MICROORGANISMELE

 Producere de oxigen:cianobacterii
 Circulatia biologică a materiei în natură:
saprofiţi
 descompunerea substanelor organice din sol în
produsi simpli (ciclul oligoelementelor: C, N, S,
P,Fe)
 Activitate geologică
 – formarea de zăcăminte petroliere, cărbuni,
salpetru, sulf, minereuri de fier etc.
 În industrie
 fabricarea alcoolului etilic
 vinificaţie
 industria berii
 panificaţie
 produse lactate: iaurt, lapte acru,brânzeturi
 murături

 Protecţia mediului
 descompun deseurile rezultate din
 activitatea industrială
 În agricultură
 îngrăsăminte

 În industria medicamentelor:
 biosinteza microbiană a
 vitaminelor B1, B2, B12, C, A, D2
 substanelor antibiotice
 În medicină
 inginerie genetică
▪ hormoni de crestere
▪ Insulină
▪ interferoni
▪ produse utilizate pentru realizarea
▪ de vaccinuri
 Organisme procariote
 nu au membrană nucleară proprie
 prezintă un singur cromozom

 Forma bacteriilor
 controlată genetic
 important criteriu taxonomic
 forma sferică
 coci
 forma cilindrică
 bacili
 forma spiralată (încurbată)
 vibrioni
 spirili
 spirochete
Diametre egale
Staphylococcus spp.
Streptococcus spp.
Reniformi
Neisseria spp.
Lanceolai
Streptococcus pneumoniae

Ovalari
Enterococcus faecalis
Diplo
Neisseria spp. Grămezi
Staphylococcus spp.

Tetrade
Micrococcus
Lanuri
tetragenus
Streptococcus spp.

Câte opt
Sarcina spp. Izolai
Micrococi
Diplobacili
Klebsiella pneumoniae

Streptobacili
Bacillus anthracis

Aspect litere, chibrituri, palisade

Corynebacterium diphtheriae
CORP ÎNCURBAT ÎNTR-UN SINGUR PLAN
formă de virgulă
vibrioni

CORP ÎNCURBAT ÎN MAI MULTE PLANURI

spirală cu spire rigide
spirili

spirală cu spire fine, flexibile

Treponema
Leptospira
Borrelia
 Micrometri
 1 mm = 1.000 micrometri (microni) μm
 1 micron = 1.000 milimicroni (nanometri)

 Coci: 0,5 – 2 μm
 Bacili: lungime 0,5 – 10 μm / lăime 0,3 – 2 μm
 Vibrioni: lungime 1,5 – 3 μm / grosime 0,5 μm
 Spirochete: lungime 6 – 20 μm / grosime 0,15 –
0,5 μm
 Celula este unitatea structurala şi funcţională a tuturor
organismelor vii
 celula exprimă caracteristicile de bază ale vieţii
 foloseşte nutrienţii din mediu pt a obţine energie
 poate creşte; se poate reproduce
 răspunde la stimulii din mediu
▪ lumină
▪ căldură/frig
▪ substanţe chimice
 poate suferi mutaţii genetice
▪ supravieţuire
▪ apariţie de noi specii etc.
 de 10 ori mai mică faţă de
celula eucariotă
 structură simplă
 elemente obligatorii
▪ Perete celular
▪ membrana citoplasmatică
▪ citoplasma
▪ material nuclear
 elemente facultative
▪ capsulă
▪ flageli
▪ pili
▪ spori
 perete bacterian
 membrana citoplasmatică
 citoplasma bacteriană
 material nuclear
 grosime 15 – 35 nm
 alcătuit din proteine, lipide, hidraţi de carbon

Structura
 strat bazal
 stratul structurilor speciale

 În funcţie de proporţia celor 2 straturi şi de elementele componente

ale structurilor speciale, distingem:
 Bacterii Gram pozitive
 Bacterii Gram negative
 Bacterii acido-alcoolo-rezistente
 Bacterii cu perete celular alterat
= mucopeptid = mucocomplex =
peptidoglican
 Reţea tridimensională alcătuită din
 macromolecule lungi, polizaharidice paralele:

Acid N-acetil-muramic
N-acetil-glucozamină
legate prin punţi polipeptidice
 gros (15 – 30nm), rigid, simplu
 Peptidoglicanul: 80%
 Structură tridimensională
 Structurile speciale: 20%
 Acizi teichoici
▪ De perete
▪ legaţi de peptidoglican
▪ De membrană
▪ legaţi şi de peptidoglican şi de membrana citiplasmatică
 Acizi teichuronici
 Lipoglicani (glicolipide)
 Subţire, flexibil, complex
 Peptidoglicanul: 20%
 Structură bidimensională
 Spaţiul periplasmatic
 Include peptidoglicanul
 Structurile speciale: 80%
 Lipoproteine
▪ Unesc membrana externă de peptidoglican
 Membrana externă
 2 rânduri de fosfolipide între care sunt intercalate proteine (porine)
 Lipopolizaharid - LPS
 La suprafaţa externă a membranei externe
 Rol antigenic (endotoxină)
 susţine mecanic celula bacteriană
 menţine forma bacteriei
 asigurăprotecţia celulei bacteriene
 intervine în procesele de osmoză şi difuziune
 este sediul
 unor antigene somatice
 receptorilor specifici pentru bacteriofagi
 participă la diviziunea bacteriei
 imprimă caracterele de tinctorialitate ale celulei
bacteriene
 Alterarea sau absenţa peptidoglicanului duce
la pierderea rigidităţii peretelui şi implicit la
liza bacteriei.
 O bacterie complet lipsită de perete –
protoplast şi este incapabilă de a se divide.
 Înconjoară citoplasma
 Grosime 5 – 10 nm
 Alcătuită după modelul
 mozaicului fluid:
 două straturi de molecule fosfolipidice
 între moleculele de fosfolipide se găsesc proteine
 Reglează presiunea osmotică
 Controlează procesele de difuzie
 Conţine enzime ale metabolismului
respirator
 Intervine în creşterea şi diviziunea
bacteriei
 Este locul de sinteză al endotoxinelor
 Sistem coloidal complex: proteine, glucide, lipide, apă,
minerale
 Structură granulară:
 Ribozomi– 15 nm; izolaţi sau ca reticul endoplasmatic; rol esenţial în
biosinteza proteinelor celulare
 Granulaţii de volutină (corpusculi Babeş-Ernst, granulaţii metacromatice)
– polimetafosfaţi
 Granulaţii (incluzii) de glicogen, amidon, lipide etc.
 Vacuole – conţin diferite substanţe în soluţii învelite de membrană
lipoproteică = tonoplast
 Conţine mari cantităţi de ARN – citoplasma intens
bazofilă
 Nu este delimitat de o membrană diferenţiată, deci NU
se poate vorbi de nucleu !
 Alcătuit dintr-un cromozom unic
 Format dintr-o unică moleculă de ADN dublu helicată,
închisă
 Diviziunea nucleului precede diviziunea citoplasmei şi a
peretelui
 capsula bacteriană
 cilii (flagelii)
 fimbriile (pilii)
 sporul
 Capsula bacteriană
 capsulă
▪ substanţă gelatinoasă, mucoidă la exteriorul
celulei bacteriene, bine delimitată, vizibilă la
microscop
 Protejează celula bacteriană de uscăciune
 Măreşte virulenţa bacteriilor patogene prin împiedicarea
fagocitozei.
 Substanţele chimice din capsulă-antigene si formează
anticorpi
 Serurile imune reactionează sp. cu antigenele capsulare
producînd in vitro o mărire în vol. a capsulei.
 Fenomenul de ,, umflare a capsulei,, e folosit pt. Ident. sp. şi
tulpinii unor germeni capsulaţi.
 alcătuiţidin flagelină– proteină complexă
similară cu miozina musculară
 reprezintă antigenul flagelar “H”
 pornesc din citoplasma bacteriei, din
corpusculul bazal
 Forma de rezistenţă şi de conservare a speciei
 Nu se colorează cu coloraţii obişnuite;
evidenţiat prin metode obişnuite
 O bacterie formează un singur spor – un spor
dă naştere unei bacterii
 Diferă ca formă, dimensiune, poziţie
 Bacteriile desfăşoară o activitate metabolică în
cursul căreia:
 Cresc
 Se multiplică
 Îşi schimbă structura şi compoziţia chimică
 Metabolismul bacterian = totalitatea reacţiilor
biochimice care au loc în celulă.
 Metabolismul:
 Anabolismul
 Catabolismul
 Nutriţie = totalitatea proceselor metabolice care patricipă la
producerea de substanţe energetice sau de materiale cu rol
plastic, necesare sintezei constituenţilor celulari.

 Bacteriile folosesc surse nutritive diverse: azot molecular,

dioxid de carbon, sulf, etc.

 În funcţe de tipul de nutriţie, bacteriile pot fi: autotrofe

(utilizează N şi C din compuşi anorganici) şi heterotrofe
(utilizează N şi C din compuşi organici)
 În raport cu sursa de energie utilizată, bacteriile
autotrofe sunt:
 Fototrofe – utilizează energia radiantă luminoasă
 Chimiotrofe – utilizează energia rezultată din reacţiile
de oxidoreducere.
 Bacteriile patogene sunt heterotrofe, datorită
parazitismului şi-au pierdut capacitatea de a-şi
sintetiza elementele de care au nevoie.
 Pentru cultivarea pe medii artificiale este
necesară introducerea unor factori de creştere:
vitamine B1, B2, B6, PP, aminoacizi, etc.
 Respiraţia bacteriană = totalitatea proceselor aerobe şi
anaerobe prin care celula eliberează energia necesară
activităţii vitale. Aceste reacţii au la bază mecanismul
oxidoreducerii.

 Prin oxidoreducere biologică se înţelege pierderea atomilor

de hidrogen (a electronilor de către o substanţă chimică
numită donor şi transferul acestora pe molecula unei alte
substanţe chimice numită accepor.)
 După natura acceptorului final de hidrogen, sunt trei
tipuri de procese metabolice:
 Respiraţie aerobă (oxibiotică) în care acceptorul
de H este oxigen molecular, produsul rezultat este
apa.
 Respiraţia anaerobă (anoxibiotică), în care
acceptorul de H poate fi orice substanţă
anorganică exceptând O.
 Fermentaţia, în care acceptorul de electroni este
un compus organic.
 În funcţie de comportarea faţă de oxigenul molecular,
bacteriile pot fi:
 Bacterii strict aerobe (b. tuberculozei, b. cărbunos), care folosesc
oxigenul molecular ca acceptor final de H.
 Bacterii strict anaerobe: (b. tetanic, b. botulinic), care se dezvoltă
numai în prezenţa oxigenului.
 Bacterii aerobe facultativ anaerobe (stafilococul, b. coli) au
posibilitatea să-şi adapteze metabolismul în funcţie de prezenţa
sau absenţa oxigenului.
 Bacterii microaerofile (spirochete), care tolerează cantităţi mici
de oxigen.
 Cunoaşterea fiziologiei bacteriilor oferă posibilitatea să le
creăm condiţii optime de cultivare şi să aplicăm unele teste
pentru identificarea lor
 Se face în mod obişnuit prin diviziune directă.
 La bacili este transversală, iar la coci se face după unul sau mai
multe planuri perpendicu-lare care duce la gruparea
caracteristică în perechi, lanţuri sau grămezi.
 Pentru a vorbi despre creştere şi multiplicare bacte-riană folosim
următoarele noţiuni:
 Timp de generaţie: timpul necesar dublării populaţiei bacteriene – 20-30 de
minute.
 Rata de creştere: nr. de generaţii în unitate de timp.
 Colonia bacteriană: totalitatea bacteriilor rezultate din multiplicarea unei singure
celule.
 Cultura bacteriană: totalitatea coloniilor de pe suprafaţa mediului solid.
 Cultura mixtă: formată din mai multe tipuri de colonii.
 Cultura pură: formată dintr-un singur tip de colonie.
 Multiplicarea populaţiei bacteriene
 4 faze caracteristice
▪ Faza de latenţă (faza de lag)
▪ Faza de creştere logaritmică (faza exponenţială)
▪ Faza staţionară (faza de concentraţie “M”)
▪ Faza de declin
 Perioada de adaptare a
bacteriilor la condiţiile de mediu
 Numărul germenilor rămâne
nemodificat sau scade
 Durează 2 ore
 Între momentul însămânţării şi
momentul când bacteria incepe
să se multiplice
 Celulele bacteriene încep
să se dividă ritmic
 Timpul de generaţie -20
– 30 minute
 Excepţie Mycobacterium
tuberculosis: 12-27 ore
 Numărul de naşteri >
numărul de decese
 Virulenţa este conservată
 Durează 8 – 12 ore
 Consumul substanţelor nutritive —>
acumulare de metaboliţi toxici —>mediu
de viaţă mai puţin favorabil
 Numărul de bacteriirămâne constant
 Numărul de naşteri = numărul de decese
 Morfologia este caracteristică
 Începe sporogeneza
 2 – 3 zile
 mediu de cultură reînnoit permanent
⇒cultură continuă
 Cantitatea de metaboliţi
toxici este mare
 Numărul de naşteri <
numărul de decese
 Sporogeneza este
foarte intensă
 Apar modificări
morfologice, metabolice, de
virulenţă
 2 – 3 zile/2 – 3 săptămâni/2
– 3 luni
 SCOP:
 identificarea agentului etiologic al unei
infecţii
 determinarea farmacorezistenţei
 microorganismelor izolate
 preparare seruri şi vaccinuri
 POPULAŢIA BACTERIANĂ: multitudinea de indivizi ai
unei specii care habitează într-un biotop
 CLONA BACTERIANĂ: populaţia rezultată dintr-o
singură celulă prin înmulţire vegetativă (colonie
bacteriană)
 TULPINA BACTERIANĂ: populaţia microbiană alcătuită
din descendenţii unei singure izolări în cultură pură
 INOCULARE: depunerea unui produs biologic în cultura
de celule, animale de laborator
 ÎNSĂMÂNŢARE: depunerea unui produs biologic pe / în
mediu de cultură

 MEDIU DE CULTURĂ: mediu care asigură nutrienţii şi

condiţiile fizico-chimice necesare creşterii şi multiplicării
bacteriene

 CULTURA BACTERIANĂ: totalitatea bacteriilor

acumulate prin multiplicare pe / în mediul de cultură