Sunteți pe pagina 1din 12

Vino-n codru la izvorul VinoCare tremura pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund.

Adormind de armonia Codrului batut de ganduri, Flori de tei deasupra noastra Or sa cada randuri-randuri. randuri-

Tema naturii n opera lui Mihai Eminescu

ntre marile teme, proprii creaiei lui Eminescu, al turi de meditaia asupra artei, asupra vieii sociale sau asupra existenei n general, sl virea iubirii si a frumuseilor naturii ocup un loc ntru-totul deosebit.

Iubirea si dragostea de natura se ngemaneaza n poezia lui Eminescu, constituind o tema unitara, care i largeste si i ntregeste universul liric, de o grandoare si autenticitate uimitoare si de o permanenta si inalterabila actualitate estetica.

Iubirea si natura sunt pentru Eminescu formele fundamentale de manifestare a personalitatii sale de exceptie, sunt fenomene care il insufletesc, il entusiasmeaza si il proiecteaza in eternitate, sunt cadrul si mijlocul de implinire , sunt esentile nevoi de viata si cateogrii sufletesti primordiale, in afara carora nici nu putea trai, nici nu putea crea,,,

Eminescu este si un stralucit pictor al luminii si umbrelor, nu numai cantaretul unei naturi pline de murmur si soapte. Iata luciul fin si stralucitor al apei lacului: Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca, tresarind in cercuri albe El cutremura o barca. ... Sa plutin cuprinsi de farmec Sub lumina blandei luneluneVintuVintu-n trestii lin fosneasca, Unduioasa apa sune!

Natura multicolor , unde totul palpit n tonalit i variate i mngietoare i n ale c rei nuan e poetul i nv luie iubirea, i afl o sintez i o armonie des vr it , ce mbie la lini te dup aprigele fr mnt ri i am r ciuni ale zilei i ntr-o simpl poezioar ca Somnoroase pasarele....

Peste-a noptii feerie Se ridica mandra luna, Totu-i vis si armonie, Noapte buna!

Natura, prietena omului, ia parte la sarbatorile intime ale acestuia.Ea intelege cel mai bine tainele inimii celor doi indragostiti, care viseaza visul codrilor de fagi!... Alteori dulce si impetuoasa, iubirea lui Eminescu este adanc ancorata in inima naturii ca in O, ramai, unde padurea copilariei care il intelege pe poet i marturiseste dragostea, oferindu-i iar linistea si supremele ei delicii:
O, ramai, ramai la mine, Te iubesc atat de mult! Ale tale doruri toate Numai eu stiu sa le ascult.

Pentru gnditorul romantic Eminescu, natura este marea matc a originilor i puterilor n care se na te omul i n care ar trebui s r mn ve nic, pentru a- i p stra, neatinse de trecerea timpului, tinere ea i fericirea.C ci natura nu este supus curgerii timpului obi nuit, cum este supus via a omului. Dar numai n vrsta de aur a copil riei, omul se bucur de privilegiul tr irii n t rmurile magice ale naturii, ale codrului. Unde esti, copil rie, Cu p durea ta cu tot?

Natura pe care poetul o indrageste atat si de vraja careia va ramane toata viata strans legat, staruie in preajma poetului ca o prezenta intelegatoare si mangaietoare si acum cand in sufletul lui zbuciumat pamantul se infrunta cu cerul, iar dragostea de viata cu iubirea care l-a parasit, cu nostalgia sau regretul amar.

Simfonia naturii aduce, in sufletul poetului, cand impacare si farmec, cand neliniste, melancolie, visare. Natura il chema pe poet de oriunde ca un prieten statornic oferindu-i ocrotire.In acelasi timp, codrul inseamnca pentru poet insasi vesnicia, in care este sortita sa se rispieasca marunta drama omeneasca.

~Sfarsit~