FRONDA IN LITERATURA INTERBELICA

Sensul termenului frond

Fronda a fost o miscare social-politic de la mijlocul secolului al XIIlea, din Franta, indreptat impotriva absolutismului monarhic.

In literatura interbelica fronda s-a manifestat in trei directii: Proza Poezie Teatru

Modernismul extremist (avangardismul)

Termenul de avangarda vine din limba franceza (avant-garde), unde inseamna detasamentul avansat al unei armate (garda dinainte) care investigheaza un teren necunoscut, fiind alcatuit din soldati care isi asuma riscul sacrificiului, pentru a apara grosul armatei.

 Avangarda artistica consta in ideea de

ruptura totala de traditie si de promovare a unor noi formule estetice. Termenul ajunge sa denumeasca un curentumbrela, care include multe orientari din secolul al XX-lea caracterizate prin extremism artistic.

Caracteristicile avangardei literare

Negarea distructiva Spiritul ludic Valorizarea existentei

Negarea distructiva
Literatura de avangarda a respins violent orice traditie, orice cliseu constrangator; Negarea avangardista are caracter distructiv, producand o disolutie a structurilor literare la nivel prozodic, pentru ca dispare orice organizare strofica la nivel sintactic (discursul nu mai respecta relationarea gramaticala obisnuita) si la nivel stilistic (accentul este pus pe imaginea

artistica, refuzandu-se figurile de stil); Spiritul negativ nu a dus la gasirea unui alt model literar, ci a oferit mai mult o solutie existentiala.

Spiritul ludic
Jocul a reprezentat pentru avangardisti o solutie prin care au distrus tiparele conventionale prin teribilismele grafice, lexicale, imagistice. Ei surprind mai ales asocierile considerate incompatibile;

Hazardul, ca expresie a jocului, a luat locul ordinii logice a discursului devenit incoerent;
Artistul avangardist isi schimba mastile,

propunandu-si sa socheze cititorul, sa-i provoace o reactie reflexiva asupra lumii si a literaturii.

Valorizarea existentei
Avangardistii si-au afirmat increderea in existenta, opunand-o literaturii, careia nu i-au mai recunoscut valoarea. Aceasta conceptie a determinat schimbarea statutului operei literare, al carei scop era sa surprinda viata, sa prezinte

fidel momentul, cultivand poezia-reportaj, poezia telegrafica, transcrierea starilor halucinatorii si onirice; Opera nu mai trebuie sa aiba un caracter unitar si finit, fiindca era necesar sa corespunda miscarii permanente a existentei.

Arthur Rimbaud
-poet francez, considerat copilul teribil al simbolismului. Prin volumele sale de poeme in proza Un anotimp in infern si Iluminari s-a afirmat ca un promotor al revoltei impotriva conformismului social si ca un profet al unui viitor liber, in spiritul Comunei din Paris; -a sondat adancurile eului, considerand poetul un vizionar al unui univers suprareal, perceput printr-o dezordine a simturilor, prin trairi halucinatorii

Alfred Jarry
-dramaturg si prozator francez, este al treilea precursor al avangardei; - capodopera sa este Ubu roi(Ubu rege, 1896), farsa groteasca,plasata intr-un spatiu imaginar, guvernat de Ubu, simbol al autoritatii obtuze, barbare si egoiste.

Scriitori avangardisti

Tristan Tzara

Ion Vinea

Ilarie Voronca

Gellu Naum

Geo Bogza

Mateiu Ion Caragiale

Iulian Vesper

Mircea Streinul