PROBA MACHETEI ÎN

CAVITATEA BUCALĂ
CURSUL XII
 Este prima etapă de tratament în care
pacientul ia act de materializarea datelor
culese în etapele anterioare, iar medicul
poate corecta eventualele greşeli
depistate.
Obiectivul este verificarea amănunţită a
machetei, a contactelor ocluzale statice şi
dinamice în cavitatea bucală.
Proba machetelor are doi timpi:

1. Controlul extrabucal al machetelor. Se

face în absenţa pacientului şi cuprinde
etapele:

a) Controlul ocluzorului şi al modelelor:

• ocluzorul să nu aibă nici un fel de joc în
axa balama. Dacă prezintă mişcări laterale
în axa balama, sau dacă acest ax este
strâmb, montarea este cert
necorespunzătoare;
• contrapiuliţa să fie fixată;
• planul median al celor două modele să
corespundă cu planul median al
ocluzorului;
• pe modele să fie trasate liniile de
referinţă: linia mediană, liniile caninilor,
linia planului de ocluzie, linia surâsului,
mijlocul crestelor, curbura sagitală a
crestei mandibulare.
b) Machetele sunt aşezate pe model, iar
ocluzorul este închis. Se urmăreşte:

- dacă linia mediană corespunde cu planul

medio-sagital al ocluzorului;
- dacă montarea dinţilor frontali a fost
corect executată faţa de linia mediană şi
faţă de linia caninilor;
 - dacă dinţii frontali corespund cu forma,
culoarea şi mărimea indicată în fişă;
- dacă faţa vestibulară a frontalilor are
relieful indicat în fişă;
- dacă cei şase dinţi frontali sunt
poziţionaţi pe un arc de cerc simetric faţă
de linia mediană;
- dacă cei şase dinţi frontali ocupă spaţiul
dintre cele două linii ale caninilor;
- dacă linia incizală indicată a fost
respectată;
- dacă s-a respectat raportul de ocluzie în
regiunea frontală;
- dacă prin poziţionarea dinţilor s-au
realizat unităţi de masticaţie.
CONTROLUL CU OCLUZORUL
ÎNCHIS
c) Se controlează apoi machetele cu
ocluzorul deschis unde se urmăreşte:

- dacă dinţii frontali superiori au feţele

palatinale cu o morfologie
corespunzătoare;
- dacă dinţii laterali prezintă gradul de
cuspidare indicat;
- dacă lăţimea vestibulo-orală a dinţilor
laterali corespunde lăţimii crestei;
- dacă dinţii laterali sunt montaţi pe
mijlocul crestei alveolare. Dacă montarea
este corectă, linia care uneşte şanţurile
intercuspidiene mezio-distale corespund
extremităţilor liniei crestelor prelungită pe
soclul modelelor;
 - dacă distal, la cele patru extremităţi ale
machetelor, s-a lăsat câte un spaţiu liber de
un milimetru neacoperit de dinţi, în zonele
corespunzătoare tuberozităţilor şi tuberculilor
piriformi;
- dacă marginile distale ale machetelor
mandibulare se termină corespunzător faţă
de inserţia ligamentului pterigomandibular
(să nu depăşească, dar să nu fie mai scurtă);
 - dacă s-au realizat curbele de ocluzie
sagitală şi transversală;
- dacă s-a respectat regula lui Pound şi a
verticalei ridicate tangent la linia oblică
internă.
REGULA LUI POUND
d) Se controlează bazele din ceară ale
machetelor:
- să respecte limitele funcţionale ale
câmpului protetic;
- grosimea bazei machetei să fie de 1,5 -
2 mm;
- aprecierea grosimii marginilor machetei
la nivelul fundurilor de sac vestibulare şi
gradul lor de prelucrare;
 - papilele interdentare să fie modelate
convex;
- versantele vestibulare ale machetelor să
fie modelate convex;
- versantul lingual al machetei inferioare
să fie modelat plan-concav;
d) Se scot machetele de pe modele şi se
verifică:
- punând şabloanele de ocluzie pe
modele, dacă s-a respectat dimensiunea
verticală de ocluzie, şurubul distanţator
fiind fixat la înălţimea dată de şabloane;
- se va măsura şi aprecia dacă liniile
interalveolare formează unghiuri
corespunzătoare montării normale a
dinţilor sau dacă s-ar impune montarea
inversă.
 2. Controlul intrabucal al machetelor. Este
bine să se facă în prezenţa tehnicianului
dentar. Pentru a evita deformarea
machetelor se vor lua unele precauţii:
• Pacientul clăteşte gura cu apă rece;
• Machetele aşezate pe model se răcesc cu
un jet de apă rece;
• După fiecare două minute de control,
machetele se spală de salivă, se aşează pe
modele unde vor fi răcite din nou, iar
pacientul clăteşte gura din nou cu apă
rece;
• Pacientul este instruit să nu facă mişcări
bruşte, să nu muşte cu putere sau să
strângă dinţii tare;
• Fiecare machetă se va insera separat în
cavitatea bucală, de obicei se începe cu
cea inferioară, care este mai fragilă.
 Verificarea intraorală are în vedere
următoarele:
• Stabilitatea pe câmpul protetic;
• Calitatea contactelor dento-dentare în
zonele laterale;
• Aspectul estetic.
PROBA MACHETELOR
Proba machetei este repetată după fiecare
retuş survenit în montarea dinţilor şi este
finalizată când macheta restaurează
corespunzător morfologia arcadelor
dentare.
REMEDIEREA DEFECŢIUNILOR:

1.Următoarele deficienţe pot fi remediate de

medic în cabinet:
• Modificări privind poziţia dinţilor frontali:
rotări în ax, suprapuneri,vestibularizări,
supraocluzie, inocluzie sagitală;
• Modificări privind poziţia dinţilor laterali: se
ridică sau se coboară anumiţi dinţi.
2. Deficienţe remediate prin colaborarea
medicului cu tehnicianul dentar:
• Dimensiune verticală incorectă – medicul
va face o nouă determinare a acesteia, iar
tehnicianul face o nouă montare în
simulator şi apoi o nouă montare a dinţilor
artificiali;
• Determinarea incorectă a relaţiei centrice
– se procedează la fel ca la punctul
anterior;
• Inocluzia la nivelul dinţilor laterali
constatată la proba spatulei – dacă este
pozitivă unilateral, medicul va înregistra în
ceară spaţiul respectiv, iar tehnicianul va
face o nouă montare a dinţilor conform
situaţiei înregistrate de folia de ceară.
Dacă proba spatulei este pozitivă bilateral
se repetă determinarea raporturilor
intermaxilare cu ajutorul şabloanelor de
ocluzie şi apoi se face o nouă montare în
simulator şi apoi a dinţilor.
3. Următoarele deficienţe sunt remediate de
tehnicianul dentar:
• Culoarea necorespunzătoare a dinţilor;
• Gradul de cuspidare şi dimensiunea
vestibulo-orală a dinţilor laterali;
• Montarea dinţilor laterali în afara crestei
alveolare.
 Dacă proba machetelor este
corespunzătoare, medicul va proceda în
continuare astfel:
• Desenează pe model zonele ce urmează a
se despovăra prin foliere (torus palatin sau
mandibular, papila incisivă eventualele
exostoze). Prin foliere se distanţează
proteza de aceste zone;
• Gravează pe modelul superior,de-a lungul
zonei “Ah,” cu o spatulă sau bisturiu, un şanţ
cu un versant drept către distal şi un versant
oblic către mezial. Şanţul se întinde de la o
tuberozitate la alta şi va avea o adâncime de
1 – 2 mm (cât rezilienţa mucoasei) şi lat de
2 – 5 mm. În urma gravării proteza va avea
de-a lungul zonei “Ah” un plus de acrilat care
pătrunde în mucoasa rezilientă şi
desăvârşeşte succiunea totală a protezei
totale maxilare, prin închidere distală.
EFECTUAREA PROBELOR
ESTETICE, FONETICE ŞI
FUNCŢIONALE
EFECTUAREA PROBELOR
ESTETICE, FONETICE ŞI
FUNCŢIONALE
B. MACHETA DEFINITIVĂ

După proba machetei, aceasta aşezată pe

model ajunge din nou în laborator unde
urmează definitivarea ei în vederea
realizării protezei finite. Tehnicianul dentar
execută:
1. Pregătirea modelului – cuprinde:
 Deretentivizarea;
 Folierea;
 Gravarea;
dacă aceste operaţii nu au fost efectuate
înainte de confecţionarea machetei de
probă.
2. Corecturile arcadelor dentare artificiale
consemnate în fişa de laborator: este de
preferat ca acestea să fie executate de
medic pe pacient.
3. Alte pregătiri (magneţi, bare de plumb,
capse intramucoase, etc.): când sunt
indicate în fişa de laborator.
4. Modelarea finală a machetei: are drept
scop de a conferi protezei totale anumite
caracteristici:
• Să răspundă exigenţelor estetice;
• Să permită o igienă corespunzătoare;
• Să ofere libertate în fonaţie;
• Să aibă rezistenţă mecanică;
• Să fie stabilă.
Modelarea în scop estetic

Această operaţie face parte din activitatea

artistică a tehnicianului dentar şi de cele
mai multe ori are un rol hotărâtor în
succesul tratamentului protetic. Modelarea
estetică are drept scop:
• Să simuleze conturul gingival natural la o
proteză totală, prin crearea şi festonarea
porţiunii gingivale;
• Să simuleze fostele structuri osoase astfel
încât să ofere suport corespunzător
părţilor moi.
 Baza protezei are unele componente care
necesită un management special pentru a
obţine un rezultat estetic. Baza va fi
folosită:
• Ca versant labial pentru a restaura
contururile osoase pierdute;
• Ca mecanism de retenţie pentru dinţi;
• Ca suport pentru forma şi poziţia buzei
(mai ales versantul labial şi vestibular).
 Deşi şi alţi factori cum ar fi culoarea,
efectul de gravură punctată (stippling) şi
conturul gingival sunt importante, aceştia
sunt totuşi secundari faţă de susţinerea
buzei şi poziţia dinţilor.
 Versantul vestibular al şeii în regiunea
frontală va avea grosimea necesară pentru
a compensa atrofia postextracţională a
crestei edentate şi a asigura suport rigid
pentru buză. Trebuie avut în vedere că:
• Modelarea prea subţire va duce la
înfundarea buzei;
• Modelarea prea groasă va duce la
bombarea buzei.
Al doilea aspect al rolului versanţilor se
referă la mărimea dinţilor selectaţi. Există
o “proporţie de aur” ca raport între
înălţimea dinţilor care domină majoritatea
dimensiunilor dentare dorite. Lăţimea
celor şase dinţi anteriori este aproximativ
egală cu lăţimea curbă a buzei în repaus
cu dinţii naturali.
Date fiind aceste orientări pentru alegerea
dinţilor, mărimea ridicării liniei buzei (când
buza este ridicată pentru sunetul “e” sau
ridicarea în surâs forţat) va determina
efectele estetice ale bazei protezei.
Cea mai obişnuită şi dorită expunere a
dinţilor şi materialului bazei protezei se
obţine când linia înaltă a buzei arată toată
lungimea dinţilor până la limita cervicală şi
de obicei doar până la vârful papilei
interdentare acrilice.
Culoarea, forma şi poziţia bazei protezei
sunt elemente esenţiale în compoziţia
estetică. Aceste considerente ar trebui în
general să nu compromită aspectele
generale ale menţinerii şi stabilităţii
protezei.
Modelarea în scop igienic
Dacă în zona frontală modelajul va răspunde
exigenţelor estetice, pentru regiunile laterale
modelajul vestibular al şeilor va fi plan sau
uşor convex, fără redarea papilelor, a
inserţiei gingivale sau a spaţiilor
interdentare, pentru a corespunde normelor
igienice. Lingual se va face un modelaj plan-
concav şi cât mai neted, tot în acest scop.
Modelarea în scop fonetic
Pentru realizarea acestui obiectiv, macheta
se va modela cu o grosime redusă şi
uniformă de 2 mm. Această grosime este
suficientă pentru a nu influenţa fonaţia şi
a nu compromite rezistenţa mecanică a
protezei.
Fonaţia va fi favorizată şi de modelarea
cât mai simetrică a machetei, în special în
zonele anterioare, pentru a oferi condiţii
favorabile de mişcare limbii, care şi ea se
mişcă simetric în fonaţie.
 Pentru a favoriza acomodarea cu proteza
şi a asigura condiţii de pronunţare corectă
încă de la început, macheta definitivă a
protezei superioare va fi modelată cu
reliefuri asemănătoare celor existente pe
bolta palatină. Astfel se vor modela rugile
palatine şi papila retroincisivă
corespunzător mărimii şi formei lor de pe
model.
 Dinţii anteriori superiori nu vor fi acoperiţi
cu ceară pe faţa orală decât 2 mm de la
colet, relieful acestor feţe rămânând liber
în totalitate. De asemenea şi poziţionarea
lor pe arcadă, înclinaţia oro-vestibulară
contribuie la fonaţie.
Rezistenţa mecanică
Este asigurată în principal de grosimea de
2 mm a plăcii protetice, grosime ce este
dată de plăcuţele de ceară roz din care se
confecţionează. De aceea la adaptarea pe
câmpul protetic, placa de ceară nu trebuie
subţiată prea mult prin presiuni digitale.
 Sunt situaţii în care se impune armarea
plăcii acrilice pentru a-i mări rezistenţa:
Pacienţi cu torusuri maxilare sau
mandibulare voluminoase;
Pacienţi cu bruxism;
Pacienţi cu musculatură puternică;
Pacienţi cu procesul alveolar lingual de
mică înălţime.
 Armarea protezei se poate face prin:
• Fibre de sticlă, fibre de carbon sau plase
metalice – la maxilar;
• Sârmă de wiplă cu diametrul de 1,5 mm
sau bare metalice prefabricate – la
mandibulă.
ARMAREA CU PLASĂ DE SÂRMĂ
ARMAREA CU BARĂ METALICĂ
TEHNICA ARMĂRII
 Armarea protezelor nu trebuie
generalizată pentru că acest procedeu nu
exclude în totalitate posibilitatea de
fracturare, iar repararea unei proteze
armate este foarte dificilă.
Tot pentru creşterea rezistenţei mecanice a
protezelor la care se montează dinţi de
porţelan, sistemele de retenţie a acestora
se vor acoperi bine cu ceară în cazul
crampoanelor butonate, iar la dinţii cu
cavităţi, aceştia vor fi înfundaţi în ceara
plastifiată pentru ca aceasta să umple bine
cavităţile. Acoperirea în exces a
crampoanelor dinţilor frontali poate
influenţa în mod negativ fonaţia şi relaţia
de ocluzie cu dinţii antagonişti.
DINŢI DIN MASE CERAMICE CU
CRAMPOANE BUTONATE
 Pe feţele vestibulare vizibile, ceara se va
depune numai un milimetru la colet, în
cantitate mai mare aduce prejudicii
esteticii şi fonaţiei, fără a creşte rezistenţa
mecanică.
Stabilitatea
Macheta definitivă contribuie la stabilitatea
viitoarei proteze prin:
• Marginile protezei nu se extind peste zona
de mucoasă neutră situată la periferia
câmpului protetic. Modelarea marginală
este obţinută prin amprentarea
funcţională;
• Modelarea suprafeţelor externe ale
protezelor astfel încât să favorizeze
acţiunea muşchilor din zonă. Astfel:
Versantul vestibular al şeii mandibulare
în regiunea anterioară se modelează
uşor concav, pentru ca muşchiul
orbicular al buzelor, în timpul
contracţiei, să împingă proteza pe
câmpul protetic;
Versantul vestibular al şeii maxilare,
când este posibil se modelează tot uşor
concav;
VERSANTUL VESTIBULAR AL ŞEII
ÎN REGIUNEA FRONTALĂ
• Versantul vestibular al şeilor în zona
laterală se modelează tot uşor concav,
pentru ca muşchiul buccinator, prin
contracţia sa, să aşeze proteza pe câmpul
protetic. Sunt autori care susţin că
modelarea convexă a feţei vestibulare a
şeii în regiunea laterală, aşa cum a fost
procesul alveolar, ar favoriza antrenarea
contracţiei muşchiului buccinator pentru
menţinerea protezei;
VERSANTUL VESTIBULAR ÎN ZONA
LATERALĂ
Versantul lingual al protezei inferioare se
modelează plan, pentru ca limba în
mişcările ei verticale, să nu antreneze
proteza, desprinzând-o de pe câmp.
Modelarea uşor concavă, recomandată de
o serie de autori, măreşte spaţiul vital al
limbii, dar ar favoriza desprinderea
protezei la mişcările acesteia.
Tehnica modelării finale a
machetelor

Modelarea precisă a machetei şi finisarea

ei riguroasă reduce foarte mult
prelucrarea finală prin frezaj a protezei
finite. În modelarea machetei se vor
urmări pe cât posibil toate principiile
prezentate anterior.
 OBIECTIVELE ESTETICII
PROTEZEI TOTALE

• ESTETICA BAZEI PROTEZEI TOTALE

• ESTETICA DINŢILOR ARTIFICIALI
ASPECT ANTERIOR PROTEZĂRII
ASIGURAREA DVO FUNCŢIONALE
ASPECT ANTERIOR PROTEZĂRII
ASIGURAREA POZIŢIONĂRII
CORECTE A ŢESUTURILOR MOI
Gradul de performanţă în
modelarea bazei protezei poate varia
de la caz la caz, în funcţie de mai mulţi
factori:

• gradul de vizibilitate al gingiei

artificiale;
• pretenţiile estetice ale pacientului;
• capacitatea acestuia de a suporta un
cost mai mare datorat consumului
suplimentar de timp.
Tehnica modelării machetei
superioare
Se fac următoarele operaţii:
• Placa palatinală de ceară întărită cu placă
de bază, pentru efectuarea probei în
cavitatea bucală, este îndepărtată şi
înlocuită cu o placă nouă de ceară care
conferă grosimea de 2 mm protezei. Se
foloseşte un cuţit de ceară pentru a tăia
placa cât mai aproape de dinţii maxilari;
• Macheta se aşează pe model şi se verifică
din nou ocluzia şi aranjamentul dinţilor;
• Dacă sunt necesare se fac corecturi;
• Macheta este lipită de model prin picurare
de ceară fierbinte cu spatula, pe toată
lungimea şi grosimea fundurilor de sac;
• Se îndepărtează modelul din simulator
astfel:
– Prin glisare, dacă ramurile au fost concepute
în acest scop;
– Prin secţionare cu fierăstrăul, dacă ramurile
au retentivităţi din construcţie;
– Nu se recomandă desprinderea modelelor cu
ciocanul cum mai procedează în practică unii
tehnicieni, deoarece se pot produce fracturi
ale modelului, desprinderea dinţilor,
deteriorarea ocluzorului.
• Cu un cuţit de ceară se sculptează ceara
pe partea palatină a dinţilor posteriori la
un unghi de 20 grade cu planul orizontal
palatin. Unghiul trebuie să fie mai mare în
zona dinţilor anteriori;
• Se îndepărtează toată ceara de pe faţa
palatinală a dinţilor mai sus de linia de
colet. Se încălzeşte şi se netezeşte cu o
lampă Hanau;
• Se utilizează un instrument ascuţit
pentru a îndepărta orice urmă de ceară
din jurul marginii gingivale a fiecărui
dinte;
VEDERE PE SECŢIUNE A MACHETEI
• Se trece la realizarea conturului vestibular
procedând astfel:
Se picură un strat subţire de ceară peste
baza şi în jurul coletelor dinţilor;
Se adaptează un rulou înmuiat de ceară
de-a lungul suprafeţei vestibulare a bazei,
extins până la margini;
Ceara este astfel modelată încât să
formeze plenitudine sau convexitate
deasupra dinţilor anteriori pentru a simula
gingia fixă;
Se conturează proeminenţa radiculară a
caninului care se opreşte în apropiere de
marginea protezei;
Se conturează eminenţa radiculară
deasupra centralilor (nu atât de
proeminentă ca a caninilor);
Se prepară o uşoară depresiune deasupra
lateralilor;
Se conturează convexităţi (bose)
vestibulare. Acestea sunt aproape
inexistente deasupra Pm1. Convexitatea
începe deasupra Pm2 şi se întinde distal
de M2;
Se plasează o depresiune uşoară în zona
premolară. Aceasta este fosa canină şi
este importantă când dorim să obţinem o
expresie facială normală;
Se plasează o uşoară concavitate
vestibulară între protuberanţa gingivală şi
marginea protezei;
• În jurul coletelor dinţilor se lipeşte ceară
cu o spatulă încălzită. Ceara trebuie să fie
foarte bine lipită, astfel încât să nu se
desprindă când se lucrează. Se sculptează
de-a lungul coletelor dinţilor cu un
instrument de sculptură Roach la
joncţiunea colet-coroană, ţinând
instrumentul la un unghi de 45˚.
MODELAJUL LA COLET
• Se sculptează papilele interdentare –
convexe dacă pacientul este tânăr, plate
dacă este vârstnic;
SIMULAREA RETRACŢIILOR
GINGIVALE
• Se încălzeşte macheta uşor cu lampa
Hanau pentru a produce o margine
gingivală netedă;
• Cu un instrument ascuţit se îndepărtează
orice urmă de ceară din jurul fiecărui
dinte;
• Se realizează rugile palatine şi papila
retroincisivă. Se poate proceda astfel:
– Cel mai frecvent ele sunt modelate cu
spatula după ce în prealabil s-a picurat
ceară fierbinte şi s-au creat îngroşările
respective;
- Amprentarea cu material termoplastic
(Stents) pe model a zonei interesate, după
care se realizează o matrice şi o patrice
între care se presează o folie de staniol
sau aluminiu în care se va turna ceara
fierbinte. Rugile astfel realizate se mulează
pe ceara din boltă, de care se lipeşte de
jur împrejur;
– Amprentarea lor cu gips, în cavitatea
bucală sau pe model, obţinându-se o
cheie care apoi se imprimă pe machetă,
care a fost plastifiată anterior;
– Se pot folosi rugile palatine gata
confecţionate pe care unele firme le pun
în comerţ, tehnicianul doar le adaptează
şi apoi le lipeşte pe bolta palatină.
MODELAREA FINALĂ A MACHETEI
MODELAREA FINALĂ A MACHETEI
Tehnica modelării machetei
inferioare

În prima fază se îndepărtează sârma care

a armat macheta la probă pe faţa ei orală
şi se completează cu ceară porţiune
respectivă. Se procedează în continuare
astfel:
1. Modelarea linguală:

• Se toarnă ceară pe suprafaţa linguală a

dinţilor şi se sculptează marginile gingivale
la un unghi de 20˚ de la orizontală în zona
posterioară şi 45˚ în zona anterioară;
• Se adaugă ceară pe flancurile linguale de
la dinţi până la marginea protezei (ruloul
periferic) realizând un plan înclinat care se
îndreaptă către limbă şi poate fi uşor
concav;
MODELAJUL LA COLET
• Se adaugă ceară şi se conturează zona
disto-linguală a versantului lingual, astfel
încât aceasta să treacă lin în spaţiul
retromilohioidian. Marginea machetei
trebuie să fie rotunjită şi să umple complet
şanţul lingual al modelului, formând ruloul
periferic;
• Se încălzeşte şi se netezeşte cu o lămpiţă.
2. Conturul vestibular:

• Se picură ceară pentru a obţine o mică

protuberanţă gingivală chiar dedesubtul
marginii gingivale a celor patru incisivi
(similară cu convexitatea maxilară) ;
• Se modelează eminenţa canină (nu atât de
proeminentă ca la maxilar) ;
• Modelajul feţei externe a protezei în zona
laterală şi posterioară trebuie să fie
convex, fără proeminenţe radiculare. Se
plasează o concavitate între bosa gingivală
şi marginea protezei;
• Se sculptează marginea gingivală şi se
îndepărtează tot excesul de ceară de pe
dinţi;
MODELAJUL LA COLET
• Se adaugă o margine foarte fină de ceară
în jurul întregii periferii a fiecărei
machete ;
• Cu o spatulă fierbinte se netezeşte şi se
lipeşte ceara. În acest moment nu trebuie
modificate sau distorsionate porţiunile
modelate anterior.
 După definitivarea modelajului
machetelor, dinţii artificiali se curăţă de
urmele de ceară picurată pe ei din
neatenţie. Curăţirea se face iniţial cu
instrumente de mână (spatule de ceară,
instrumente de modelaj) şi în final cu o
perie moale, astfel încât suprafeţele libere,
axiale ale dinţilor, să rămână netede şi
lucioase. Se trece repede cu o flacără
moale peste ceara machetei care face să
dispară toate urmele şi zgârieturile.
 Efect estetic credibil
Modelajul gingiei artificiale în regiunea
anterioară trebuie să varieze în funcţie de vârsta
pacientului:

• La pacienţii tineri papilele trebuie modelate

convex
• La pacienţii vârstnici modelajul trebuie să simuleze
o parodontopatie de involuţie.
 Efect estetic credibil
• Culoarea trebuie să fie în armonie cu cea a
mucoasei din jur.
• Cea mai sigură metodă de a obţine o culoarea
adecvată este utilizarea cheii de culori a răşinii
acrilice respective şi alegerea pulberii
corespunzătoare.
Efect estetic credibil
Atunci când pretenţiile estetice cresc se poate folosi o culoare mai deschisă în
jurul coletelor dentare şi mai închisă în şanţurile interradiculare.
Cosmetizare postpolimerizare cu acrilat
baro sau fotopolimerizabil
ACRILAT ÎN CINCI NUANŢE DE
CULORI
• În situaţiile în care se impune folosirea unui
acrilat transparent, realizarea în totalitate a
bazei din acest acrilat dă un aspect artificial,
lipsit de viaţă.
• De aceea este bine ca în porţiunile vestibulare
vizibile să fie utilizat totuşi un acrilat roz care
să se piardă treptat în cel transparent.
Gravura punctată:

creează o suprafaţă structurală care

dispersează lumina reflectată. Ea
schimbă reflecţia strălucitoare a luminii
de pe o suprafaţă lustruită perfect. De
asemenea simulează structura granulară
a mucoasei naturale.
Inflamată, mucoasa bolnavă este moale şi
lucioasă, de aceea gravura punctată este
întotdeauna de dorit, cu excepţia cazului
în care mucoasa este foarte lustruită în
zona vecină asociată cu dinţi naturali.
Folosirea efectului de “gravură
punctată”
Petele:
anumite grupuri etnice prezintă concentraţii
mari de melanină în mucoasă. Este bine ca
versanţii protezei să fie pătaţi pentru a se
potrivi cu distribuţia existentă a pigmentului
melanic. Astfel, unele răşini acrilice au
disponibile nuanţe albăstrui mai închise sau
mai deschise. Ar trebui selectată cea care se
apropie cel mai mult de culoarea pielii şi a
mucoaselor.
PETE
Simularea rădăcinilor:
simularea subgingivală a rădăcinilor este de
obicei dificilă în zona canină unde au loc
majoritatea căderilor de buză când se pierde
eminenţa canină a osului. Simularea rădăcinii
oriunde altundeva nu este în general necesară,
însă un uşor contur poate fi plăcut ochiului,
restabilind un concept anatomic al conturului
osos natural. Când sunt însă exagerate,
contururile pot retenţiona alimente, tartru şi
resturi.
 La final, pentru obţinerea unui luciu
perfect se freacă suprafaţa cerii cu vată
umezită. Apoi machetele se degresează cu
alcool, benzină sau acetonă, care se aplică
pe o buletă de vată şi cu care se
tamponează machetele.
 Respectarea formei şi grosimii machetei
protezei totale prezintă o serie de
avantaje:

• O proteză realizată după o machetă corect

modelată se va prelucra şi lustrui mult mai
uşor şi mai repede;
• Excluzând retuşarea suprafeţelor protezei,
se păstrează intact stratul superficial de
acrilat, care este cel mai dur, cel mai
compact, fiind în stadiu optim de
polimerizare;
• Dacă nu se fac modificări ale suprafeţei
externe a protezei, lustrul va fi persistent
pe o lungă durată, reducându-se
posibilitatea impregnării protezei cu resturi
alimentare.
MACHETE DEFINITIVE
MACHETE DEFINITIVE
MACHETE DEFINITIVE
MACHETA DEFINITIVĂ
MACHETA DEFINITIVĂ
11. REALIZAREA
TIPARULUI
Tiparul reprezintă negativul protezei
parţiale acrilice. El este o cavitate de
formă şi volum identic cu macheta finală a
protezei, încastrată într-un conformator,
cu pereţi rezistenţi din punct de vedere
mecanic. Realizarea tiparelor presupune
mai multe etape:
1. Operaţii pregătitoare în
vederea ambalării:

• Separarea complexului model-machetă din

ocluzor, dacă această etapă nu a fost
executată la modelarea finală a machetei.
Se face după tehnica descrisă la acel
capitol;
• Reducerea modelelor în cazul în care sunt
prea voluminoase. Sunt reduse la soclator
atât din baza cât şi din părţile laterale ale
modelelor astfel încât să încapă comod în
chiuvetă, fără a afecta zonele de interes
protetic. În final, modelul împreună cu
soclul trebuie să aibă o înălţime până la 15
mm, iar macheta să fie distanţată de
pereţii conformatorului în toate sensurile
cu aproximativ un centimetru;
• Macheta este solidarizată de model prin
lipire cu ceară fierbinte;
• Alegerea chiuvetelor de ambalat. Acestea
sunt pe trei dimensiuni – mari, mijlocii şi
mici, - au formă circulară sau de casetă şi
sunt confecţionate din bronz, alamă,
aluminiu, oţel inoxidabil sau material
plastic (la tehnicile speciale de turnare sau
injectare a polimerului).
 În general chiuvetele sunt compuse din
două jumătăţi şi patru componente: două
inele şi două capace care se pot asambla
perfect datorită unui sistem de culisare
(prelungiri de ghidaj) sau poziţionare,
realizate astfel încât să permită îmbinarea
părţilor componente doar într-o singură
poziţie. Chiuveta trebuie:
– Să fie în perfectă stare;
– Să se asambleze perfect;
– Să se poată dezasambla cu uşurinţă;
– Să permită îndepărtarea fără riscuri a
modelului cu proteza polimerizată;
– Să fie perfect curată.
Utilizarea propriu-zisă a chiuvetei
se face astfel:
• Cele două jumătăţi dezmembrate se
poziţionează cu cavitatea liberă în sus;
• Unul din inele este asamblat cu un capac;
• Se prepară materialul de ambalare şi se toarnă
în prima jumătate de chiuvetă, apoi se inseră
modelul;
• Se asamblează al doilea inel al chiuvetei;
• Se toarnă gips peste model până la nivelul
capacului celui de-al doilea inel al chiuvetei, care
se aşează în poziţie corectă.
TIPURI DE CHIUVETE DE AMBALAT
TIPURI DE CHIUVETE DE AMBALAT
TIPURI DE CHIUVETE DE AMBALAT
2. Ambalarea machetelor:
Operaţia constă în acoperirea lor împreună
cu modelul într-un material care iniţial este
plastic şi apoi devine dur. Materialul cel mai
utilizat pentru confecţionarea tiparului este
gipsul de bună calitate. Se foloseşte gipsul
de clasa a II-a pentru tehnica clasică şi
gipsul de clasa a III-a sau chiar a IV-a
pentru diferitele tehnici de injectare şi
polimerizare sub presiune continuă.
 Ambalarea machetei se poate face prin trei
metode:
• Ambalarea directă sau cu val;
• Ambalarea indirectă sau inversă;
• Ambalarea mixtă.
Ambalarea directă (cu val, într-
o parte a chiuvetei):
este o metodă rar utilizată în practică,
fiind greoaie sub aspectul tehnicii de lucru.
Avantaje: poziţia dinţilor artificiali în raport
cu dinţii vecini şi cu modelul nu se
modifică datorită valului de gips, chiar şi
atunci când nu s-au asamblat perfect
componentele chiuvetei sau nu s-a presat
uniform polimerul.
Dezavantajele:

• Se realizează greu din punct de vedere

tehnic;
• Valul de gips poate fi fracturat când sunt
asamblate sau deschise cele două părţi ale
chiuvetei sau când sunt strânse excesiv în
presele mecanice sau hidraulice;
• Poziţia dinţilor în valul de gips se poate
modifica când ceara de pe feţele orale şi
vestibulare nu a fost bine curăţată, iar
repoziţionarea lor este dificilă;
• Sunt dificil de realizat retenţii mecanice la
nivelul dinţilor artificiali;
• Îndepărtare cerii, izolarea tiparului şi
introducerea acrilatului se execută cu
dificultate;
• Imposibilitatea de a verifica dacă ceara
machetei a fost îndepărtată în totalitate,
îndeosebi la nivelul versantului vestibular;
• Izolarea tiparului este dificilă deoarece nu
se poate pătrunde în toate detaliile,
neexistând posibilitatea de a verifica
grosimea şi repartizarea materialului
izolant;
• Nu există posibilitatea de a verifica dacă
polimerul a pătruns în toate cavităţile
tiparului.
 Caracteristici: la această metodă, după
deschiderea celor două părţi ale chiuvetei
şi îndepărtarea cerii, modelul şi dinţii
rămân în prima parte a chiuvetei.
Tehnica de lucru:
• Modelul şi macheta se introduc în apă 3 -
5 minute;
• Se prepară pasta de gips de consistenţă
fluidă;
• Se depune gipsul în prima jumătate a
chiuvetei;
• Se introduce modelul cu macheta în pasta
de gips. Gipsul va acoperi versantul
vestibular al machetei, feţele vestibulare
cu marginile incizale ale dinţilor frontali şi
feţele vestibulare cu suprafeţele ocluzale
ale dinţilor laterali. Rămâne liberă numai
ceara de pe faţa orală.
Gipsul care acopere dinţii se modelează
convex, neretentiv, formând un val cu
înălţimea de 10 mm. Ambalarea va fi
astfel efectuată încât între valul de gips şi
capacul celei de-a doua jumătăţi a
chiuvetei să rămână un spaţiu de 5 - 7
mm;
• Se aşteaptă priza gipsului (15 - 30 de
minute) şi se izolează gipsul turnat. Pentru
izolare se poate folosi: apă simplă, apă
saponată, apă cu detergenţi (prin
introducerea timp de 10 minute) sau
soluţii alginice (prin pensulare);
• Se asamblează a doua jumătate a
chiuvetei şi se pune pe măsuţa vibratoare;
• Se toarnă gipsul sub vibrare;
• Se aplică capacul chiuvetei şi aceasta este
introdusă într-o presă manuală sau
hidraulică.
AMBALAREA CU VAL
Ambalarea indirectă (fără val,
în ambele părţi ale chiuvetei):

este metoda folosită de majoritatea

tehnicienilor dentari datorită execuţiei
rapide şi avantajelor ce le prezintă faţă de
metoda directă.
Avantaje:
• Se realizează uşor din punct de vedere
tehnic;
• Dinţii artificiali îşi păstrează poziţia iniţială
în tipar, iar dacă se desprind pot fi
repoziţionaţi cu uşurinţă;
• Se pot crea, la nevoie, retenţii mecanice la
nivelul dinţilor;
• Ceara se poate îndepărta facil şi sub
vizibilitate directă;
• Izolarea se poate executa în condiţii bune,
materialul izolant pătrunzând în toate
detaliile tiparului;
• Îndesarea acrilatului se face fără
dificultate şi se poate examina
repartizarea pastei acrilice în tipar.
Dezavantaje:
Există riscul de înălţare a ocluziei prin doi
factori:
asamblarea incorectă a părţilor
componente ale chiuvete;
strângerea insuficientă a chiuvetei în
presă (când există un exces prea mare de
polimer şi/sau se practică o presare
inconstantă şi necorespunzătoare).
 Caracteristici: la această metodă, după
deschiderea chiuvetei şi îndepărtarea cerii,
modelul rămâne fixate în prima parte a
chiuvetei, iar dinţii artificiali în a doua
parte.
Tehnica de lucru:
• Introducerea în apă 3 - 5 minute a
modelului cu macheta;
• Se prepară pasta de gips şi se toarnă sub
vibrare în prima parte a chiuvetei;
• Introducerea modelului cu macheta în
pasta de gips, până la marginea
vestibulară a machetei. Macheta şi dinţii
artificiali nu se acoperă cu gips;
• După priza gipsului suprafaţa lui va fi
netezită, lustruită cu hârtie abrazivă
pentru a nu prezenta zone retentive;
• Se izolează gipsul la fel ca la ambalarea
directă;
• Se montează a doua parte a chiuvetei şi
se toarnă gipsul prin vibrare;
• Se aplică capacul celei de-a doua jumătăţi;
• Se introduce în presă.
AMBALAREA FĂRĂ VAL
AMBALAREA FĂRĂ VAL
AMBALAREA FĂRĂ VAL
AMBALAREA FĂRĂ VAL
AMBALAREA FĂRĂ VAL
AMBALAREA FĂRĂ VAL
AMBALAREA FĂRĂ VAL
AMBALAREA FĂRĂ VAL
AMBALAREA FĂRĂ VAL
AMBALAREA FĂRĂ VAL
CHIUVETA PREGĂTITĂ PENTRU
PRESARE
CHIUVETA LA PRESĂ
CHIUVETA LA PRESĂ
Ambalarea mixtă:
este o metodă de confecţionare a tiparului
care combină cele două variante descrise
anterior. În general este rar utilizată.
Indicaţii: în situaţia în care unii dinţi, mai
frecvent frontalii, sunt montaţi în contact
direct cu creasta alveolară, iar ceilalţi sunt
prevăzuţi cu gingie artificială.
 Avantaje:
• Dinţii din zona frontală îşi menţin poziţia
iniţială, datorită valului de gips;
• Acrilatul nu pătrunde pe versantul
vestibular al crestei alveolare.
 Dezavantaje:
• Execuţia tehnică este laborioasă;
• Există riscul fracturării protezei la
dezambalare.
Caracteristici: o parte din dinţi împreună cu
modelul rămân în prima jumătate a
chiuvetei la deschiderea acesteia, în timp
ce restul de dinţi vor fi prinşi în a doua
jumătate.
Tehnica de lucru:

• Modelul cu macheta se introduc în apă 3 -

5 minute;
• Se prepară gipsul şi se toarnă în prima
jumătate a chiuvetei;
• Se centrează modelul şi macheta în pasta
de gips;
• Se modelează valul de gips pe faţa
vestibulară, marginea incizală şi o treime
din faţa orală a dinţilor frontali. Gipsul este
modelat convex şi neretentiv;
• Dinţii laterali şi macheta gingiei artificiale
nu vor fi acoperite de gips;
• Se aşteaptă priza gipsului şi apoi se
izolează;
• Se introduce cea de-a doua jumătate a
chiuvetei;
• Se introduce pasta de gips prin vibrare;
• Se aplică capacul chiuvetei;
• Se introduce la presă.
AMBALAREA MIXTĂ - VEDERE
FRONTALĂ
AMBALAREA MIXTĂ - VEDERE
LATERALĂ
AMBALAREA MIXTĂ - VEDERE
DE ANSAMBLU