Sunteți pe pagina 1din 20

Relatia de postura mandibulara

Student: Cuciurean Ion

Relatiile intermaxilare se pot defini prin pozitiile pe care le ocupa mandibula fata de maxilar. In raport cu maxilarul si cu reperele cranio-faciale, mandibula poate stabili o multitudine de pozitii atat in fazele functionale, dinamice, cat si in fazele nefunctionale de repaus; dintre acestea, pozitiile care apar in perioadele nefunctionale sunt considerate ca pozitii statice, deoarece mandibula ocupa mai mult timp aceeasi pozitie. Pozitia de postura a mandibulei este pozitia de usoara inocluzie intre arcadele dentare, cu dintii la o distanta de 2-3-4 mm masurata la nivelul incisivilor sau la nivelul primilor premolari, ce creeaza asazisul spatiu de inocluzie fiziologica sau spatiul liber interdentar (free way space), sau spatiul minim de vorbire care nu trebuie confundat cu spatiul de vorbire propriu-zisa aparut in cursul diverselor articulari fonetice.

La realizarea pozitiei de postura a mandibulei participa atat elemente active, ca si elemente pasive. Elemente pasive a.Complexul structural muschi-tendon, b.Actiunea pasiva a tesuturilor articulare si periarticulare, c.Actiunea barica negativa(actiunea presiunii negative).

a.Complexul structural muschi-tendon cuprinde elementele contractile formate din fibrele musculare si tesutul conjunctiv ce formeaza endomisium, perimisium, fascia si tendonul de insertie. In componenta muschiului, o parte din tesutul conjunctiv este dispus in paralel cu elementul contractil (endomisium si perimisium), iar alta parte (tendonul) este dispus in serie.

b.Actiunea pasiva a tesuturilor articulare si periarticulare, tesuturile articulare prezinta proprietati vascoelastice care contribuie la conservarea unei anumite pozitii cranio-mandibulare.

c.Actiunea barica negativa(actiunea presiunii negative).Atunci cand gura este inchisa, iar mandibula se afla in intercuspidare maxima, fata dorsala a limbii este in contact cu palatul dur. Prin coborarea mandibulei sub actiunea fortei de gravitatie se realizeaza si o coborare a limbii, astfel ca intre fata dorsala a acesteia si palatul dur apare un spatiu constant (spatiul Donders). Coborarea mandibulei si inchiderea ermetica a cavitatii orale-anterior prin chinga labiala si posterior prin contactul intre fata dorsala a limbii si palatul moalegenereaza un vid oral care are valoare de 5-7 mmHg(Donders)

Elemente active Elementele active ale pozitiei posturale mandibulare sant reprezentate de muschi si sistemul nervos care ii activeaza. Unitatea morfologica si functionala care realizeaza tonusul necesar mentinerii mandibulei in pozitie de postura este unitatea motorie, formata din neuronul motor si totalitatea fibrelor musculare inervata de axonul sau. a.Factorul muscular actioneaza printr-un triplu antagonism. 1.Antagonismul muschilor cefei si al muschilor prevertebrali, 2.Antagonismul muschilor manducatori, 3.Antagonismul muschilor ce solicita limba.

Antagonismul muschilor cefei si al muschilor prevertebrali, care echilibreaza pozitia capului in raport cu coloana vertebrala cervicala asigurand totodata flexia si extensia capului.

Antagonismul muschilor manducatori, care avand una din insertiile lor pe osul mandibular, determina deplasarea acestuia catre grupul muscular a carui contractie predomina: ridicatori fata de coboratori, retractori fata de propulsori

Antagonismul muschilor ce solicita limba: stiloglos, palatoglos so faringoglos, care tind sa ridice limba si hioglos, lingual superior, lingual inferior, ceratoglos care tind sa coboare masa musculara a limbii. Dar aceasta este fixata de corpul mandibular prin cel mai puternic muschi al sau-genioglosulastfel incat pozitia limbii influenteaza direct pozitia mandibulara

b.Relatia posturala este influentata si de factorul nervos, care intervine direct in stabilirea nivelului tonusului musculaturii striate de la nivelul extremitatii cefalice. Pozitia posturala este influentata de nenumarati factori cum ar fi: postura capului si corpului, starea de somn sau de veghe, factori psihici ce influenteaza tonusul muscular, varsta, aferente proprioceptive de la dentitie si muschi, schimbari ocluzale cum ar fi atritia, durerea, bolile musculare si spasmul muscular, afectiuni ale articulatiei temporo-mandibulare.

Inducerea clinica a relatiei de postura In vederea obtinerii relatiei de postura sunt necesare anumite conditii: bolnavul va fi asezat cu capul nesprijinit, in cabinet atmosfera va fi calma, placuta, zgomotele reduse, lumina si culorile nestridente, iar conversatia cu pacientul va fi una obisnuita, fara semnificatie afectiva. Bolnavul va respira linistit, lasand mandibula sub influenta reflexului de pozitionare a mandibulei antigravific. Facilitarea inducerii relatiei de postura este realizata prin utilizarea unor teste fonetice care au insa mai mult semnificatie functionala decat de postura: Tesul Wild-pacientul pronunta cuvinte ce contin fonema A. Tesul Silverman-utilizeaza cuvinte ce contin fonema S. Testul Robinson-fe,ve. Numaratoarea de la 60 la 70. Dupa deglutitie sau dupa utilizarea unuia din testele de mai sus, in conditiile mentionate, bolnavul ramane in relatia de postura.

Reperele relatiei de postura a. Reper articular La nivelul articulatiei temporo-mandibulare condilii se afla in pozitie centrata, nefortata in cavitatea glenoida, cu exceptia pozitiilor de postura anormale, cand condilii pot fi plasati intr-o pozitie excentrica.

b.Reper muscular Muschii mobilizatori ai mandibulei, muschii cefei, prevertebrali ai limbii se afla intr-un echilibru tonic antigravific, de obicei fara expresie electromiografica.

c.Reper osos Osul mandibular se afla intr-o pozitie convenabila fata de maxilar, astfel ca distanta gnation-subnazale sa respecte o dimensiune verticala in limitele unei normalitati stabilite prin diverse criterii mandibula fiind situata median. Determinarea spatiului interocluzal si a dimensiunii verticale de postura se dovedeste a fi de mare importanta mai ales in dezechilibrele grave sau in pierderea rapoartelor intermaxilare prin edentatii intinse situate in zonele laterale. Refacerea inaltimii etajului inferior in aceste situatii creeaza conditiile unui spatiu interocluzal functional si a unei posturi optime.

Evaluarea dimensiunii verticale a etajului inferior se face atat pentru pozitia posturala a mandibulei (dimensiunea verticala de postura),cat si pentru pozitia de intercuspidare maxima (dimensiunea verticala de intercuspidare) prin masurarea distantei dintre un punct situat pe mandibula (reper mobil) si un punct de pe maxilar (reper fix). De obicei, masurarea se face intre gnation si subnazale. Diferenta dintre dimensiunea verticala de postura si dimensiunea verticala de intercuspidare reprezinta spatiul interocluzal. In scopul determinarii dimensiunii verticale sunt utilizate metode antropometrice si functionale. Metode antropometrice fara repere preextractionale Metoda Leonardo da Vinci compara dimensiunea etalon masurata nasionsubnazale cu dimensiunea modificata subnazale-gnation; intre aceste dimensiuni trebuie sa existe egalitate perfecta. Metoda Leonardo da Vinci modificata adauga la dimensiunea etalon 1cm, sau impune masurarea de la ophrion la subnazale. Metoda Boianov considera segmentul etalon reprezentat de distanta intercomisurala care se raporteaza la distanta masurata intre punctul plasat la intersectia liniei mediane cu linia cutaneo-mucoase a rosului si gnation; datorita modificarilor survenite prin edentatie totala, materializate prin diminuarea rosului buzelor, relaxarea fantei in ansamblu,care toate fac ca metoda Boianov sa devina impracticabila se utilizeaza metoda Boianov modificata in cadrul careia reperul etalon comisura-comisura a fost inlocuit cu distanta interpupilara.

Metoda Willis considera segmentul etalon ca fiind distanta intre fanta labiala si unghiul extern al ochiului; Metoda compasului de aur Appenrodt utilizeaza un compas special care materializeaza distanta optima a etajului inferior care, dupa acest autor, reprezinta 3/5 din distanta subnazale-gnation masurata cand bolnavul tine gura deschisa. Metodele antropometrice se cer completate totdeauna prin metode functionale. In cazul in care metodele antropologice nu se verifica prin metode functionale se ia drept criteriu de referinta metoda functionala sau se realizeaza un compromis intre cele doua determinari. Metode functionale In scopul determinarii dimensiunii verticale prin metode functionale se poate utiliza metoda electromiografica, care ofera criterii obiective privind obtinerea relatiei posturale prin inregistrarea liniei izoelectrice. Alte metode utilizate in cadrul metodelor functionale substituie relatia de postura cu relatii mandibulo-craniene de dinamica functionala fonetica. In acest caz nu se mai inregistreaza spatiul de inocluzie fiziologica ci cu ajutorul unor teste fonetice se inregistreaza spatiul minim de vorbire.

Metoda Wild utilizeaza pentru determinarea spatiului minim de articulare fonetica fonema ma,prin pronuntarea unor cuvinte de tipul: mama,Ema,Ohio, la sfarsitul pronuntarilor apare spatiul minim de articulare fonetica. Metoda Robinson utilizeaza pentru determinarea spatiului minim de articulare fonetica fonemele: fe,ve, plasate la sfarsitul cuvintelor. Metoda Silvermann utilizeaza teste fonetice ce contin fonema esse terminala in cuvinte cum sunt: tendresse, caresse, liesse etc. In practica utilizam toate aceste metode in succesiunea WildSilvermann, deoarece prima metoda obtine o coborare mai mare a mandibulei dar si o relaxare musculara corespunzatoare, in timp ce a doua metoda aduce mandibula la o dimensiune verticala functionala convenabila.

d. Reper dentar Intre cele doua arcade exista un spatiu de 2-4 mm, denumit de Thompson si Izard spatiul de inocluzie fiziologica. Acesta se mai numeste si spatiul interocluzal si este la nivelul cuspidului mezial al molarului de 6 ani de 1.8-2.7 mm (Barelle). Mai poarta denumirea de clearence interocluzal sau free way space. Determinarea spatiului interocluzal se face trasand cu creionul chimic pe fata vestibulara a incisivilor mandibulari nivelul marginii incizale a incisivilor maxilari in relatie centrica si in relatie de postura. Diferenta dintre cele doua linii se masoara cu o rigla sau compas si este de 2-4mm (spatiul lui Thomson si Izard). Un alt mod de desfasurare a spatiului interocluzal consta in determinarea dimensiunii verticale in relatie centrica la nivelul etajului inferior (Sn-Gn). Diferenta dintre valorile acestor dimensiuni este tocmai spatiul minim de vorbire.

e. Reper labial Buzele inchid fanta labiala fara a se contracta sau rasfrange.

f. Reper lingual Intre fata dorsala a limbii si bolta palatina trebuie sa existe un spatiu numit spatiul Donders, similar clearance-ul ocluzal. Importanta pozitiei posturale a mandibulei ca pozitie de referinta in reabilitarile ocluzale rezida tocmai in conservarea spatiului interocluzal si a echilibrului neuromuscular al muschilor extremitatii cefalice. Comparand clearance-ul ocluzal existent cu cel normal, se poate stabili masura in care exista o abatere de la morfologia si functia normala, precum si orientarea privind necesitatea inaltarii planului de ocluzie.