Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
nespecifice
Definiție (Edward Kass) - 1960
Infecțiile sunt
acute (în plin episod de colonizare cu germeni)
• nefrita
• pionefrita
• prostatita
• orhita
• orhiepididimita
Infecţia periorgan
• Escherichia Colli
• Klebsiella
• Enterobacter
• Serratia
• Proteus (mirabilis, vulgaris, morgagni)
• Shigella
• Providencia
• Pseudomonas Aeruginosa
Germeni Gram pozitivi
Fusobacterium
Bacteroides
• Virusuri:
Virusuri citomegalovirus, adenovirus, etc
Mecanismele patogene
1. Factori constituţionali
deficienţe imune - anticorpi anti Antigen O, Antigen K, Fimbrie 1, Fimbrie P.
carenţe proteice şi vitaminice.
diabetul zaharat
afecţiunile biliodigestive cronice:
• Heitz-Boyer (sindromul entero-renal)
afecţiuni genitale asociate
afecţiuni neurologice (vezica neurologică)
Sexul feminin:
pH-ul secreţiei vaginale
aderenţa microorganismelor
scăderea producerii de anticorpi specifici
sarcina, menstra şi menopauza
2. Factori care ţin de aparatul urinar
a) Factori dependenţi de rinichi
vascularizaţia renală abundentă
absenţa sistemului reticulohistiocitar la nivelul medularei
hipertonicitatea medularei:
inhibă migrarea leucocitelor
inhibă fagocitoza
inhibă activarea complementului
b) Factori care ţin de arborele urinar:
uretra scurtă la femeie
tulburările de micţiune,
receptivitatea celulară epitelială
Refluxul vezico-uretero-renal
pielo-canalicular
pielo-interstiţial
pielo-limfatic
pielo-venos
pielo-subcapsular
Sistemele fiziologice “ecluză”
I-a ecluză - aria cribrosa
a II-a ecluză - ureterul
a III-a ecluză - meatul ureteral cu 4 mecanisme
antireflux:
oblicitatea traiectului ureteral prin peretele detrusorului,
sistemul de fibre formând teaca Waldeyer
traiectul strict submucos al ureterului intravezical
orificiul ureteral în fantă -sistem de fibre descris de Tanagho
virulenţa bacteriană
producerea de hemolizine
cistoscopia
pielografia
3. Calea limfatică
3 principii de bază:
2. terapia antibiotica
Simptomatologie:
debut brutal (de la câteva ore la câteva zile)
caracteristică este prezenţa trepiedului:
• febră (39-40oC) cu frison
• durere lombară:
• unilaterală (cel mai frecvent)
• bilaterală (în obstacolul subvezical)
• piurie.
stare generală modificată
manifestări digestive asociate
manifestări cardiovasculare
Aspecte clinice particulare
1. PA la copii:
predomină sindromul digestiv (vărsături, ileus, dureri abdominale)
alterarea stării generale cu febră importantă
semne urinare absente sau neconcludente care nu orientează diagnosticul.
2. PA la bătrâni:
stare subfebrilă
semne urinare şterse (predomină cele datorate obstacolului subvezical)
predomină semnele respiratorii (polipnee, sufocare)
manifestări neurologice
manifestări cardiovasculare
Aspecte clinice particulare
3. PA la gravide. Particularităţi :
staza mecanică şi compresia unor segmente ale
tractului urinar dată de uterul gravid
factorii hormonali (estrogenii inhibând peristaltica
uretero-vezicală)
reactivitatea modificată la infecţii
Manifestările clinice sunt brutale:
stare generală alterată , sindrom digestiv marcat
febră persistentă
contracţii uterine (cu risc de a pierde sarcina).
Forme evolutive
1. Simplă (comună sau uşoară) care reprezintă primul
episod la o femeie (poate avea şi o remisiune spontană).
2. Medie (cu alterări progresive ale aspectului morfo-
funcţional renal)
3. Severă (cu semne de insuficienţă renală, stare generală
alterată, necesitând tratament de protezare şi chiar
dializă). Şocul toxico-septic reprezintă principala
complicaţie
Investigaţia paraclinică
1. Analizele bioumorale - leucocitoză cu neutrofilie,
anemie moderată, VSH moderat crescut, proteina C
reactivă prezentă, creşterea ureei şi creatininei în formele
severe.
2. Examenul sumar de urină: piurie, bacteriurie, uneori
cilindri leucocitari, dar mai ales proteinuria (1g/24 ore).
Uneori, în obstrucţia completă ureterală, urina poate fi de
aspect normal.
3. Urocultura.
4. Hemocultura în plin frison .
5. Probele funcţionale renale pot obiectiva modificări
precoce ale funcţiei renale.
Imagistica
RRVS poate pune în evidenţă mărirea de volum a umbrelor renale, eventuale
opacităţi (litiaza renală sau ureterală)
2. Tuberculoza.
3. Litiaza renală.
ameliorare
ameliorare clinica
clinica
ciprofloxacin
ciprofloxacin sau
sau in
in 72h
72h
sumar,
sumar, urocultura
urocultura continua
eventual
levofloxacin
levofloxacin continua terapia
terapia p.o.
p.o.
eventual eco
eco aminopenicilina (conform antibiogramei)
terapie aminopenicilina ++ IBL
IBL (conform antibiogramei)
terapie in
in ambulator
ambulator cefalosporina durata
durata totala
p.o. cefalosporina III
III totala
p.o. de
de la
la inceput
inceput TMP-SMX 77 –– 14z urocultura
urocultura dupa
TMP-SMX doardoar dupa
dupa 14z dupa
55 –– 10
10 zile
zile de
de la
la
fara ameliorare clinica/ tratament
nu deteriorare
tratament
simptome/semne
terapie iv/im
de PNA greata (conform antibiogramei)
(febra, durere in varsaturi
spitalizare
flanc)
ameliorare
ameliorare clinica
da in
clinica urocultura
in 72h
72h suplimentara si
continua
continua terapia
terapia p.o.
p.o. hemocultura
(conform antibiogramei)
(conform antibiogramei) investigatii
ciprofloxacin sau durata
durata totala
totala urologice
sumar, urocultura 77 –– 14z
levofloxacin 14z (obstructie,
eco (toti pacientii)
piperacilina – fara ameliorare clinica/ abces)
spitalizare
tazobactam deteriorare durata totala a
terapie iv/im initial
cefalosporina III terapie iv/im terapiei
1-3 zile
aminoglicozid (conform antibiogramei) 2 – 3 saptamani
spitalizare
Măsuri generale de tratament:
•Forme etio-patogenice:
1. Primitivă prin însămânţare directă în grăsimea perirenală (formă foarte rară) sau pe cale hematogenă.
2. Secundară (de vecinătate) unei:
- pionefrite prin efracţia unui abces
- pionefroze
- pielonefrite prin mecanism limfatic.
durere la micţiune
Febra este absentă, apariţia ei fiind dovada declanşării unui episod de pielonefrită
prin reflux vezico-renal. Febra poate apare însă în cistita supurativă sau
gangrenoasă.
Diagnosticul diferenţial
1. Sindromul uretral - expresie clinică două simptome majore: durerea micţională
şi polachiuria. Poate fi prezent în uretrite, tumori uretrale, stricturi uretrale, litiază
uretrală.
3. Sindroame genitale.
A. Uretrite gonococice
Condiţii favorizante:
1.Condiţii locale (anatomice) de pătrundere a germenilor:
spaţii largi între foiţele aponevrozei perineale superficiale şi
medii.
2. Infecţii uretrale asociate frecvent.
3. Asocierea de floră bacteriană:
aerobă: duce la agregarea trombocitară şi
coagularea intravasculă prin fixarea de complement.
anaerobă: duce la coagulare cu tromboze
vasculare, mai ales ale arterei ruşinoase, ceea ce are ca
rezultat gangrena şi necroza ţesutului subcutanat.
4. Tare organice: diabet, uremie, vârstă avansată.
Semne clinice
abces perineal, de cele mai multe ori cu prelungiri
peniene, scrotale sau ischiorectale care poate comunica cu
uretra printr-un mic orificiu;
poate conţine puroi amestecat cu resturi fibrino-purulente
sau ţesuturi sfacelate şi urină cu miros fetid;
debutul poate fi reprezentat de apariţia unei tumefacţii
perineale dureroase însoţite de febră;
micţiunea este dificilă, uneori însoţită de retenţie
completă de urină;
poate apare fluctuenţa (disuria se accentuează şi apare
febra de supuraţie).
Evoluţie Tratament
1. Chirurgical:
Este variabilă: 1.1. cu caracter de urgenţă:
foarte rar cedează spontan incizie unică sau multiplă
se poate deschide la tegument şi drenaj
în uretră prin unul sau mai multe
puncte (fistulă uretro-bulbo- toaletă locală cu antiseptice
cutanată) sondă uretrovezicală
uneori are evoluţie cronică: apare dacă sunt fistule multiple uretro-cutanate
o colecţie voluminoasă ce comunică se va practica cistostomie de derivaţie pentru
cu uretra inferioară, iar clinic se o perioadă de 3 luni.
manifestă printr-o falsă incontinenţă
de urină şi calculi secundari. 1.2. cu caracter reparator (plastic):
uretroplastie sau rezecţia zonelor scleroase
(după rezolvarea fenomenelor supurative
locale).
2. Antibioterapie conform antibiogramei.
Mecanisme patogenice:
Germenii implicaţi:
1 Endarterita obliterantă acută a
aerobi: Stafilococul ramurilor arterei ruşinoase care
epidermoid, Corynebacterium vascularizează pielea scrotului.
parvum, Lactobacilul,
Streptococul 2 Gangrena acută a pielii.
facultativ anaerobi: E. Coli, 3 Ischemia duce la apariţia edemului ce
Enterobacter
difuzează în peretele abdominal, bursele
anaerobi: Bacilus fragilis, scrotale sau la nivel penian; scăderea
Clostridium perfringens. presiunii parţiale de oxigen favorizează
dezvoltarea germenilor anaerobi care
duc la modificarea metabolismului local
cu creşterea concentraţiei tisulare a
hidrogenului, azotului, cu apariţia
emfizemului subcutanat şi a senzaţiei de
crepitaţie la palpare.
Tablou clinic
Semne locale perineale şi peno-scrotale :
Semne generale - grave:
a) faza de tumefacţie: edem şi
stare generală profund alterată, durere locală.
agitaţie, delir
b) faza de eliminare (2-4 zile) cu
puls rapid şi mic apariţia:
limbă uscată necrozei tegumentare;
febră progresivă sau discretă în flictenelor
funcţie de puterea de apărare a
organismului serozităţii tulburi, cu bule de gaz
3.Prostatitele abacteriene
B. Măsuri specifice:
Antibioticele difuzează în mod normal greu din plasmă în prostată.
Reacţia inflamatorie intensă şi difuză a prostatei uşurează trecerea
medicamentelor în ţesutul prostatic şi în secreţia prostatică.
Quinolone fluorurate, antiinflamatoare nesteroidiene.
Prostatitele bacteriene cronice
Etiologia prostatitelor bacteriene cronice este:
bacili gram-negativi aerobi: E. coli, Proteus, Pseudomonas.
bacilii gram-pozitivi (Stafilococ, Streptococ, Bacili difterici) rareori
determină infecţii recurente ale tractului urinar (excepţie Streptococcus
fecalis).
Mycoplasma, Ureaplasma, Chlamydia produc rareori prostatite.
Patogenie:
mecanismele patogenice sunt aceleaşi de la prostatitele acute
uneori pot complica evoluţia prostatitelor acute nerezolvate, alteori
nu există un episod evident acut anterior.
Paraclinic
Leucocitoză- dacă există epididimită sau acutizarea procesului
cronic.
Secreţiile prostatice obţinute prin masaj prostatic conţin un număr
mare de celule inflamatorii ( peste 15 leucocite pe câmp ).
Piurie şi bacteriurie- dacă există cistită secundară. Dacă urina este
sterilă, sunt necesare culturi simultane din secreţia uretrală şi
prostatică pentru a depista sediul infecţiei.
RRVS şi UIV- dacă există o patologie asociată (calculi prostatici,
adenom de prostată, stricturi uretrale sau alt obstacol subvezical,
pielonefrită secundară).
Cistoscopia şi uretroscopia pot arăta eritemul şi edemul uretrei
prostatice (semne nespecifice). Endoscopia poate evidenţia patologia
suburetrală obstructivă.
Tratament
Măsuri generale
Băi calde de şezut
Antiinflamatoare nesteroidiene şi anticolinergice pentru disurie şi
dureri micţionale.
Măsuri specifice
1. Tratament medical
Quinolone fluorurate, apoi tratament de întreţinere între 1-3 luni cu
Nitrofurantoin 1tabletă/zi sau Biseptol 2 tablete/zi şi un trofic prostatic
(vitamina E, 1 tabletă pe zi).
2. Tratament chirurgical al sclerozei de col consecutive
procesului inflamator cronic prostatic (rezecţie endoscopică).
Prostatita nonbacteriană
Diagnosticul diferenţial se face cu:
1. Prostatitele specifice, mai ales cele bacteriene cronice.
2. Uretritele, cistitele.
3. Tumorile vezicale (carcinom in situ). Examenul citologic al urinii,
cistoscopia cu biopsie vezicală sunt necesare pentru o evaluare corectă.
Tratamentul:
Măsuri generale: băi calde de şezut, vaccinoterapie
nespecifică, dietă restrictivă (alcool, cafea, condimente), activitate
sexuală normală.
Măsuri specifice. Deoarece nu se cunoaşte bine rolul
mycoplasmelor, chlamydiilor şi ureaplasmei în declanşarea bolii se
recomandă o terapie cu Eritromicină 500 mg sau Tetraciclină 500 mg x 4
/ zi, 4 săptămâni.
În general prostatitele nonbacteriene nu răspund la antibioterapie, deci
tratamentul va mai cuprinde antiinflamatorii şi Vitamina E forte.
I. Spermatocistita
Inflamaţia veziculelor seminale se numeşte spermatocistită.
Diagnosticul se face prin tuşeu rectal (se palpează numai cele
patologice, iar afectarea lor este rară).
•apare concomitent cu infecţiile prostatei: prostatite, adenom cu
adenomită, în cancerul prostatic (când se descrie “prostata în cap de
taur” în care capul taurului este reprezentat de prostata neoplazică, iar
coarnele, de veziculele seminale).
•În practică s-a constatat că nu se poate obţine lichid seminal pur pentru
culturi şi analize.
Analiza seminală arată un ejaculat de volum mic şi nivele scăzute de
fructoză, ceea ce semnifică disfuncţia secretorie a veziculelor seminale.
Tratamentul medical al spermatocistitei trebuie privit în contextul
tratamentului prostatitelor bacteriene cronice (cu care se asociază cel mai
frecvent).
Epididimita
A. Epididimitele acute
Etiologie:
1. Epididimite cu transmisie sexuală asociate cu uretrite şi cauzate frecvent
de Chlamydia trachomatis şi Neisseria gonorrheae.
examenul prostatei constată aspect de prostatită (acută sau mai ales cronică), iar
lichidul prostatic conţine un număr crescut de celule inflamatorii.