Drept civi.

Drepturi reale
Cursul nr. 8
Modurile de dobândire a dreptului de
proprietate

www.company.com
 1. Definiţie. Noţiuni generale
Prin moduri de dobândire a drepturilor reale se înţeleg
mijloacele juridice care servesc la obţinerea unor asemenea
drepturi ca elemente componente ale patrimoniului.

www.company.com
 Codul civil, în art. 557 reglementează dobândirea dreptului
de proprietate, astfel:
„ (1) Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii,
prin convenţie, moştenire legală sau testamentară, accesiune,
uzucapiune, ca efect al posesiei de bună credinţă în cazul
bunurilor mobile şi al fructelor, prin ocupaţiune, tradiţiune,
precum şi prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este
translativă de proprietate prin ea însăși.
(2) În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobândi prin
efectul unui act administrativ.
(3) Prin lege se pot reglementa și alte moduri de dobândire a dreptului de
proprietate
(4) Cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege, în cazul bunurilor
imobile dreptul de proprietate se dobândeşte prin înscriere în cartea
funciară, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 888”.

www.company.com
Aşadar, aceste modalităţi sunt:
• legea;
• convenţia;
• testamentul şi moştenire legală;
• accesiunea;
• uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credinţă în
cazul bunurilor mobile şi al fructelor;
• ocupaţiunea;
• tradiţiunea;
• hotărârea judecătorească;
• actul administrativ;
• înscrierile în cartea funciară pentru bunurile imobile

www.company.com
 2. Clasificarea modurilor de dobândire a drepturilor reale

Modurile de dobândire a drepturilor reale şi, implicit, a dreptului

de proprietate pot fi clasificate în temeiul mai multor criterii:

a) După întinderea c) După situaţia

dobândirii juridică a bunului la
data dobândirii

b) După momentul
în care operează
transmisiunea d)După caracterul
transmisiunii

www.company.com
 a) După întinderea dobândirii

moduri de dobândire universale sau cu

titlu universal, când dobânditorul
primeşte întregul patrimoniu sau o
fracţiune dintr-o universalitate de bunuri;

moduri de dobândire cu titlu particular,

atunci când aceasta poartă asupra unuia sau
mai multor bunuri individual determinate, ut
singuli.

www.company.com
 b) După momentul în care operează
transmisiunea

moduri de dobândire între vii (inter

vivos), adică în timpul vieţii
dobânditorului şi transmiţătorului;

moduri de dobândire pentru cauză de moarte

(mortis causa), în cadrul cărora proprietatea
se transmite numai în momentul decesului
proprietarului actual al bunului.

www.company.com
 c) După situaţia juridică a bunului la data dobândirii

moduri de dobândire originare, care

nu implică transmisiunea juridică a
dreptului de proprietate de la o
persoană la alta, spre exemplu
ocupaţiunea;

moduri de dobândire derivate, care

presupun un transfer al dreptului de
la o persoană la alta, cum este cazul
convenţiei sau al succesiunii.

www.company.com
 d)După caracterul transmisiunii

moduri de dobândire cu titlu oneros

când dobânditorul s-a obligat la o
prestaţiune, ca în cazul convenţiei;

moduri de dobândire cu titlu gratuit când

dobânditorul nu şi-a asumat nici o obligaţie,
ca în cazul donaţiei ori succesiunii.

www.company.com
 Legea

Legea reprezintă un mod de dobândire a unor drepturi

reale. În doctrină s-a susţinut că în acest mod s-ar include toate
celelalte moduri de dobândire care nu sunt arătate separat de
Codul civil.

www.company.com
 În concepţia Codului civil, care a indicat separat unele
moduri de dobândire a drepturilor reale, domeniul de aplicare al
legii cuprinde:
a) dobândirea fructelor prin posesia de bună-credinţă;
b) dobândirea coproprietăţii zidului comun;
c) dobândirea mobilelor prin posesia de bună-credinţă.
Separat de dispoziţiunile Codului civil, dobândirea sau
redobândirea dreptului de proprietate a făcut obiectul de
reglementare şi al unor legi speciale, dintre care indiscutabil se
distinge Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar.
În sistemul acestui act normativ sunt prevăzute două
modalităţi de dobândire a dreptului de proprietate asupra
terenurilor, respectiv reconstituirea şi constituirea dreptului de
proprietate (articolul 8,alineatul 1).

www.company.com
 Convenția

Denumită şi contract, convenţia reprezintă unul dintre cele

mai importante şi uzitate modalităţi de dobândire a dreptului
de proprietate.
Art. 1166 C. civ. defineşte contractul ca fiind:
„acordul de voinţă între două sau mai multe persoane cu
intenţia de a constitui, modifica, transmite sau stinge un
raport juridic.”

www.company.com
 Prin această modalitate se asigură cea mai mare parte a
transferului bunurilor dintre persoane ca subiecte de drept
civil, făcând precizarea că numai contractele translative de
proprietate se încadrează în acest mod de dobândire. Spre
exemplificare, menţionăm contractul de vânzare-
cumpărare, de donaţie, de schimb, de rentă viageră (cu titlu
oneros).

www.company.com
Art. 1273 Cod civil prevede:
„(1) Drepturile reale se constituie și se transmit prin acordul
de voință al părților, chiar dacă bunurile nu au fost predate,
dacă acest acord poartă asupra unor bunuri determinate, ori
prin indivizualizarea bunurilor, dacă acordul poartă asupra
unor bunuri de gen.
(2) Fructele bunului sau dreptului transmis se cuvin
dobânditorului de la data transferului proprietății bunului
ori, după caz, a cesiunii dreptului, afară de cazul în care
prin lege sau prin voința părților se dispune altfel”.

www.company.com
 Articolul 1169 Cod civil consacră principiul libertăţii
contractuale potrivit căruia dreptul de proprietate şi celelalte
drepturi reale se transmit prin simplul acord de voinţă al
părţilor:
„Părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine
conţinutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea
publică şi de bunele moravuri.”

www.company.com
 Transmiterea dreptului de proprietate prin această
modalitate operează, în momentul acordului de voinţă al
părţilor. În cazul vânzării (reglementată de C. civ. în art.
1650-1762), art. 1674 Cod civil prevede că:
„exceptând cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa
părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de
drept cumpărătorului din momentul încheierii
contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul
nu a fost plătit încă, cu excepţia cazurilor prevăzute de
lege”.

www.company.com
De la acest principiu, există următoarele excepţii:
- părţile convin altfel, transferul proprietăţii să se realizeze
ulterior manifestării acordului de voinţă, la un termen
precizat sau la îndeplinirea unei condiţii suspensive;
- când obiectul contractului îl formează un bun viitor,
momentul realizării acestuia coincide cu momentul
transferului dreptului de proprietate;
- în momentul intabulării în cartea funciară în cazul
bunurilor imobile;
- în cazul bunurilor de gen, în momentul individualizării lor
(art. 1873 alin. 1 C. civ.).

www.company.com
 Testamentul şi moştenirea legală

Dreptul de proprietate poate fi dobândit şi prin testament

(legat) sau prin moştenire legală, în momentul decesului lui de
cujus, cel despre a cărui moştenire este vorba.

www.company.com
Termenul de succesiune (moştenire) desemnează într-o
primă accepţiune un mod specific de dobândire sau de
transmitere a proprietăţii pentru cauză de moarte (mortis
causa), şi anume succesiunea legală (ab intestat), alături de
acesta enumerând şi legatul, ca parte dintr-un testament, care
constituie tot un mod de dobândire (transmitere) a
proprietăţii pentru cauză de moarte (mortis causa), dar care
are la bază voinţa celui decedat, iar nu legea cum se întâmplă
în cazul moştenirii ab intestat.

www.company.com
Obiect al transmisiunii succesorale poate să îl constituie fie
întregul patrimoniu al defunctului (transmisiune universală),
fie o cotă parte din acest patrimoniu (transmisiune cu titlu
universal), fie un bun sau altul – individual determinat sau de
gen - din acest patrimoniu (transmisiune cu titlu particular).

www.company.com
 Sub aspectul întinderii obligaţiilor, moştenitorii legali şi
testamentari vor răspunde pentru datoriile şi sarcinile
moştenirii, numai cu bunurile din patrimoniul succesoral.
Sezina este definită în art. 1125 C. civ.:
„Pe lângă stăpânirea de fapt exercitată asupra patrimoniului
succesoral, sezina le conferă moştenitorilor şi dreptul de a
administra acest patrimoniu şi de a exercita drepturile şi
acţiunile defunctului“.

www.company.com
 Hotărârea judecătorească

Referindu-se la acest mod de dobândire a drepturilor reale,

avem în vedere doar hotărârile judecătoreşti constitutive sau
atributive de drepturi, nu şi pe cele cu caracter declarativ.
Din această categorie fac parte ordonanţele de adjudecare
prin care se definitivează executarea silită pe calea vânzării
la licitaţie publică. În temeiul unei asemenea hotărâri
judecătoreşti, adjudecatarul devine proprietarul bunurilor
supuse licitaţiei.

www.company.com
 5. Tradiţiunea
Tradiţiunea constă în predarea efectivă a lucrului,
operaţiune care în dreptul roman marca transferul proprietăţii.
Faţă de dispoziţiile din Codul civil, tradiţiunea şi-a pierdut
vechea ei importanţă.
Se admite totuşi în prezent că tradiţiunea operează
transferul proprietăţii în cazul darurilor manuale ca donaţii
curente de mică importanţă, care se execută imediat, fără
nicio formă specială, prin simpla predare a lucrului. De
asemenea, tradiţiunea operează transferul dreptului de
proprietate şi în cazul titularilor de valoare la purtător cum
sunt obligaţiile C.E.C.

www.company.com
 6. Ocupaţiunea
Ocupaţiunea ca mod de dobândire a drepturilor reale
constă în luarea în posesie a unui bun care nu aparţine
nimănui, deci fără stăpân.
Se admite că proprietatea poate fi dobândită prin
ocupaţiune când este vorba de bunuri comune precum apa
pentru trebuinţe casnice luată dintr-un izvor natural,
vânatul şi peştele, legal dobândite. Desigur, proprietatea
bunurilor imobile nu poate fi dobândită prin ocupaţiune.

www.company.com
 7. Accesiunea
Accesiunea este definită legislativ de articolul 567 din Codul
civil, conform căruia „prin accesiune, proprietarul unui
bun devine proprietarul a tot ce se alipeşte cu bunul ori se
încorporează în acesta, dacă legea nu prevede altfel“.

www.company.com
Aşadar prin accesiune se înţelege unirea materială a unui
lucru mai puţin important cu unul mai important. Dacă
cele două bunuri aparţin unor proprietari diferiţi, titularul
dreptului asupra bunului mai important devine şi titular al
bunului mai puţin important. În situaţia când lucrul
încorporat nu aparţinea nimănui, accesiunea constituie în
realitate o ocupaţiune.
Accesiunea poate fi imobiliară (naturală sau artificială) ori
mobiliară.
Accesiunea este naturală, când unirea sau încorporarea este
urmarea unui eveniment natural, ori artificială, când rezultă
din fapta proprietarului ori a unei alte persoane. (art. 568 C.
civ.)

www.company.com
 Accesiunea imobiliară naturală
Accesiunea imobiliară naturală se referă la pământ şi la animale şi
reprezintă unirea a două bunuri, dintre care cel puţin lucrul principal
este imobil, unire rezultată ca urmare a unui eveniment natural.
Ipostazele ei sunt următoarele:
a) Aluviunile sunt potrivit art. 569 Cod civil: „adăugirile de teren la
malul apelor curgătoare care revin proprietarului fondului riveran,
numai dacă ele se formează treptat“.
În schimb, terenul lăsat de apele stătătoare nu se încorporează dreptului
de proprietate al fondului riveran, astfel că proprietarul fondului riveran
nu devine proprietarul terenurilor apărute prin scăderea temporară a
acestor ape sub înălţimea de scurgere. Tot astfel, proprietarul acestor
ape nu dobândeşte niciun drept asupra terenului acoperit ca urmare a
unor revărsări sporadice (571 alin. 1 C. civ.).
www.company.com
 b) Avulsiunea - constă potrivit art. 572 Cod civil în
adăugarea la pământul unui proprietar a unei mari părţi de
pământ ruptă din pământul altui proprietar.
Această adăugire devine proprietatea celui la pământul căruia s-a
alipit afară de cazul în care fostul proprietar o revendică timp de un
an. Fiind vorba de o smulgere bruscă a unei bucăţi de mal din
terenul unui proprietar care poate fi identificată uşor ca fiind a
acestuia, alipirea ei la fondul altui proprietar nu conduce la
dobândirea automată a dreptului de proprietate, ca în cazul
aluviunii. După scurgerea acestui termen legal (de decădere, nu de
prescripţie), bucata de teren smulsă va deveni proprietatea fondului
la care aceasta s-a alipit.

www.company.com
c) Insulele şi prundişurile- care se formează pe râurile
nenavigabile şi neplutitoare sunt ale proprietarului ţărmului
pe care ele s-au format. În cazul în care insula formată ar
trece peste jumătatea râului, fiecare proprietar riveran are un
drept de proprietate asupra acelei părţi din insulă care se
întinde spre el, pornind de la jumătatea râului.
Art. 573 alin. 3: „dacă insula aparţine proprietarilor
riverani şi trece peste jumătatea apei, fiecare dintre ei are
dreptul de proprietate asupra părţii de insulă ce se întinde
spre el pornind de la jumătatea apei.”

www.company.com
 Accesiunea animalelor este reglementată de articolul 576 din
Codul civil care prevede că:
„(1) Animalele domestice rătăcite pe terenul altuia revin acestuia din
urmă dacă proprietarul nu le revendică în termen de 30 de zile de la
data declaraţiei făcute la primărie de către proprietarul terenului.
(2) Porumbeii, iepurii, peştii şi alte asemenea animale care trec pe
fondul altui proprietar aparţin acestuia cât timp rămân pe fond, cu
excepţia cazului în care trecerea a fost provocată prin fraudă sau prin
artificii.
(3) Roiul de albine trecut pe terenul altuia revine proprietarului
acestuia numai dacă proprietarul roiului nu îl urmăreşte sau încetează
să îl urmărească timp de două zile.“
Animalele sălbatice despre care face vorba textul nu trebuie să facă parte din
fondul cinegetic, cu privire la care legea specială (Legea nr. 407/2006 a
vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic) dispune altfel.

www.company.com
 Accesiunea imobiliară artificială

Accesiunea imobiliară artificială presupune spre

deosebire de cea naturală intervenţia omului şi obligaţia
proprietarului ce beneficiază de ea să-i plătească despăgubiri
celui în detrimentul căruia s-a produs. Codul civil
reglementează accesiunea imobiliară artificială în două cazuri
şi anume:
a) Realizarea unei lucrări autonome cu caracter durabil
asupra imobilului altuia (art. 581-582 C. civ.);
b) Realizarea unei lucrări adăugate cu caracter durabil
asupra imobilului altuia (art. 583-585 C. civ.).

www.company.com
Art. 577 C. civ. dispune:
„Construcţiile, plantaţiile şi orice alte lucrări efectuate
asupra unui imobil, denumite în continuare lucrări, revin
proprietarului acelui imobil dacă prin lege sau act juridic nu
se prevede altfel. (2) Dreptul de proprietate asupra lucrării se
naşte în favoarea proprietarului imobilului din momentul
începerii lucrării, pe măsura realizării ei, dacă prin lege sau
act juridic nu se prevede altfel“.

www.company.com
Legiuitorul a precizat în cadrul art. 578 C. civ. categoriile de lucrări
la care va face referire în continuare, acestea putând fi lucrări
autonome sau adăugate, cu caracter durabil sau provizoriu.
În principiu, legiuitorul a prevăzut că orice lucrare este prezumată a fi
făcută de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa şi că este a lui, până
la proba contrară.
Această prezumţie este relativă, deoarece art. 579 alin. 2 C. civ.
precizează că proba contrară se poate face în următoarele două
situaţii
- când s-a constituit un drept de superficie;
- când proprietarul imobilului nu şi-a intabulat dreptul de
proprietate asupra lucrării noi sau în alte cazuri prevăzute de lege.

www.company.com
 Realizarea unei lucrări autonome cu caracter durabil asupra
imobilului altuia

Potrivit art. 581 din Codul civil, în cazul în care autorul lucrării
autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia este de bună-
credinţă, proprietarul imobilului are dreptul:
a) să ceară instanţei să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca
proprietar al lucrării, plătind, la alegerea sa, autorului lucrării, fie
valoarea materialelor şi a manoperei, fie sporul de valoare adus
imobilului prin efectuarea lucrării;
b) să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la
valoarea de circulaţie pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-
ar fi efectuat .

www.company.com
Dacă autorul lucrării autonome cu caracter durabil asupra imobilului
altuia este de rea-credinţă, proprietarul imobilului are dreptul:
a) să ceară instanţei să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca
proprietar al lucrării, cu plata, la alegerea sa, către autorul lucrării,
a jumătate din valoarea materialelor şi a manoperei ori din sporul
de valoare adus imobilului;
b) să ceară obligarea autorului lucrării la desfiinţarea acesteia;
c) să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la
valoarea de circulaţie pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-
ar fi efectuat.

www.company.com
 Realizarea unei lucrări adăugate cu caracter durabil asupra
imobilului altuia

În această ipoteză, art. 583 din Codul civil distinge trei situaţii:
a. dacă lucrările adăugate sunt necesare, proprietarul imobilului
dobândeşte dreptul de proprietate asupra lor din momentul efectuării
acestora, plătind autorului cheltuielile rezonabile făcute de acesta,
chiar dacă imobilul nu mai există. Atunci când lucrările necesare au
fost făcute cu rea-credinţă, din suma datorată de proprietarul
imobilului se va putea deduce valoarea fructelor imobilului
diminuată cu costurile necesare obţinerii acestora. Deci, indiferent
de buna sau reaua-credinţă a celui care a efectuat asemenea lucrări,
proprietarul imobilului dobândeşte mereu dreptul de proprietate
asupra lucrării respective.

www.company.com
b. în cazul în care lucrările adăugate sunt utile, distingem în
funcţie de buna sau reaua-credinţă a autorului lucrărilor. În prima
ipoteză, proprietarul devine proprietarul lucrării din momentul
efectuării acesteia, cu posibilitatea dezdăunării constructorului:
fie valoarea materialelor şi a manoperei, fie sporul de valoare
adus imobilului (art. 584 alin. 1 C. civ.). Dacă se dovedeşte
reauacredinţă a constructorului, proprietarul imobilului are
posibilitatea de a opta pentru:
- păstrarea lucrărilor a căror proprietar devine prin efectul
accesiunii, cu obligaţia de a despăgubi doar jumătate din
valoarea materialelor şi a manoperei sau jumătate din valoarea
sporului de valoare adus imobilului;
- obligarea autorului lucrării la desfiinţarea acesteia, cu
repunerea imobilului în situaţia anterioară şi plata de daune-
interese.
www.company.com
c. Dacă lucrările adăugate sunt voluptuare, proprietarul are
două posibilităţi: să devină proprietarul lucrării, fără
înscriere în cartea funciară şi fără nicio obligaţie către
autorul lucrării sau să ceară obligarea autorului de rea-
credinţă a lucrării la desfiinţarea acesteia, cu readucerea
imobilului în situaţia anterioară şi plata de daune-interese.

www.company.com
 Accesiunea mobiliară

Mai redusă ca aplicare practică, accesiunea mobiliară este

reglementată de art. 598 C. civ. în următoarele situaţii:
- bunul mobil produs cu materialele altuia aparţine celui care l-a
confecţionat sau, după caz, proprietarului materialelor, în funcţie de
raportul dintre manoperă şi valoarea materialelor, determinat la data
confecţionării bunului. În funcţie de situaţie, proprietarul bunului v
adatora despăgubiri egale cu valoarea manoperei, fie cu valoarea
materialelor (alin. 2). Dacă valoarea manoperei este egală cu
valoarea materialelor, proprietatea asupra bunului este comună.
- în cazul în care se unesc două bunuri mobile având proprietari
diferiţi, fiecare poate pretinde separarea bunurilor, dacă prin aceasta
celălalt proprietar nu ar suferi un prejudiciu mai mare de o zecime
din valoarea bunului său. Dacă nu se poate obţine separarea
bunurilor mobile unite sunt aplicabile, în mod corespunzător,
dispoziţiile art. 598 şi 599.

www.company.com