Sunteți pe pagina 1din 37

TRASAREA CAILOR DE COMUNICATIE

Prin trasarea cailor de comunicatie se intelege pozitionarea si insemnarea pe suprafata terenului a punctelor necesare pentru intocmirea planului de situatie a profilului longitudinal si a profilurilor transversale ale drumurilor.

Proiectele de cai de comunicatii, se elaboreaza in doua faze: faza lucrarilor preliminarii; faza lucrarilor definitive.
Lucrarile preliminarii conduc la elaborarea studiului tehnic-economic (nota de comanda) iar lucrarile definitive au drept scop intocmirea proiectului de executie. Din lucrarile preliminarii fac parte: documentarea, studiul pe harta, recunoasterea pe teren sI elaborarea studiului. Lucrarile topografice fn faza preliminara se fac cu ocazia intocmirii acestui studiu din punct de vedere al masuratorilor topografice, cand pe langa ridicarile de completare a planurilor si hartilor, cu ocazia recunoasterii pe teren a variantelor se fac insemnari diferite (fara pichetare), prin care sa se poata recunoaste de topografi mai tarziu traseul ales. Se stabileste, in principiu, in apropierea traseului celui mai posibil, reteaua de sprijin planimetrica si altimetrica, necesara ridicarilor pentru proiectarea si modul de legare al ridicarilor de aceste retele. Pentru lucrarile de CCT este recomandata reteaua poligonometrica.

Pentru ridicarea altimetrica se aduc cote prin nivelment geometric, dus si intors de la reteaua de sprijin, in zona posibila a traseului. Astfel, de exemplu, de la reperii de sprijin RNS1 si RNS2 se aduc cotele in zona cea mai probabila a traseului, materializandu-se reperii principali RNP1 si RNP2 (fig.3.3).

Reperii principali pot fi la inceput destul de departati, de exemplu la 4 ... 5 km unul de altul sau mai putin, dupa caz. Toleranta erorilor de inchidere la acest nivelment de aducere de cote in zona viitorului traseu poate fi: T=10mm*. Reperii de sprijin RNS pot fi reperi de nivelment general al tarii (eel mai bine) sau, in lipsa acestora, reperi de nivelment dintr-o retea de sprijin locala; in orice caz este bine ca altitudinile sa fie raportate la nivelul marii. De la reperii de nivelment principali RNP se porneste cu drumuiri de nivelment geometric pentru indesirea lor, marcandu-se astfel pe teren reperi de nivelment de lucru, de exemplu RNL1, RNL2 etc., departati la aproximativ 330 m, adica cate trei reperi pe km. Acesti reperi de lucru vor servi mai tarziu la ridicarea altimetrica si la transmiterea de cote pe traseu, unde va fi necesar. Reperii principali se vor materializa prin bome iar reperii de nivelment de lucru prin tarusi din lemn.

Pentru ridicarea topografica a fasiei de teren necesara intocmirii proiectului, se executa drumuirea de nivelment parcurgand patru etape. a. De pe harta sau din documentele de recunoastere se ia panta medie a traseului pe portiuni, cu care se traseaza 0 drumuire de aceasta panta, pe teren. De exemplu: p%=3%=100*tg , in care este unghiul de pe teren. Se calculeaza: tga =3/100 = 0,03 si se extrage . Se aduce cota de 100 la reperul de nivelment cel mai apropiat la primul punct din drumuire, D1.

b. Se face statie cu teodolitul in punctul DI care coincide cu punctul A (punctul de inceput al traseului), se introduce unghiul la cercul vertical al teodolitului si se vizeaza la inaltimea instrumentului, mira fiind deplasata intr-un punct D2 astfel ales ca sa poata fi utilizat ca punct de drumuire pentru ridicarea detaliilor. Se face statie in punctul D2 si cu acelasi unghi in aparat se traseaza o alta latura de drumuire, adica un alt punct D3 ales ca pozitie planimetrica astfel incat sa permita ridicarea detaliilor din zona posibila a variantei traseului etc.(fig.3.4).

Dupa aceasta pichetare a drumuirii de ridicare, se procedeaza la masurarea elementelor acestei drumuiri, adica: se masoara unghiurile orizontale in fiecare punct de drumuire pichetat si unghiurile de panta pe aceste laturi; se masoara stadimetric distantele inclinate intre punctele de drumuire; se picheteaza punctele intermediare caracteristice ale traseului , care se determina pe latura de drumuire, altimetric si planimetric prin stadimetrie; se face numerotarea punctelor de dmmuire si intermediere ca in fig.3.4 Din statiile de drumuire se efectueaza masuratori pentru ridicarea detaliilor care intersecteaza amplasarea axului definitiv al traseului, de exemplu: trecerile peste rauri sau vai, marginile de paduri, de lacuri, case sau alte obstacole (stanci, gropi etc.), care trebuie ocolite de axul definitiv al drumului (cai ferate). Se efectueaza masuratori in teren (distante, unghiuri) si pentru determinarea pozitiilor punctelor unde s-au facut studii geologice (sondaje) si hidrogeologice. Nivelmentul drumuirii de ridicare se face dupa cum s-a aratat, stadimetric. Diferentele de nivel trigonometrice de pe laturile drumuirii se compenseaza pe cei mai apropiati reperi de nivelment de langa traseu. In felul acesta, la birou se obtin altitudini destul de precise, pentru punctele de drumuire si pentru punctele intermediare de pe laturile de drumuire. Punctele intermediare se fixeaza la schimbari de panta si prin ele se executa profile transversale.

c. Nivelmentul profilelor transversale se face de catre 0 echipa separata de ridicare a drumuirii. Profilele transversale se pot intinde pe latime de 60 ... 200 m, depinzand de natura si panta terenului si de cerintele proiectarii. Nivelmentul fasiei de studiu in terenuri accidentate se poate face si stadimetric din statiile de drumuire D1, D2, D3, .... ,Dn, alegand punctele de mira pe creste, vai si in punctele caracteristice ale terenului.

d. La birou, cu datele din teren, se calculeaza drumuirea ca in cazul unei drumuiri deschise; astfel, se calculeaza cotele punctelor radiate si ale punctelor de pe profilele transversale, se raporteaza axul drumuirii si radierile, inclusiv profilele transversale, intocminduse un plan cu curbe de nivel, de obicei la scara 1:1.000. Se traseaza pe acest plan axul eventualelor variante ale traseului definitiv si se fixeaza datele de proiectare si conditiile tehnice precise pe care trebuie sa le indeplineasca traseul pe teren, in faza preliminara.

Prin trasare se n elege pozi ionarea i nsemnarea pe suprafa a terenului a punctelor (piche ilor) necesare pentru ntocmirea planului de situa ie, a profilului longitudinal i a profilurilor transversale ale drumului.
Aceste puncte sunt de dou categorii : - puncte fundamentale, care care pot fi: punctele de cap t ale drumului proiectat; vrfuri de unghi; puncte care asigur continuitatea axei n zonele lipsite de vizibilitate; puncte suplimentare folosite n cazul aliniamentelor lungi, distan ate la maxim 500 m ntre ele i numite direc ionali (n fig. V.20, aceste puncte definesc poligonul AV1V2B, numit poligon de baz ); - puncte curente, situate pe axa drumului, avnd rolul de a descrie ct mai complet nflexiunile acesteia i linia terenului n ax , marginile i axa altor c i de comunica ie terestr intersectate, capetele i/sau axa lucr rilor de art , hectometrii i kilometrii traseului, puncte intermediare de ndesire, a ezate astfel nct distan a ntre ele s fie mai mic de 50 m n aliniament i R/10 n curbe, sau maxim 50 m n curbe avnd raza mai mare de 500 m., etc. (n fig. V.20 sunt marcate numai punctele specifice curbelor: Oi1, Oe1, Si1, Se1, B1, Ti2, Te2, B2).

In cazul drumurilor noi, cnd trasarea a fost precedat de studii pe h r i i planuri cu curbe de nivel, aceast opera ie const n identificarea punctelor fundamentale i efectuarea cu precizia necesar , a m sur torilor topografice (m sur ri de distan e i de unghiuri), pentru definitivarea pozi iei lor i fixarea poligonului de baz (fig. V.20), alc tuind scheletul drumului.

Odat stabilit pozi ia diverselor puncte acestea se picheteaz , adic se materializeaz pe teren, n mod diferit n func ie de categoria punctului, astfel: - cu stlpi din lemn avnd lungimea de 1,5...2,0 m i diametrul de 15...20 cm sau borne din beton, care asigur durabilitatea pn la construc ie, pentru punctele fundamentale. Dup materializarea acestor puncte este deschis frontul de lucru pentru trasarea i pichetarea punctelor curente i n continuare, executarea celorlalte opera iuni; - cu ru i din lemn sau cuie metalice, n func ie de consisten a p mntului, pentru celelalte puncte. ru ii se infig n p mnt prin batere, pn la nivelul (la rasul) p mntului (fig. V.21), punctul geometric materializndu-se printr-un cui cu floarea lat , b tut n ru . Pentru identificare se nfige un ru lateral, avnd o muchie te it pe care se scrie cu vopsea rezistent la ap , denumirea pichetului.

Trasarea propriu-zisa: Se stationeaza cu teodolitul n punctul V si se vizeaza aliniamentul I, pe directia aceasta se traseaza distanta orizontala T, stabilindu-se pozitia punctului de intrare n curba, Ti Se stationeaza cu teodolitul n punctul V si se vizeaza aliniamentul II, pe directia aceasta se traseaza distanta orizontala T, stabilindu-se pozitia punctului de iesire din curba, Te Se traseaza unghiul orizontal ( /2) fata de aliniamentul I sau II; pe aceasta directie se traseaza distanta orizontala b si se picheteaza punctul B Cu teodolitul n punctul Ti se vizeaza punctul V, pe aceasta directie se traseaza abscisa xB, pichetndu-se punctul care materializeaza piciorul perpendicularei duse din B pe directia VTi Se muta teodolitul n acest punct, se vizeaza punctul V si fata de aceasta directie se traseaza unghi drept. Pe noua directie obtinuta se traseaza valoarea orizontala a ordonatei yB, pichetndu-se punctul B

DRUMUL IN PROFIL LONGITUDINAL


Profilul n lung reprezinta proiectia desfasurata pe un plan a intersectiei cu un plan vertical ce trece prin axa drumului cu suprafata terenului obtinndu-se o linie neregulata care se numeste linia terenului sau linia neagra si cu suprafata caii care se prezinta sub forma unei linii continue, regulate care se numeste linia proiectului sau linia rosie. Fiecare punct al traseului i corespunde n profil longitudinal o pereche de cote, raportate la un sistem de referinta , cota terenului si cota proiectului. Diferenta dintre cele doua cote se numeste cota de executie sau diferenta n ax; astfel drumul se afla n umplutura daca cotele de executie sunt pozitive sau n sapatura daca cotele sunt negative.

Elementele profilului longitudinal

Proiectarea judicioasa a liniei rosii are o mare nsemnatate dar avnd n vedere varietatea formelor de relief si gradul de accidentare ca si diversele situatii ntlnite pe teren, pentru studiul si fixarea liniei rosii nu sunt stabilite reguli fixe. Sunt luate n considerare o serie de criterii generale, tehnice si economice si anume: -declivitatea maxima admisibila- stabilite pe cale teoretica, functie de caracteristicile vehiculelor predominante n circulatie pe sectorul respectiv, de viteza de proiectare impusa,de rezistentele ntmpinate de vehicule, de puterea motorului necesara mpingerii lor. La proiectarea liniei rosii trebuie sa se tina seama si de valoarea declivitatii minima deoarece pe sectoarele de debleu trebuie asigurata scurgerea apelor. Sub acest aspect, scurgerea apelor trebuie sa aiba o declivitate minima de 0,5% si n mod exceptional 0,2%. -pasul de proiectare- reprezinta distanta dintre doua schimbari de declivitate a liniei rosii; din acest punct de vedere se recomanda ca pasul de proiectare sa nu coboare sub anumite valori minime, n scopul evitarii fragmentarii profilului longitudinal prin dese schimbari de declivitate. Lungimea minima a pasului de proiectare se mai determina si din conditia de a evita suprapunerea a doua tangente succesive. De asemenea este recomandabil ca punctele de schimbare de declivitate sa nu fie amplasate pe curbele din plan, la limita se admite ca schimbarile de declivitate sa se faca si n punctele de tangenta de intrare sau de iesire din curbele din plan sau, n mod exceptional, n punctele de bisectoare. -volumul de terasamente- se recomanda sa fie minim pentru reducerea cheltuielilor de investitie deoarece terasamentele reprezinta 30-50% din costul de executie. -compensarea terasamentelor- se face dupa calculul volumelor de terasamente dar practic se ncearca asezarea liniei rosii astfel nct sa determine cu linia terenului suprafete practic egale de sapatura si mplinire. Fata de o asemenea pozitie se ridica apoi linia rosie cu 0,100,15 m deoarece la aceeasi nclinare si la aceeasi cota de executie, volumul de sapatura este mai mare dect cel de umplutura. -cote obligatorii- se refera la respectarea anumitor cote pentru a satisface anumite conditii de functionare (lucrarile de regularizare ale rurilor,zonele inundabile, terasamentele pentru poduri si viaducte impun anumite cote care trebuie respectate de drumul nou construit

Racordarea declivitatilor

Este un criteriu necesar pentru a se elimina discontinuitatile din punctele de schimbare de declivitate n vederea asigurarii vizibilitatii si a unei circulatii comode se prevede trecerea de pe o declivitate pe alta prin racordarea lor cu arce de cerc verticale; se face cu ajutorul racordarilor concave, pentru care razele de racordare se calculeaza din conditii de confort ale circulatiei si cu ajutorul racordarilor convexe, pentru care razele de racordare se calculeaza punnd conditii de vizibilitate (ca si la asigurarea vizibilitatii n plan se considera ca un conducator auto aflat pe o declivitate trebuie sa observe la timp un obstacol situat pe parte carosabila de pe cealalta declivitate).

PROFILUL TRANSVERSAL

Profilul transversal este proiec ia ortogonal a intersec iei unui plan vertical perpendicular pe axa drumului, cu corpul drumului i cu suprafa a terenului. Astfel definit, profilul transversal (fig. I) cuprinde linia terenului i linia proiectului. Verticala OO este axa profilului transversal. Aceasta este una dintre verticalele ce genereaz planul vertical ce trece prin axa drumului (n plan i n profil longitudinal) i reprezint axa de simetrie a platformei n aliniament. Pe axa profilului transversal se define te cota de execu ie CE, ca diferen ntre cota proiectului CP i cota terenului CT. Cota de execu ie este elementul de leg tur ntre profilul longitudinal i profilul transversal, fiec rui pichet din profilul longitudinal corespunzndu-i un profil transversal. Linia proiectului cuprinde: por iuni practic orizontale, cu nclinarea de maxim 7 %, numite banchete. Cea mai lat banchet este platforma drumului, aceasta cuprinznd partea carosabil (calea) i acostamentele; por iuni nclinate, care au rolul de a racorda platforma cu terenul nconjur tor, numite taluzuri; dispozitive pentru colectarea i evacuarea apelor din precipita ii ( an uri).

Tipuri de profiluri transversale


profil transversal n rambleu (n umplutur ) se nume te acela la care platforma se afl cu cel pu in 0,50 m deasupra terenului natural, n l imea rambleului fiind m surat la muchia platformei (fig. II).

Profil transversal n debleu (n s p tur ) se nume te acela la care platforma se afl sub linia terenului natural (fig. III).

Profilul transversal mixt


se nume te acela la care pentru realizarea platformei se execut att s p tur ct i umplutur , situa ie ntlnit frecvent la drumurile amplasate pe terenuri plate sau pe versan i (fig.I). Astfel de profiluri prezint avantajul compens rii transversale a p mntului, deci cheltuieli de transport mai mici, ns n general prezint dezavantajul c necesit lucr ri suplimentare, de preg tire a terenului pe care se a az partea de drum n rambleu, sau de consolidare i sprijinire n cazul nclin rilor mari ale terenului. Adeseori pe partea din amonte a versantului este necesar construc ia an urilor de gard . Dintre profilurile transversale men ionate se recomand adoptarea pe ct posibil, a profilurilor n rambleu, deoarece: drumul n rambleu este expus soarelui i vntului; infrastructura nu intersecteaz apele subterane; nu are an uri care n cazul scurgerii defectuoase a apei sunt o cauz a umezirii corpului drumului i a patului acestuia; nu se nz peze te. Pe total aceste profiluri au n exploatare o comportare mai bun . pentru aceea i cot de execu ie aria sec iunii profilului transversal n rambleu este mai mic dect a celui n debleu, cantit ile de lucr ri fiind mai mici.

Metode de trasare
Trasarea punctelor principale ale curbelor de racordare, cand varful de unghi V este accesibil Trasarea efectiva se face cu teodolitul si ruleta. Astfel din varful de unghi V, pe directia celor 2 aliniamente se aplica cu ruleta lungimea tangentelor obtinand punctul de intrare in curba Ti si punctul de iesire din curba Te. Trasand cu teodolitul unghiul /2 fata de directia aliniamentului, se obtine directia bisectoarei pe care se traseaza lungimea b, obtinand punctul de mijloc al curbei B.

Trasarea punctelor principale la racordarea in arc de cerc, cand varful V este inaccesibil.
Varful inaccesibil apare in mod frecvent in reliefuri accidentate,unde traseul se desfasoara in defilee,in zone impadurite sau construite,pe lucrari de arta,in debleuri adanci sau rambleuri inalte. In mod practic,nu exista nicio diferenta fata de varful accesibil,singura particularitate este ca aparatul nu se caleaza in varful V si in varful auxiliar accesibil de pe fiecare aliniament in parte.

Metoda coordonatelor rectangulare pe tangenta, ordonate sau abscise egale.


Pentru materializarea pe teren a punctelor de detaliu, este necesar sa se calculeze, mai intai, elementele de trasare a acestora. Metoda se aplica in cazul cand exista vizibilitate spre punctul de frangere al aliniamentelor si terenul este orizontal.

Metoda polara
Metoda se aplic n cazul terenurilor accidentate (ramblee nalte i deblee adnci) i respectiv cnd exist vizibilitate spre punctul de frngere al aliniamentelor V.

Metoda coardelor prelungite


Metoda prezint particularitatea c opera iile de trasare se realizeaz in apropierea curbei de racordare, cu ajutorul a dou rulete, n func ie de densitatea punctelor de detaliu care trebuie asigurat se alege lungimea corzii S. Primul punct de detaliu se traseaz prin metoda coordonatelor rectangulare pe tangent.

Metoda coordonatelor rectangulare pe coard


Metoda se aplic atunci cnd tangentele T sunt inaccesibile din cauza obstacolelor existente pe teren, dar m schimb exist vizibilitate sj accesibilitate pentru m surarea distantelor pe direc ia corzii TiTe.

Metoda sferturilor de sageata


Este o metoda expeditiva de intercalare a punctelor de indesire pe arce de cerc intinse intre punctele intermediare fixate anterior la distante prea mari. Calculul elementelor de trasare se va baza pe unele consideratii matematice.

Trasarea serpentinelor
In cazul terenurilor accidentate si a unghiului mic din aliniamente, racordarea aliniamentelor se face prin curbe exterioare complexe numite serpentine. Partile principale ale serpentinelor sunt: -curba circulara principala de raza r amplasata in exteriorul varfului ascutit V; -doua curbe auxiliare Ti-Bi-Te si Ti-B2-Te de raza R ; -doua aliniamente intermediare Te-D si D -Te. Pentru trasarea punctelor principale ale serpentinei , se stationeaza cu teodolitul in varful de unghi V , se da viza pe directia aliniamentului A1 cu zero in aparat si se traseaza unghiul( 200 - ) pe directia caruia se masoara distanta r. Pentru a obtine varfurile de unghi V1 si V2 aferente curbelor auxiliare , din punctul V pe directia celor doua aliniamente se masoara distanta S. Din V1 se masoara pe directia aliniamentului A1 tangenta T, obtinandu-se punctul de intrare in curba auxiliara Ti. Pentru a obtine punctul de iesire din curba auxiliara , pe directia ViD se masoara tangenta T. Pentru verificare se masoara distanta TeD, care trebuie sa fie egala cu 1.

Pe terenul (patul) de fundatie se asterne stratul de fundatie alcatuit din balast (pietris cu nisip de rau). Ca strat de baza se foloseste macadamul. Imbracamintea este formata din doua straturi: -stratul de legatura, alcatuit din binder de criblura -stratul de uzura, este alcatuit din beton asfaltic fin, bogat in criblura, pentru sistemul rutier din beton asfaltic fin sarac in criblura sau din covor din mortar asfaltic

Exemplu caiet de sarcini ELEMENTE GEOMETRICE SI ABATARI LIMIT Verificarea elementelor geometrice include si ndeplinirea conditiilor de calitate pentru stratul suport si fundatie, nainte de asternerea mixturilor asfaltice, n conformitate cu prevederile STAS 6400. Grosimea straturilor trebuie s fie cea prevzut n profilul transversal tip din proiect. La aprecierea comisiei de receptie se vor lua maximum dou sondaje pe km, efectuate la 1 m de marginea mbrcmintii. Abaterile limit locale admise n minus fat de grosimea prevzut n proiect, pentru fiecare strat n parte, pot fi de maximum 10%. Ltimile straturilor vor fi cele prevzute n proiect. Eventualele abateri limit locale admise pot fi de maximum +50 mm. Pantele profilului transversal si ale celui longitudinal sunt indicate n proiect. Abaterile limita admise la pantele profilelor transversale pot fi cuprinse n intervalul +5 mm/m, att pentru stratul de legatur ct si pentru stratul de uzur la drumuri si n intervalul +2,5 mm/m pentru strzi cu mai mult de 2 benzi pe sens. Abaterile limit locale la cotele profilului longitudinal sunt de +5 mm, fat de cotele profilului proiectat si cu conditia respectrii pasului de proiectare prevzut.

Elementele autostrazii in profil transversal Autostrada este un drum national de mare capacitate si viteza, rezervat exclusiv circulatiei autovhiculelor, ea prezentand un maximum de siguranta si confort. Autostrada prezinta doua cai unidirectionale cu minimum doua benzi de circulatie pe sens, separate prin zona mediana. Ocoleste localitatiile pentru a evita trecerile aglomerate, se interseacteaza denivelat cu alte cai de comunicatie si are accesul si iesirea numai in puncte special amenajate numite noduri rutiere. Elementele componente ale profilului transversal de autostrada sunt : -partea carosabila, alcatuita din cel putin doua benzi de circulatie pe sens avand latimea 3,75 m. Panta transversala a caii se da spre exteriorul platformei si depinde de tipul imbracamintei (2-2,5%) -zona mediana -benzile de ghidare/incadrare au latimea de 0,50-0,25 m si indeplinesc rolul de a proteja marginile partii carosabile si ajuta la orientarea circulatiei si la realizarea confortului optic -benzile de stationare sunt prevazute pe fiecare sens de circulatie. Au latimea de 2,5 m, panta transversala de 2-2,5% si sunt consolidate. La distante mari de 4-5 km se prevad benzi de parcare pe ambele parti. -acostamentul are latime variabila de 0,75-1,75 m si panta transversala de 4-5% pentru scurgerea apelor. -taluzurile au inclinari mai dulci decat in cazul drumurilor obisnuite (1 :2, 1 :4 pentru umpluturi si 1 :1.5, 1 :2 pentru sapaturi) -dispozitive de colectare si evacuare a apelor : santuri si rigole in zonele de debleu, drenuri