Individualizarea pedepselor

Individualizarea judiciară a
pedepselor
 Noțiune și sfera de aplicare
• Individualizarea legală a pedepselor:
– limitele generale ale pedepsei;
– limitele speciale ale pedepselor pentru fiecare infracțiune;
• Individualizarea judiciară a pedepselor:
– circumstanțe atenuante și circumstanțe agravante;
– cauze de atenuare și cauze de agravare;
• Individualizarea aplicării și executării pedepselor:
– renunțarea la aplicarea pedepsei;
– amânarea aplicării pedepsei;
– suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
– liberarea condiționată.
 Cadru normativ
• Capitolul V C.pen.
• Art. 74 C.pen. Criteriile generale de individualizare a pedepsei
• Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu
gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care
se evaluează după următoarele criterii:
– a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele
folosite;
– b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
– c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
– d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
– e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente personale ale
infractorului;
– f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
– g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
• Dacă legea prevede pedepse alternative, la alegerea unei dintre
acestea se ține seama de criteriile de individualizare
 a) împrejurările și modul de comitere a
infracțiunii, precum și mijloacele folosite
• Aspecte ce țin de locul, momentul, modul și mijloacele
folosite: furt comis în timpul nopții; omor calificat prin
cruzimi; distrugerea unui bun prin incendiere, explozie
sau orice alte asemenea mijloace – elemente de tipicitate
ale infracțiunilor;
• În celelalte situații, aceste aspecte vor fi valorificare ca
elemente de individualizare judiciară, imprimând faptei o
gravitate mai mare sau mai mică: conducerea pe
drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană
având o îmbibație alcoolică peste limita legală, dar pe o
distanță scurtă sau doar în vederea parcării.
b) starea de pericol creată pentru valoarea
ocrotită
• Utilizare în cazul infracțiunilor de pericol:
amenințarea, conducerea unui autovehicul
fără permis de conducere
• Infracțiunile materiale, dacă nu s-a produs
rezultatul, ex. tentativa de omor cu o armă de
foc, autorul a descărcat un întreg încărcător,
dar nu a atins niciuna dintre victimele vizate.
 c) natura și gravitatea rezultatului produs
ori a altor consecințe ale infracțiunii
• Gravitatea rezultatului: numărul de zile de
îngrijiri medicale; numărul victimelor;
cuantumul prejudiciului produs în cazul
infracțiunilor contra patrimoniului;
• Alte consecințe: urmări indirecte: furt sau
distrugere – consecințe legate de
imposibilitatea folosirii bunului, nr. de
persoane afectate de distrugerea unei rețele
de apă, electricitate;
 d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul
urmărit
• Dacă sunt deja parte a laturii subiective a
infracțiunii, vor putea fi totuși folosite de
judecător: conducerea unui autovehicul sub
influența alcoolului pentru a ajuta o rudă; furt
pentru a ajuta o persoană nevoiașă.
 e) natura și frecvența infracțiunilor care
constituie antecedente personale ale
infractorului
• Specializarea infractorului;
• Este posiblilă și în ipoteza în care antecedentul
reprezintă primul termen al recidivei, fără a fi
vorba de o dublă agravare a pedepsei.
 f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în
cursul procesului penal
• Ex.: autodenunțarea, încercarea de a
împiedica producerea rezultatului, restituirea
bunurilor sustrase, recunoașterea faptei,
încheierea unui acord de recunoaștere a
vinovăției, sustragerea de la urmărire penală,
încercarea de a intimida martorii, solidaritatea
la încercarea de salvare a victimelor unui
accident auto.
 g) nivelul de educație, vârsta, starea de
sănătate, situația familială și socială
• Ex.: situația scolară bună, pregătirea scolară
minimă, situația familială; vârsta redusă.
Circumstanțele atenuante – art. 75 C.pen.

• (1) Circumstanțe atenuante legale:

– a) Starea de provocare: Săvârșirea infracțiunii sub
stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții,
determinată de o provocare din partea persoanei
vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere
gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune
ilicită gravă;
– Ex.: în cazul tentativei la infracțiunea de omor, acțiunea
persoanei vătămate de a nu recunoaște o datorie, cu
consecința refuzului de a plăti inculpatului o sumă de
bani, nu constituie act de provocare;
 a) Starea de provocare
• Condițiile actului provocator:
• 1. să constea într-o violență, o atingere gravă a demnității
persoanei sau o altă acțiune ilicită gravă:
– fapte de violență contra integrității fizice, tentativa de omor;
infracțiuni care absorb în mod natural violența: viol, tâlhărie,
lipsire de libertate în mod ilegal, șantaj, tulburare de posesie,
purtare abuzivă.
– Atingeri grave ale demnității persoanei: expresii injurioase,
calomnioase, aruncarea asupra unei persoane a unei substanțe
care murdărește.
– Altă acțiune ilicită gravă: proprietarul reacționează agresiv când
îi este returnat autoturismul furat sau cel împrumutat.
• 2. actul provocator poate fi comis cu orice
formă de vinovăție;
• 3. actul provocator trebuie să determine o
stare de puternică tulburare sau emoție –
evaluare în concret, în fiecare caz în parte.
• 4. actul provocator să nu fi fost determinat de
către cel care a comis fapta în stare de
tulburare – provocatorul nu poate invoca
provocarea
 Condițiile ripostei
• 1. riposta trebuie să fie concomitentă sau ulterioară actului de
provocare: X proferează injurii la adresa lui Y, iar acesta, tulburat,
aruncă cu o piatră spre X, provocându-i o vătămare corporală; X
sosește acasă și își surprinde soția înșelându-l cu Y, fapta acestuia
de a aplica lovituri celor doi va fi comisă în condițiile stării de
legitimă apărare?
• 2. riposta trebuie să fie comisă cu intenție
• 3. riposta trebuie să fie comisă sub imperiul stării de tulburare:
situația celui care este șicanat constant de către victimă, și, la un
moment dat reacționează.
• ! Provocarea este o circumstanță personală subiectivă
• 4. riposta trebuie să se îndrepte împotriva provocatorului – error in
personam
• ! Reținerea circumstanței nu este condiționată de existența unei
proporționalități obiective, sub aspectul gravității, între infracțiunea
provocată și actul provocator
• (1) Circumstanțe atenuante legale:
– Depășirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de
necesitate; prevederile operează doar dacă a existat
un atac în sensul art. 19 (2), apărarea fiind
disproporționată față de gravitatea atacului;
respectiv dacă a existat un pericol în sensul art. 20
(2), iar acțiunea de salvare a provocat urmări vădit
mai grave decât cele care s-ar fi produs dacă
pericolul nu ar fi fost înlăturat; persoana trebuie să
își fi dat seama că pricinuiește aceste urmări vădit
mai grave.
 Depășirea limitelor legitimei apărări
• În lipsa proporționalității, vom fi în prezența fie a unei cauze de
neimputabilitate (excesul neimputabil de legitimă apărare – art.
26 alin. 1 C.pen.), fie a unei circumstanțe atenuante (excesul
scuzabil de legitimă apărare – art. 75 alin. 1 lit. b) C.pen.)
• Condiții:
– a) săvârșirea faptei să constea într-o apărare în fața unui atac material,
direct, imediat, injust și care să pună în pericol persoana sau drepturile
ei.
– b) fapta infractorului să constea într-o apărare disproporționată.
– c) excesul de apărare să nu se datoreze stării de tulburare sau de
temere în care s-a aflat infractorul – ar fi exces neimputabil;
Ex.: apărarea unui vârstnic în fața unui tânăr viguros
Circumstanța este personală subiectivă.
 Depășirea limitelor stării de necesitate
• Dacă salvatorul nu și-a dat seama că produce
urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi
produs în urma intervenției, va exista cauza de
neimputabilitate a excesului neimputabil – art.
26 (2) C.pen.
• Dacă autorul acțiunii de salvare și-a dat seama
că produce urmări vădit mai grave decât cele
pe care le-ar fi produs pericolul, se va reține
circumstanța atenunată
 Condiții
• a) fapta trebuie să constea într-o acțiune de
salvare în fața unui pericol iminent și care nu
putea fi înlăturat altfel;
• b) urmarea cauzată de acțiunea de salvare să
fie vădit disproporționată față de urmarea pe
care ar genera-o pericolul
• c) făptuitorul să-și fi dat seama că există
această disproporție
• Circumstanța este una reală.
• Acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat
prin infracțiune, în cursul urmăririi penale sau al
judecății, până la primul termen de judecată, dacă
făptuitorul nu a mai beneficiat de această
circumstanță într-un interval de 5 ani anterior
comiterii faptei; infracțiuni exceptate;
 (2) Circumstanțe atenuante judiciare

– Eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea

sau diminuarea consecințelor infracțiunii: ex.
sprijinul acordat victimei; nu este asimilată acestei
circumstanțe acoperirea prejudiciului, în cazul
infracțiunilor exceptate expres de lege;
– Împrejurările legate de fapta comisă, care
diminuează gravitatea infracțiunii sau
periculozitatea infractorului; ex. împrejurări legate
de scopul sau mobilul faptei.
Efectele circumstanțelor atenuante, art. 76
C.pen.
• Privesc pedeapsa principală;
• Limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege
pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime;
dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea
pe viață, se aplică închisoarea de la 10 la 20 de ani,
în cazul reținerii acestor circumstanțe;
• Reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o
singură dată, indiferent de numărul
circumstanțelor.
 Circumstanțele agravante, art. 77 C.pen.

• Următoarele împrejurări constituie circumstanțe

agravante:
– a) Săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane
împreună; presupune participația penală, indiferent de
forma de vinovăție; nu are relevanță prezența
concomitentă la locul faptei; se reține pentru persoanele
care răspund penal, chiar și atunci când dintre cei trei
făptuitori doar unul îndeplinea cerințele pentru a fi subiect
al infracțiunii sau a acționat cu vinovăție prevăzută de lege,
fiind irelevant dacă a intervenit un acord tacit sau expres
între participanți; poate opera concomitent cu agravanta
prevăzută la lit. d).
• b) săvârșirea infracțiunii prin cruzimi sau
supunerea victimei la tratamente degradante;
presupune mijloace și procedee sălbatice,
nemiloase; decurge din modul feroce în care a
fost comisă fapta, fiind o consecință directă a
acțiunilor, și nu a unor împrejurări care
excedează laturii obiective a faptei;
• c) săvârșirea infracțiunii prin metode sau
mijloace de natură să pună în pericol alte
persoane ori bunuri;
• d) săvârșirea infracțiunii de către un infractor major,
dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor;
circumstanța se aplică majorului, care trebuie să
cunoască minoritatea participantului, eroarea
înlăturând aplicarea circumstanței;
• e) săvârșirea infracțiunii profitând de starea vădită de
vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată
vârstei, stării de sănătate, infirmității sau altor cauze;
• f) săvârșirea infracțiunii în stare de intoxicație
voluntară cu alcool sau cu alte substanțe psihoactive,
când a fost provocată în vederea comiterii infracțiunii;
• g) săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a
profitat de situația prilejuită de o calamitate, de
starea de asediu sau de starea de urgență;
• h) săvârșirea infracțiunii pentru motive legate de
rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen,
orientare sexuală, opinie ori apartenență politică,
avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală
cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA ori
pentru alte împrejurări de același fel, considerate de
făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane
în raport cu celelalte.
• Atunci când o circumstanță este prevăzută ca
element circumstanțial în conținutul unei
infracțiuni, circumstanța nu se va mai aplica;
• Ex., art. 218 (3) lit. f) C.pen.
Efectele circumstanțelor agravante
• În cazul în care există circumstanțe agravante,
se poate aplica o pedeapsă până la maximul
special, iar dacă acesta este neîndestulător:
– În cazul închisorii, se poate adăuga un spor de
până la 2 ani, care nu poate depăși o treime din
acest maxim;
– În cazul amenzii, se poate aplica un spor de cel
mult o treime din maximul special.
Majorarea limitelor speciale se face o singură dată.
 Cauze de individualizare
• Se referă la modul în care se prezintă anumite entități, fapte,
persoane având semnificație în ceea ce privește gradul de pericol al
faptei sau periculozitatea făptuitorului, prin legătura lor directă sau
indirectă cu săvârșirea unei infracțiuni;
• Cauze de agravare a pedepsei: recidiva, infracțiunea continuată și
concursul de infracțiuni; infracțiunile prin care se urmărește un
folos patrimonial.
• Cauze de atenuare a pedepsei: tentativa; denunțarea ori facilitarea
identificării și tragerii la răspundere penală a altor persoane,
potrivit legilor speciale: art. 15 din L. nr. 143/2000 privind
combaterea traficului și consumului de droguri, persoana care a
comis una din infracțiunile prevăzute în art. 2-9 din L., iar în timpul
urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la
răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni
legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor
pedepsei prevăzute de lege.
 Concursul între cauze de atenuare sau de agravare, art. 79 C.pen.

• Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente două sau mai

multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, limitele
speciale ale pedepsei prevăzute de lege se reduc prin aplicarea
succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe
atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această
ordine.
• Dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect
agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabilește prin
aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțe
agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă.
• Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incident una sau mai multe
cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de
majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de
lege se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă
rezultate se majorează conform alin. (2).