Giordano pozitivă, puncte ureterale, costo-musculare
şi costo-vertebrale dureroase.
 Pielonefrita acuta
Diagnosticul biologic
- Sindrom inflamator: V.S.H. , leucocitoză cu
neutrofilie, fibrinogen, α2 globuline, PrC r
- Sumar de urină patologic:
leucociturie / piurie (>10 000/min) + cilindri
leucocitari (prezenţa lor atesta - originea renală a
leucocituriei)
hematurie (inferioară leucocituriei)
proteinurie (sub 1g/24 ore)
- Urocultură pozitivă (>100 000 germeni/ml)
- Hemoculturi pozitive cu acelaşi germen ca şi
în urocultură.
 Pielonefrita acuta
Diagnosticul diferenţial
- În absenţa sindromului cistitic cu alte boli febrile :
 septicemii
 amigdalită acută
 pneumonie bazală
 meningită

- Afecţiuni ce evoluează cu simptome dureroase

abdominale:
 apendicita
 sarcina ectopică / ruptura de chist ovarian
 boala inflamatorie pelvină
 diverticulita
 Pielonefrita acuta
Tratament: ambulator / spital.
Internarea se face în următoarele situaţii:
necesitatea tratamentului parentera
evoluţie imprevizibilă cu posibilitatea apariţiei
complicaţiilor.

Măsuri generale
- Repaos la pat – în perioada febrilă
- Căldură locală în regiunea lombară
- Hidratare corectă (>2000 ml/24 ore)
- Reglarea tranzitului intestinal
- Alcalinizarea urinilor (bicarbonat de sodiu p.o) ce
favorizează activitatea antibioticelor de tip aminoglicozide
sau macrolide.
 Pielonefrita acuta
Tratament etiologic: Antibiotice

Se începe imediat după recoltarea UC (+/-HC): iniţial

empiric, ulterior se adaptează după antibiogramă.

Se folosesc antibiotice (cu spectru larg, în doză

bactericidă, cu o concentrare mare in urină şi cu o
difuziune tisulară bună (în special în medulară) care se
vor administra parenteral sau pe cale orală în formele
cu toleranţă digestivă.
 Pielonefrita acuta
În formele uşoare şi moderate
(toleranţă digestivă bună, contactate în
afara mediului spitalicesc)

terapia p.o., durata tratamentului

14 zile.
cotrimoxazol – 160mg/12 ore
trimethoprim – 160 mg/12 ore
norfloxacin – 400 mg/12 ore
ciprofloxacin - 250 mg/12 ore
amoxicilina – 250 mg / 8 ore
 Pielonefrita acuta
În formele severe
terapia se face în spital, pe cale parenterală:
trimetoprim–sulfametoxazol – 160 – 800 mg/12 ore
ciprofloxacin 200–400 mg/12 ore
ofloxacin 200–400 mg/12 ore
ampicilina 1g/6 ore
ceftriaxone 1g/12 ore
cefazolin 1g/8 ore
cephradine 1g/8 ore
gentamicina 1mg/kg corp/8 ore (dar este nefro şi ototoxică)
tobramicina 1mg/kg corp/8 ore (risc mai mic de nefrotoxicitate)
netilmicina 2mg/kg corp/12 ore (risc mai mic de nefrotoxicitate)
amikacina 7,5 mg/kg/12 ore
imipenem – cilasten 250 – 500 mg/8 ore
aztreonam 1g/24 ore
 Pielonefrita acuta
În unele cazuri: asocieri de medicamente
Ex. ampicilina / betalactamine cu o
chinolona sau cu un aminoglicozid).

După cedarea febrei tratamentul parenteral

este continuat cu tratamentul oral, durata
tratamentului fiind de 14 zile în infecţiile
necomplicate şi de 2-6 săptămâni în cele
complicate.
 Pielonefrita acuta
Controlul bacteriologic:
După sterilizarea urinilor uroculturi de
control la 7, 14, 30 zile şi apoi lunar, timp
de 6 luni.
Uroculturile negative permit afirmarea
vindecării.
Dacă după 14 zile de tratament corect nu
avem rezultate bune trebuie cercetaţi cu
atenţie eventualii factori favorizanţi.
 Pielonefrita acuta
Evoluţie
PNA necomplicată: evoluţie favorabilă (peste
90% din cazuri

Complicaţii
 Pionefrita (abcesul renal)
 Perinefrita supurată (flegmonul perinefretic)
 Necroza papilară (colică renală, hematurie,
bacteriurie, eliminare de sfaceluri în urină)
 Septicemie
 Insuficienţa renală acută
 ITU în sarcină
Forme clinice
 Bacteriuria asimptomatică semnificativă (≥ 105
germeni /ml într-un eşantion de urină proaspăt recoltată)
 Cistita acută
 Pielonefrita acută

Tratamentul : cu antibiotice (vor fi evitate drogurile

ce pot afecta fătul (ex. chinolone, aminoglicozide,
cotrimoxazol).

Pot fi folosite: nitrofurantoin (mai puţin în ultima lună

de sarcină), ampicilina, cefalosporine.

Durata tratamentului: în ITU joase / Bact. asimp. 7

zile, în PNA 14 zile.